Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 233/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr.1021/2/2010
293/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.233/
Ședința publică din data de 9 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Antoaneta Nedelcu
JUDECĂTOR 2: Mihai Oprescu
JUDECĂTOR 3: Viorel Adrian
GREFIER:
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe Curtea de Apel București este reprezentat de procuror A.
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursurile declarate de către inculpații, G, și G împotriva încheierii din data de 26.01.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenții-inculpați, personal, în stare de arest și asistat de apărător ales, G, personal, în stare de arest și asistat de apărător ales - avocat -, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, personal și asistat de apărător ales - avocat a, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, și G, personal, în stare de arest, ambii asistați juridic de apărător ales - avocat, cu împuternicire avocațială depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin decizia penală nr.229/08.02.2010, s-a respins recursul declarat de către inculpatul, împotriva aceleași încheieri, din data de 26.01.2010, pronunțată de Tribunalul București, după care:
Se prezintă avocat din oficiu, cu delegație la dosar, care solicită instanței să se aprecieze asupra onorariului conform Protocolului privind stabilirea onorariilor avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență juridică în materie penale, având în vedere că i-a încetat delegația pentru asistarea din oficiu a inculpaților, ca urmare a prezentării apărătorilor aleși.
Inculpatul, prin apărător ales și personal, învederează instanței că înțelege să își retragă recursul.
Apărătorul ales al inculpatului G, solicită a depune un înscris în circumstanțiere, respectiv o scrisoare medicală, eliberată de către Penitenciarul Prahova.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu se opune cererii formulate de apărător cu privire la depunerea de acte în circumstanțiere și solicită a se încuviința.
Curtea, apreciind înscrisul ca fiind pertinent, concludent și util cauzei, încuviințează și administrează proba, înscrisul fiind atașat la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri asupra recursurilor.
Apărătorul ales al inculpaților G și, solicită admiterea recursului, având in considerare faptul ca acest aceștia au recunoscut ceea ce au făcut, în fața organelor de cercetare penală cât și in fața instanțelor de judecâtă și au avut o atitudine sinceră. Din materialul probator rezultă că inculpatul G doar a ajutat un prieten să ducă la o anumită destinație, nu a negat niciodată ceea ce a făcut, regretă fapta săvârșită.
Instanța de fond a reținut ca raportat la considerentele deciziilor ale Curtii Europene, există posibilitatea, temerea pericolului social.
Solicită punerea acestora în libertate, având în vedere circumstanțele personale ale acestora, respectiv au în întreținere copii minori, iar inculpatul G are o situație medicală foarte gravă, in sensul ca suferă de cancer.
Apărătorul ales al inculpatului G, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință recurate, prin care s-a menținut starea de arest a inculpatului, considerând ca aceasta încheiere este netemeinică si nelegală, iar pe fond, rejudecând, solicită dispunerea continuării cercetării judecătorești cu inculpatul in stare de libertate.
Apreciază că nu se mai impune privarea de libertate a inculpatului, având in vedere că cercetarea judecătoreasca este aproape finalizată, respectiv pentru inculpatul G nu mai există niciun fel de probe de administrat.
Arată că in sarcina acestuia s-a reținut că la data de 13.05.2009, inculpatul i-ar fi furnizat inculpatului G cantitatea de 0.5g de cocaină, pe care acesta din urmă si inculpatul, ar fi vândut-o unui colaborator sub acoperire. Solicită a se observa că nu exista nicio probă din care să rezulte cu certitudine ca acesta ar fi participat la această tranzacție, fapt ce rezultă și din declarațiile celor doi inculpați audiații, au susținut că niciodată inculpatul G le-ar fi furnizat acea cantitate de cocaină. Mai mult decât atât, singurele probe împotriva inculpatului sunt niște interceptări telefonice din care nu reiese cu certitudine că acesta ar fi trebuit să furnizeze cantitatea de cocaină. Deși aceste interceptări telefonice pot fi interpretabile, dar nu au nicio legătură cu săvârșirea acestor infracțiuni. Consideră că era de competența organelor judiciare obligația de a dovedi dincolo de orice dubiu că in aceste interpretări telefonice se vorbea de cocaină. Nefăcându-se această dovada, susține că orice dubiu trebuie interpretat in favoarea inculpatului.
Mai arată că nu se regăsește nicio detaliere concretă a presupusei activități infracționale a inculpatului, nici in referatul propunere de arestare preventivă, nici in rechizitoriu si nici in încheierea recurată, prin care s-a menținut starea de arest a inculpatului.
De asemenea, solicită a se avea în vedere circumstanțele reale si personale a acestuia, acesta nu a recunoscut săvârșirea acestei fapte pentru că nu a săvârșit-o, nu este cunoscut cu antecedente penale, are doi copii minori in întreținere si in momentul când a fost arestat acesta avea o ocupație, dar nu cu carte de muncă.
Pentru toate aceste considerente se solicita admiterea recursului și să se dispună continuare cercetării judecătorești cu inculpatul in stare de libertate.
Apărătorul ales al inculpatului, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate, si pe fond să se dispună continuarea procesului penal cu inculpatul in stare de libertate.
Arată că cele 7 infracțiuni săvârșite de inculpatul, s-au desfășurat timp de 2 săptămâni, acesta fiind provocat, încălcându-se astfel prev. art. 68 din C.P.P. în sensul că este oprit a determina o persoană să săvârșească o faptă penala in scopul obținerii de probe.
De asemenea, arată că inculpatul și-a recunoscut faptele așa cum le-a săvârșit, a recunoscut toate vânzările, iar cantitățile sunt extrem de mici, colaboratorul poliției era un prieten foarte bun și la insistentele lui a făcut acest lucru. Toată activitatea infracțională s-a săvârșit pe parcursul a două săptămâni, după care, la presiunile familiei si a prietenilor, inculpatul a renunțat la acest mod de a-și continua viața, fiind supravegheat în continuare timp de 3 luni. In aceste 3 luni, din momentul in care a considerat că si-a încheiat această parte rușinoasă a vieții sale și până la momentul arestării sale, nu a mai săvârșit nici o faptă prev. de legea penală.
Plecând de la faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale, că a recunoscut faptele astfel cum le-a săvârșit și având în vedere și atitudinea lui după săvârșirea faptei, solicită continuarea procesului penal cu inculpatul în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită să se ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul, iar in ceea ce privește pe ceilalți 4 inculpați, pune concluzii de respingere a recursurilor formulate, ca nefondate, întrucât pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea in libertate a inculpaților este dovedit de probele aflate la dosarul cauzei, probe care se referă la modalitatea concretă in care au fost săvârșite faptele, numărul mare de acte materiale reținute in încadrarea juridică de trafic de droguri de mare risc pentru care au fost trimiși in judecată cei 4 inculpați, modalitatea concretă in care s-a săvârșit fiecare infracțiune. Totodată, trebuie avut in vedere modul organizat și grija pe care au manifestat-o inculpații in a-și disimula activitățile infracționale, precum și impactul pe care îl are asupra opiniei publice săvârșirea acestei infracțiuni de o gravitate mare, prin riscul pe care îl prezintă asupra securității și sănătății.
Inculpatul G, având ultimul cuvânt, arată că nu recunoaște săvârșirea faptei pentru care este judecat, motiv pentru solicită să fi judecat în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu apărătorul său.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței soluția ce o va pronunța.
Inculpatul G, având ultimul cuvânt, arată că regretă fapte săvârșite și solicită să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor penale de față, constată că prin încheierea din 26.01.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în baza art.3002rap. la art. 160 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților G, și G.
Prin aceeași încheierea a fost respinsă, ca nefondată, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulată de inculpatul.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, iar lăsarea acestora în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, avându-se în vedere natura și gravitatea deosebită a infracțiunilor reținute și modalitatea concretă de săvârșire.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs, în termen legal, inculpații, G, și G, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei mențineri de către instanța de fond a măsurii arestării preventive.
S-a arătat, în esență, în motivarea orală a recursului că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în sensul că lăsarea în libertate a inculpaților nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și nu ar influența buna desfășurare a cercetării judecătorești.
La termenul de judecată din data de 09.02.2010, recurentul-inculpat, prin apărător ales și personal, a declarat că își retrage recursul.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursurile declarate de inculpați ca fiind nefondate, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, inculpații G, și G sunt cercetați pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000.
S-a reținut în sarcina inculpatului G că, la data de 13.05.2009, a furnizat lui G zis "" cantitatea de 0,50 grame cocaină, pe care ulterior acesta din urmă și au vându-o unui colaborator al poliției pentru suma de 300 lei.
Cu privire la inculpatul s-a reținut că, la data de 05.11.2008, a furnizat lui zis "" cantitatea de 84 grame de cocaină, pe care acesta din urmă a vându-o unui colaborator cu suma de 720 lei; la data de 07.11.2008, a vândut unui colaborator al poliție o cantitate de 1,26 grame de cocaină pentru suma de 720 lei, la data de 07.11.2008 a vândut colaboratorului încă 0,60 grame de cocaină cu suma de 360 lei, la data de 17.12.2008, împreună cu inculpatul zis "" și zis "" a vândut unui colaborat al poliției cantitatea de 32,57 grame de cocaină pentru suma de 2000 de euro.
În sarcina inculpatului s-a reținut că, la data de 06.05.2009, împreună cu inculpatul G zis "" a vândut unui colaborator al poliție cantitatea de 1,03 grame de cocaină pentru suma de 600 lei; la data de 07.05.2009, împreună cu inculpatul G zis "" a vândut unui colaborator al poliție cantitatea de 0,99 grame de cocaină pentru suma de 600 lei; la data de 11.05.2009, împreună cu inculpatul G zis "" a vândut unui colaborator al poliției cantitatea de 0,50 grame de cocaină pentru suma de 300 lei; la data de 13.05.2009, împreună cu inculpatul G zis "" a vândut unui colaborator al poliție cantitatea de 0,05 grame de cocaină pentru suma de 300 lei; la data de 13.05.2009, împreună cu inculpatul G zis "" a vândut unui colaborator al poliției cantitatea de 0,58 grame de cocaină pentru suma de 300 lei; la data de 19.05.2009, împreună cu inculpatul G zis "" a vândut unui colaborator al poliției cantitatea de 0,42 grame de cocaină pentru suma de 300 lei; la data de 20.05.2009, împreună cu inculpatul G zis "" a vândut unui colaborator al poliție cantitatea de 0,40 grame de cocaină pentru suma de 300 lei.
Cu privire la inculpatul OG s-a reținut că, la data de 06.05.2009 împreună cu inculpatul a vândut unui colaborator al poliție cantitatea de 1,03 grame de cocaină pentru suma de 600 lei; la data de 07.05.2009, împreună cu inculpatul a vândut unui colaborator al poliție cantitatea de 0,99 grame de cocaină pentru suma de 600 lei; la data de 11.05.2009, împreună cu inculpatul a vândut unui colaborator al poliție cantitatea de 0,50 grame de cocaină pentru suma de 300 lei; la data de 13.05.2009, împreună cu inculpatul a vândut unui colaborator al poliției cantitatea de 0,58 grame de cocaină pentru suma de 300 lei; la data de 19.05.2009, împreună cu inculpatul a vândut unui colaborator al poliției cantitatea de 0,42 grame de cocaină pentru suma de 300 lei; la data de 20.05.2009, împreună cu inculpatul a vândut unui colaborator al poliției cantitatea de 0,40 grame de cocaină pentru suma de 300 lei.
Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive (art.143 rap. la art.148 lit. f Cod procedură penală), Curtea apreciază că acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, existând suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată de art.143 alin. ultim Cod procedură penală acestei noțiuni, că inculpații au comis faptele pentru care sunt cercetați.
Totodată, sunt îndeplinite și cerințele prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpații sunt cercetați fiind închisoarea mai mare de 4 ani și existând probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura și gravitatea faptelor, la modalitatea de comitere a acestora, precum și la persoana inculpaților, existând temerea că, puși în libertate, ar săvârși și alte fapte de același gen.
Într-adevăr, în raport de natura și gravitatea infracțiunilor pentru care sunt trimiși în judecată inculpații, de împrejurările în care se reține că acestea ar fi fost săvârșite, cât și de urmările socialmente periculoase, Curtea reține că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de temere și insecuritate în rândul societății civile, putând fi zădărnicit sentimentul că justiția nu acționează destul de ferm împotriva unor manifestări infracționale de un accentuat pericol social cum este cazul infracțiunii de trafic de droguri.
Este adevărat că libertatea individuală trebuie să fie protejată, dar acest lucru nu trebuie să stânjenească eforturile autorităților în administrarea probelor și în desfășurarea procesului penal.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursurile declarate de inculpații G, și G ca fiind nefondate și în consecință, în baza art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală, le va respinge ca atare.
Curtea, având în vedere manifestarea expresă de voință a recurentului-inculpat, în temeiul art. 3854, alin.2, Cod procedură penală, va lua act de retragerea recursului declarat de acesta.
Având în vedere că recurenții sunt cei care se află în culpă procesuală Curtea, în baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, îi va obliga pe aceștia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursul declarat de inculpații G, și OG, împotriva încheierii de ședință din data de 26.01.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul .
Obligă recurentul inculpat la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Obligă recurenții inculpați G, și G la câte 125 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 25 lei reprezentând onorariu avocat oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se avansează din fondul Ministerului Justiției, cu excepția inculpatului pe care-l obligă la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
GREFIER,
Red.
Dact. /12.03.2010
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Antoaneta NedelcuJudecători:Antoaneta Nedelcu, Mihai Oprescu, Viorel Adrian
