Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 235/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr.1041/2/2010
303/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.235/
Ședința publică din data de 9 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Antoaneta Nedelcu
JUDECĂTOR 2: Mihai Oprescu
JUDECĂTOR 3: Viorel Adrian
GREFIER:
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror A.
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 26.01.2010, pronunțată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul - inculpat, personal, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător desemnat din oficiu- avocat, cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie depusă la dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului, recurentul - inculpat, fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Apărătorul din oficiu al recurentului - inculpat, solicită admiterea recursului declarat de către inculpat împotriva încheierii de ședință din data de 26.01.2010, pronunțată de Tribunalul Teleorman, casarea încheierii atacate iar pe fond, rejudecând, revocarea măsurii arestării preventive și judecarea inculpatului în stare de libertate. Trebuie avut în vedere atitudinea procesuală a inculpatului în raport de fapta pentru care a fost reținut și datele personale ale inculpatului, în sensul că aceasta are în întreținere un copil minor și nu există indicii că inculpatul ar încerca să zădărnicească buna desfășurare a procesului penal.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune în discuție o excepție de inadmisibilitate, întrucât încheierea atacată cu recurs a fost pronunțată în calea de atac a recursului, iar potrivit art.141 al.1 C.P.P. doar încheierile pronunțate în fond sau în apel, pot fi atacate cu recurs. În aceste condiții, solicită respingere recursului, ca inadmisibil.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței soluția ce o va pronunța.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată că prin încheierea din 26.01.2010, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală, în baza art.3002rap. la art. 160 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului și s-a menținut starea de arest a acestuia.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, iar lăsarea acestuia în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, avându-se în vedere natura și gravitatea deosebită a infracțiunii reținute și modalitatea concretă de săvârșire.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei mențineri de către instanța de fond a măsurii arestării preventive.
S-a arătat, în esență, în motivarea orală a recursului că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în sensul că lăsarea în libertate a inculpatului nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și nu ar influența buna desfășurare a cercetării judecătorești.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 197 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, reținându-se că în seara zilei de 23.08.2009, în jurul orelor 21,00, în timp ce se afla la domiciliul său din comuna, județul T, acesta a întreținut raport sexual oral cu partea vătămată zis HG "", prin constrângerea acestuia, pe care l-a amenințat cu un cuțit și l-a lovit cu picioarele în piept.
Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive (art.143 rap. la art.148 lit. f Cod procedură penală), Curtea apreciază că acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, existând suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată de art.143 alin. ultim Cod procedură penală acestei noțiuni, că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat.
Totodată, sunt îndeplinite și cerințele prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat fiind închisoarea mai mare de 4 ani și existând probe certe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura și gravitatea faptei, la modalitatea de comitere a acesteia, precum și la persoana inculpatului, existând temerea că, pus în libertate, ar săvârși și alte fapte de același gen.
Într-adevăr, în raport de natura și gravitatea infracțiunii pentru care este trimis în judecată inculpatul, de împrejurările în care se reține că aceasta ar fi fost săvârșită, cât și de urmările socialmente periculoase, Curtea reține că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de temere și insecuritate în rândul societății civile, putând fi zădărnicit sentimentul că justiția nu acționează destul de ferm împotriva unor manifestări infracționale de accentuat pericol social cum este cazul infracțiunii de viol.
Este adevărat că libertatea individuală trebuie să fie protejată, dar acest lucru nu trebuie să stânjenească eforturile autorităților în administrarea probelor și în desfășurarea procesului penal.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat și în consecință, în baza art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală, îl va respinge ca atare.
Având în vedere că recurentul este cel care se află în culpă procesuală Curtea, în baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din 26.01.2010, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Dact. /16.03.2010
2 ex.
Red. - Tribunalul Teleorman - Secția Penală
Președinte:Antoaneta NedelcuJudecători:Antoaneta Nedelcu, Mihai Oprescu, Viorel Adrian
