Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 287/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - menținere arestare preventivă -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA nr. 287
Ședința publică din 13 iulie 2009
PREȘEDINTE: Andronic Tatiana Luisa
JUDECĂTOR 2: Ghertner Ioan Artur
Judecător - -
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință nr. 47 din data de 09.07.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosar nr-.
La apelul nominal se prezintă inculpatul în stare de arest asistat de avocat oficiu
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Inculpatul, întrebat fiind dacă dorește să dea o nouă declarație în fața instanței de recurs, arată că își menține declarațiile date și nu dorește să dea o nouă declarație.
Nemaifiind alte cereri, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat G, solicită admiterea recursului, revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului, întrucât temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri nu mai subzistă.
Procurorul, solicită respingerea recursului ca nefondat, întrucât temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri față de inculpat subzistă, iar fapta, respectiv lovituri cauzatoare de moarte, prezintă o gravitate deosebită.
Inculpatul, având ultimul cuvânt solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate. Precizează că are doi copii minori în întreținere și dorește să își angajeze apărător.
Declarând închise dezbaterile care au fost înregistrate în sistem audio conform art. 304 Cod procedură penală,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea nr.47 din data de 09.07.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosar nr- în temeiul art. 160 raportat la art. 3001al. 1 și 3 Cod procedură penală, s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiuni de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. și ped. de art.183 Cod penal, ca fiind legală și temeinică.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 946/P/ 2009 din 07 iulie 2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul, pentru săvârșirea infracțiuni de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. și ped. de art. 183 Cod penal.
Se reține că victima, în vârstă de 67 ani, locuia singură într-o casă din satul, comuna, județul B și, din când în când, vecinii îi duceau câte ceva de mâncare. Inculpatul este fiul victimei și locuia într-o altă casă, din aceeași localitate. În ziua de 26 martie 2009, în jurul orei 17,00 inculpatul s-a deplasat la locuința victimei. În jurul orei 18,00 martorul G (vecin), a mers de două ori la locuința victimei, pentru aoi nvita la un praznic și, observând că aceasta este umflată la față și îi curge sânge din gură a întrebat-o ce s-a întâmplat. Victima i-a spus că a fost bătută de inculpat și o doare tot corpul. În zilele următoare, la locuința acesteia au venit martorii și (vecini) care i-au adus de mâncare și, cu această ocazie, victima le-a spus că a fost bătută de inculpat pentru că nu a vrut să-i dea bani din pensie, precizându-le că se simte din ce în ce mai rău. În ziua de 14 aprilie 2009, victima a fost transportată la Spitalul,S " I unde pe data de 16 aprilie 2009, decedat.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat că prin Ordonanța din 18 aprilie 2009 dată în dosarul nr. 946/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.183 Cod penal.
Prin încheierea nr.27 din 18 aprilie 2009, Tribunalul Botoșania admis propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani și a dispus, în temeiul art. 1491și art. 148 lit. f Cod procedură penală, arestarea preventivă a inculpatului, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev și ped. de art.183 Cod penal, pe o durată de 29 de zile cu începere de la 18 aprilie 2009, până la 16 mai 2009, inclusiv, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 13 din 18.04.2009. S-a avut în vedere natura și gravitatea faptei comise de inculpat, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, cât și existența probelor certe în sensul că, lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică
Ulterior, prin încheierile nr.32 din 8 mai 2009 și nr. 39 din 10 iunie 2009, Tribunalul Botoșani, a admis propunerile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani și, în temeiul art. 155 și 159 Cod procedură penală, a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului, pentru o perioadă de încă 30 de zile, respectiv de la 17 mai 2009 până la data de 15 iunie 2009, inclusiv și, apoi, de la 16 iunie 2009, până la 15 iulie 2009, inclusiv, apreciindu-se că temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Investit cu soluționarea cauzei, la data de 08 iulie 2009, dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Botoșani - Secția penală sub nr-.
Potrivit dispozițiilor art. 3001Cod procedură penală, instanța este obligată ca, după înregistrarea dosarului, în cazul în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest preventiv, să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Astfel, din probele administrate în cursul urmăririi penale, respectiv proces verbal de cercetare la fața locului și fotografiile judiciar-operative, raport de expertiză medico legală (necropsie) nr. 7124/13.05.2009 efectuat de Institutul de Medicină Legală I (care a concluzionat că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute, consecutivă unui politraumatism cu fractură dublă de mandibulă, fracturi costale, complicat în evoluție cu bronhopneumonie; topografia și morfologia leziunilor de violență pledează pentru producerea lor prin lovire activă cu mijloace contondente; între leziunile de violență și deces există legătură cauzală indirectă), declarații de martori, etc. coroborate cu declarațiile inculpatului, a reținut tribunalul că există indicii temeinice, în accepțiunea art. 143 alin. 1 Cod procedură penală, cu privire la săvârșirea de către inculpat a faptei pentru care este cercetat, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Forța probantă a acestor indicii creează instanței presupunerea rezonabilă ca inculpatul a comis fapta pentru care este trimis în judecată, aspect ce este în concordanță atât cu prevederile art.681Cod procedură penală, cât și cu jurisprudența CEDO în materie.
În ceea ce privește cea de-a doua cerință prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală, există anumite tipuri de infracțiuni care, prin natura și gravitatea lor, conduc la ideea unui pericol concret pentru ordinea publică, infracțiuni care includ și pe cea de lovituri cauzatoare de moarte. Astfel, viata poate fi socotita drept cea mai importanta valoare sociala pe care legislația penală o apăra împotriva infracțiunilor. Rațiunea acestui considerent își are originea în aceea ca atingerea adusa vieții nu mai poate fi reparata, instalarea morții fiind un proces ireversibil. Dreptul la viata este un drept absolut, ce-i corespunde obligația generala de a nu i se aduce atingere.
Astfel, pericolul social concret pentru ordinea publică, rezultă din natura faptei comise, din împrejurările săvârșirii acesteia, din modalitatea de acționare, fiind dat și de persoana inculpatului, care este cunoscut ca o persoană ce obișnuiește să consume în mod frecvent băuturi alcoolice și este predispus la comiterea de fapte prin violență, având antecedente penale, fiind anterior condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt și a unei infracțiuni de lovire, motiv pentru care instanța de fond a procedat în consecință.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, solicitând judecarea sa în stare de libertate. A mai arătat că are în întreținere doi copii minori și dorește să își angajeze un apărător.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3856al. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că acesta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.3001al.1 Cod procedură penală după înregistrarea dosarului la instanță în cazurile în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive.
Alineatul 3 al aceluiași articol prevede că, atunci când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea sa de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheierea motivată, arestarea preventivă.
Din probele administrate până în prezent în faza de urmărire penală, curtea constată că în cauză există indicii temeinice, astfel cum sunt acestea definite de disp.art.68/1 cod procedură penală, că inculpatul a comis fapta pentru care a fost cercetat și ulterior trimis în judecată, îndeplinite fiind cerințele prev. de art.143 Cod procedură penală și art.5 paragraf 1 lit.c din CEDO.
Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică pe care lăsarea în libertate a inculpatului îl reprezintă, acesta este relevat atât de natura faptei, modalitatea de comitere a acesteia, respectiv prin exercitarea unor acte de violentă asupra victimei (tatăl inculpatului), precum și rezultatul produs, respectiv suprimarea vieții unui seamăn.
Or, până în prezent acest pericol concret pe care lăsarea inculpatului în libertate l-a prezentat pentru ordinea publică la momentul luării măsurii, nu a dispărut și nu s-a diminuat.
Există o necesitate reală și de interes public care, în pofida prezumției de nevinovăție, prevalează asupra regulilor privind libertatea individuală și justifică o detenție provizorie a inculpatului, cel puțin o perioadă de timp, subzistând în continuare în cauză și temeiul prev. de art. 148 al.1 lit.f Cod procedură penală.
Și sub aspectul limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru fapta reținută în sarcina inculpatului, dispozițiile textului de lege anterior menționat sunt îndeplinite în cauză, infracțiunea pentru care acesta este trimis în judecată fiind pedepsită de lege cu închisoare de la 5 la 15 de ani.
Subzistând astfel cumulativ cerințele prev. de art.143, 148 alin.1 lit. f Cod procedură penală, în mod corect prima instanță a menținut măsura arestării preventive a inculpatului recurent.
Aspectul că inculpatul are doi copii în întreținere și dorește să își angajeze un apărător nu poate conduce, exclusiv prin el însuși, la revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură neprivativă de libertate.
Așa fiind, Curtea, constatând că încheierea primei instanțe este legală și temeinică, în conformitate cu disp. art.385/15 pct.1 lit. b coroborat cu art.160/a alin.2 Cod procedură penală, va respinge recursul declarat de inculpat, ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 01 noiembrie 1979 în municipiul D, județul B, domiciliat în satul, comuna, județul B, cu antecedente penale, CNP -, împotriva încheierii nr.47 din data de 09.07.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosar nr-, ca nefondat.
Obligă inculpatul să plătească statului suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu inculpat se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.07.2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.BC
3ex/13.07.2009
Jud.fond DR
Președinte:Andronic Tatiana LuisaJudecători:Andronic Tatiana Luisa, Ghertner Ioan Artur
