Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 232/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr.1028/2/2010
299/2010
DECIZIA PENALĂ NR.232/
Ședința publică din 08 februarie 2010
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Niculae Stan
JUDECĂTOR 2: Damian Dolache
JUDECĂTOR 3: Stan Mustață
GREFIER - ---
__________________________________________________________
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție a fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea cauzei penale ce are ca obiect recursul declarat de recurenta-inculpată împotriva încheierii din data de 22.01.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-inculpată, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător ales, cu împuternicirea avocațială nr.36/08.02.2010, depusă la dosarul cauzei (fila 5).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și, făcând aplicarea disp. art.38513din Codul d e procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentei-inculpate, având cuvântul, solicită admiterea recursului, declarat în temeiul disp. art.160balin.4 din Codul d e procedură penală, casarea încheierii din data 22.01.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală și revocarea măsuri arestării preventive ori înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi țara potrivit disp. art.139 alin.1 și art.1451din Codul d e procedură penală.
Apărarea combate încheierea instanței de fond și consideră că ultima încheiere recurată conține aceeași motivație în legătură cu temeiurile care au stat la baza menținerii stării de arest, fiind copiată în întregime din încheierile pronunțate anterior în cauză. Mai mult, precizează că a formulat la instanța de fond și o cerere de înlocuirea măsurii arestării preventive, însă în motivarea hotărârii nu se face referire la această cerere.
Învederează faptul că inculpata se află în stare de arest de aproximativ un an și consideră că a fost depășit termenul rezonabil, acest proces trenând dintr-o greșeală a procurorului cu privire la încadrarea juridică a faptei, apărarea considerând că aceasta se face vinovată de săvârșirea infracțiunii de delapidare, și nu înșelăciune.
Apreciază că în stare de libertate inculpata nu prezintă vreun pericol concret pentru ordinea publică, infracțiunea comisă nefiind una de violență, deși pedeapsa prevăzută este de la 10 la 20 de ani.
Solicită în același timp să se aibă în vedere și circumstanțele personale ale inculpatei, împrejurarea că mama sa este grav bolnavă, iar fratele acesteia se află în evidențele unui spital de neuropsihiatrie.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat i men inerea încheierii instan ei de fond, apreciind-o a fi temeinică i legală.
Consideră că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și instanța de fond a respins în mod corect cererea de înlocuirea a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, apreciind că nu s-au schimbat aceste temeiuri, condițiesine qua nonpentru a fi admisă o astfel de cerere.
Solicită a se avea în vedere natura și gravitatea faptei reținută în sarcina inculpatei, pedeapsa aplicată în cazul comiterii acesteia, precum și numărul mare de părți vătămate și prejudiciul de 3 milioane euro produs în cauză.
Mai mult, arată că inculpata a perseverat în activitatea infracțională și în cursul cercetării penale a mai săvârșit alte trei infracțiuni de înșelăciune.
În concluzie, apreciind că se mențin temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, solicită respingerea recursului ca nefondat i men inerea încheierii instan ei de fond.
Recurenta-inculpată, personal, în ultimul cuvânt, potriv. disp. art.38513alin.3 Cod de procedură penală, susține că nu se consideră vinovată pentru infracțiunea de înșelăciune, astfel cum a fost reținută prin rechizitoriu, precizând că prejudiciul este mai mic decât cel arătat de procuror. Consideră în același timp că deja execută o pedeapsă, având în vedere perioada mare de timp petrecută în stare de arest preventiv și susține că cercetarea judecătorească nici măcar nu a debutat întrucât procedura de citare cu părțile vătămate este greoaie.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din data de 22.01.2010 Tribunalul București - Secția a II-a Penală a dispus în baza art.3002și art.160 alin. 3 Cod procedură penală menținerea stării de arest a inculpatei, arestată în baza nr.57/UP/18.0305.2009 emis de Tribunalul București - Secția a Il-a Penală.
În baza art. 139 Cod procedură penală cu referire la art. 1451Cod procedură penală a respins cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara, formulată de inculpata, ca neîntemeiată.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin rechizitoriu întocmit la data de 10.04.2009 în dosarul nr. 65/P/2008. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatei, cercetată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată prev de art. 215 alin. 1,2,3 și 5 Cod penal cu aplic art. 41 alin. 2 Cod penal, înșelăciune în formă continuată prev de art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal cu aplic art. 41 alin. 2 Cod penal, înșelăciune prev. de art. 290 alin. 1 Cod penal cu aplicarea disp art. 41 alin. 2 Cod penal, toate cu aplicarea disp art. 33 lit.a Cod penal.
S-a reținut în actul de sesizare în sarcina inculpatei următoarea situație de fapt: Inculpata, în calitate de agent de asigurare al SC Asigurări SA, în perioada noiembrie 2005- august 2007, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, prin folosirea unor mijloace frauduloase, inclusiv falsuri în înscrisuri sub semnătură privată, a obținut pentru sine, în mod injust, 2 799 244 euro, 11 900 dolari și 70 000 lei, determinând o pagubă corelativă cu aceeași valoare pentru 109 părți vătămate, și care în perioada ianuarie - noiembrie 2008, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, prin inducerea în eroare, prin folosirea unor mijloace frauduloase, inclusiv falsuri în înscrisuri sub semnătură privată, a obținut pentru sine, în mod injust, suma de 25 500 euro de la părțile vătămate și.
Examinând ansamblul actelor și lucrărilor existente la dosarul cauzei, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin Rezoluția nr. 65/P/2008 din data de 16 martie 2009 Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție s-a început urmărirea penală față de pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune în formă continuată prev. de art. 208 alin.1 Cod penal cu aplic art. 41 alin. 2 Cod penal, înșelăciune în formă continuată prev. de art. 215 alin. 1,2,3 Cod penal cu aplic art.41 alin. 2 Cod penal, înșelăciune în formă continuată prev de art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5 Cod penal cu aplic art.41 alin. 2 Cod penal și fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev. de art. 290 alin. 1 Cod penal cu aplic. disp. art. 41 alin. 2 Cod penal, toate cu aplic. disp. art. 33 lit.a Cod penal.
Prin Ordonanța nr. 65/P/2008 din data de 17 martie 2009 Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția Națională Anticorupție s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva învinuitei pentru săvârșirea infracțiunilor de furt în formă continuată prev de art. 208 alin. 1 Cod penal cu aplic art. 41 alin. 2 Cod penal, înșelăciune în formă continuată prev de art. 215 alin. 1,2,3 și 5 Cod penal cu aplic art. 41 alin. 2 Cod penal și fals în înscrisuri sub semnătura privată în formă continutată prev de art. 290 alin. 1 Cod penal cu aplic disp art. 41 alin. 2 Cp. toate cu aplic disp art. 33 lit. a Cp.
Prin Ordonanța nr. 65/P/2008 din data de 17 mai 2009 Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția Națională Anticorupție s-a dispus reținerea inculpatei pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 17 martie 2009, ora 17.00, la data de 18 martie 2009, ora 17.00.
Prin încheierea din data de 18.03.2009 în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a Il-a Penală a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția Națională Anticorupție și în baza disp art. 149/1 și art. 148 lit. f Cod procedură penală a dispus arestarea preventivă a inculpatei și emiterea nr. 57/UP/18.03.2009 pe o perioadă de 29 de zile.
După emiterea rechizitoriului și sesizarea instanței de judecată, cauza a fost înregistrată pe rolul acestei Secții cu nr-, fixându-se prim termen de judecată la data de 30.04.2009 Completul.
Dispozițiile art.300/2 pr.pen. care constituie sediul legislativ al verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpaților la acest moment procesual. Din analiza textului de lege anterior enunțat, Tribunalul a reținut că, în cauzele în care inculpații sunt arestați preventiv, instanța este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, procedând potrivit disp. art.60/b pr.pen. Potrivit acestei din urmă dispoziții legale, instanța este datoare a verifica periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive. S-a mai reținut că, atunci când se constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților impun în continuare privarea de libertate a acestora sau dacă există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune menținerea, prin încheiere motivată, arestării preventive a inculpaților.
Prin urmare, ceea ce este de analizat de către instanța de judecată învestită cu verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive luate față de inculpatul judecat în stare de arest preventiv este, pe de o parte, existența temeiurilor care au determinat luarea măsurii precum și împrejurarea dacă acestea mai impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, iar pe de altă parte, existența unor temeiuri noi - altele decât cele care au stat inițial la baza luării măsurii - și care să justifice privarea de libertate.
Examinând ansamblul actelor și lucrărilor existente la dosarul cauzei, Tribunalul a apreciat că luarea măsurii arestării preventive a inculpatului este legală și temeinică, fiind respectate cumulativ disp. art. 136 alin. ultim Cod procedură penală, art. 143 alin. 1.C.P.P. raportate la art. 148 lit. f
C.P.P.Totodată, s-a constatat că există probe din care rezultă presupunerea că inculpata a săvârșit faptele pentru care este trimisă în judecată, pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele săvârșite este mai mare de 4 ani închisoare și că lăsarea în libertate a inculpatei ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere și circumstanței reale ale faptei.
De asemenea, Tribunalul a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpatei, reglementate de art. 148 alin. 1 lit. d și f Cod procedură penală,întrucât inculpata a săvârșit cu intenție o noua infracțiune in timpul cercetării și pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă este mai mare de 4 ani iar lăsarea în libertate a inculpatei prezintă pericol concret pentru ordinea publică, se mențin și impun în continuare privarea de libertate a inculpatei și nu se constată intervenția unor împrejurări noi, care să determine schimbarea acestora.
Din examinarea probelor cauzei, a rezultat că inculpatul a săvârșit următoarele infracțiuni: furt în formă continuată prev. de art. 208 alin. 1 Cp. cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp. înșelăciune în formă continuată prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 Cp. cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp. înșelăciune în formă continuată prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5 Cp. cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp. și fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev. de art. 290 alin. 1 Cp. cu aplicarea disp. art. 41 alin. 2 Cp, toate cu aplic, dis art. 33 lit. a Cp.
Inculpata a săvârșit, în formă continuată, o infracțiune de înșelăciune care avut consecințe deosebit de grave, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani, așadar mai mare de patru ani, existând probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pe de altă parte, pe parcursul efectuării cercetărilor în prezenta cauză, inculpata a săvârșit trei noi infracțiuni de înșelăciune prin folosirea unor mijloace frauduloase, determinând producerea unui prejudiciu în valoare totală de 43.000 euro, două infracțiuni de furt, dintre care una în formă continuată, care au determinat producerea unui prejudiciu total de 36.700 euro.
sporită a inculpatului, dincolo de consecvența infracțională, constă în aplicarea unui sistem de dobândire a încrederii părților vătămate sau civile care are o forță de persuasiune foarte mare. Astfel, a învederat majorității părților păgubite că are o forță financiară ridicată (că ar avea în proprietate patru locuințe în B, că are colecții de artă, frecventa restaurante foarte scumpe situate în B, dădea senzația că rulează sume foarte mari de bani, de ordinul sutelor de mii de euro), că îi poate ajuta pentru rezolvarea unor probleme de ordin personal până la nivelul unor investiții financiar-economice (în acest sens, a inițiat la nivel formal, suficient pentru captarea încrederii, demersuri lipsite însă de finalitate). De asemenea, pentru a contura, menține și întări inducerea în eroare a relevat, în mod mincinos, că tatăl său este un judecător/procuror militar foarte influent sau că are relații personale sau de afaceri cu persoane foarte influente din domeniul financiar sau politic bucureștean.
Sub ultim aspect, se retine ca, natura și gravitatea infracțiunii ce se presupune ca a fost săvârșită de inculpata, modalitatea și împrejurările concrete în care au fost comise faptele, așa cum au fost descrise prin rechizitoriul parchetului și cum rezulta din probele de la dosar, conduc la convingerea că faptele acesteia, creează o stare de pericol pentru ordinea publica.
Astfel, reținându-se pericolul social concret pe care îl reprezintă lăsarea în libertate a inculpatei, așa cum a fost motivat mai sus, rezultă convingerea că se impune menținerea stării de arest preventiv a acesteia.
Cu privire la cererea formulată de inculpata, prin apărător, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, conf. disp. art. 139.C.P.P. în susținerea cererii inculpata arătând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat, inculpata se află în stare de arest preventiv de 7 luni de zile, lăsarea în libertate a inculpatei nu va prejudicia cu absolut nimic buna desfășurare a procesului penal, nu sunt de natură să conducă la ideea că s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, astfel încât, Tribunalul a constatat că această cerere este neîntemeiată deoarece nu s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, acestea impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului având în vedere disp. art. 148 Cod procedură penală rap. la art. 143 Cod procedură penală.
Văzând și disp. art. 136.pr.pen. Tribunalul a contatat că există motive temeinice de a crede în necesitatea menținerii măsurii arestării preventive față de inculpată pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, în scopul administrării tuturor probelor, pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele în vederea aflării adevărului, spre justa ei soluționare.
În contextual arătat, constatând că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu au încetat, ci ele subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatei, în conformitate cu dispozițiile art. 3002rap. la art. 160 Cod procedură penală a menținut starea de arest a inculpatei.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpata, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și revocarea măsuri arestării preventive ori înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi țara potrivit disp. art.139 alin.1 și art.1451din Codul d e procedură penală.
În motivarea orală a recursului inculpat, prin apărător ales, arată că încheiere recurată conține aceeași motivație în legătură cu temeiurile care au stat la baza menținerii stării de arest, fiind copiată în întregime din încheierile pronunțate anterior în cauză. Mai mult, susține că cererea subsidiară de înlocuirea măsurii arestării preventive nu a fost motivată în nici un mod.
Învederează faptul că se află în stare de arest de aproximativ un an și consideră că a fost depășit termenul rezonabil, acest proces trenând dintr-o greșeală a procurorului cu privire la încadrarea juridică a faptei, fiind vorba de infracțiunea de delapidare, și nu înșelăciune.
Apreciază că nu prezintă vreun pericol concret pentru ordinea publică, infracțiunea comisă nefiind una de violență, deși pedeapsa prevăzută este de la 10 la 20 de ani.
Invocă în favoarea sa și circumstanțele personale, împrejurarea că mama sa este grav bolnavă, iar fratele se află în evidențele unui spital de neuropsihiatrie.
Analizând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform art.3856alin.3 proc. pen. Curtea constată că recursul este nefondat.
Prima instanță a apreciat în mod corect că se impune menținerea măsurii arestării preventive dispusă față de inculpata, având în vedere că în speță există probe și indicii temeinice, în sensul art.143 proc. pen. care să justifice presupunerea rezonabilă că aceasta a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetată-înșelăciune cu consecințe deosebit de grave și fals în înscrisuri sub semnătură privată, respectiv înscrisurile falsificate, declarațiile părților vătămate, concluziile expertizei grafologice, toate coroborate cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatei din care rezultă că în perioada noiembrie 2005-august 2007, în calitate de agent de asigurări al SC Asigurări SA a indus în eroare, prin falsificarea chitanțelor, un număr de 109 părți vătămate, cauzând un prejudiciu total de 2.799.244 Euro, 11.900 dolari SUA și 70.000 lei.
De asemenea sunt întrunite cazurile prevăzute de art.148 lit.d și f proc. pen. ultimul astfel cum a fost modificat prin Legea nr.356/2006, întrucât pe de o parte inculpata a comis o nouă infracțiune după demararea cercetărilor din prezenta cauză, iar pe de altă parte pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de înșelăciune este mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpatei prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Acest pericol este evidențiat de natura și modalitatea săvârșirii faptei, de gravitatea deosebită a acesteia, de împrejurările în care a fost comisă, perioada mare de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională și cuantumul foarte mare al prejudiciului, aspecte care trezesc un sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice prin eventuala lăsare în libertate a acesteia.
Referitor la depășirea duratei rezonabile a măsurii arestării preventive, Curtea apreciază că raportat la complexitatea cauzei o durată a privării de libertate de 10 luni și 20 zile (la momentul soluționării prezentului recurs) nu poate fi considerată drept excesivă. De asemenea, greșita încadrare juridică a faptei arătată drept motiv pentru trenarea soluționării cauzei, deși aparent corectă (delapidare în dauna părții vătămate SC SA și nu înșelăciune), rămâne să facă obiectul analizei instanței de fond la momentul procesual reglementat de art.334 proc. pen.
Cât privește critica referitoare la nemotivarea cererii subsidiare de înlocuire a măsurii arestării preventive, Curtea observă că prima instanță a arătat, motivat, temeiurile pentru care nu se impune înlocuirea acestei măsuri, respectiv împrejurarea care se regăsește și în prezent în sensul că nu a intervenit nicio schimbare a temeiurilor inițiale ce au determinat arestarea preventivă.
Drept urmare, observând atât că se mențin temeiurile inițiale ce au determinat arestarea inculpatului dar au intervenit și temeiuri noi prin trimiterea în judecată a inculpatei, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b proc. pen. va espinge ca nefondat recursul declarat de recurenta inculpată și o va bligă la plata cheltuielilor judiciare către stat
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat împotriva încheierii din data de 22.01.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr- și o bligă la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 martie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
---
Red. -
Dact. / 17.03.2010
Ex.2
Red. / Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Niculae StanJudecători:Niculae Stan, Damian Dolache, Stan Mustață
