Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 300/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (369/2010)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.300/
Ședința publică de la 16 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Daniel Grădinaru
JUDECĂTOR 2: Leontina Cișmașiu
JUDECĂTOR 3: Florentina Dragomir
GREFIER - - -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de casație și Justiție - T - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpații și împotriva încheierii de ședință din 1 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții inculpați și în stare de arest, asistați de avocat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătoarea recurenților inculpați, având cuvântul, arată că a formulat recurs împotriva încheierii de ședință din 1 februarie 2010, pe care o apreciază ca fiind netemeinică și nelegală.
Apreciază că la acest moment procesual temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive, nu mai subzistă și nu mai impun menținerea inculpaților în stare de arest.
Consideră că lăsarea inculpaților în libertate nu ar impieta cu nimic buna desfășurare a procesului penal.
Precizează că inculpații au recunoscut că sunt consumatori, însă nu și traficanți.
Concluzionând solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și pe fond rejudecând a se dispune cercetarea inculpaților în stare de libertate. În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor, ca nefondate.
Apreciază că în cauză nu au intervenit temeiuri noi, iar cele ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin în raport de natura infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, pentru care inculpații sunt cercetați, modalitatea de săvârșirea acesteia. De asemenea consideră că trebuie a fi avute în vedere urmările pe care astfel de fapte, le au asupra persoanelor ce consumă asemenea substanțe interzise.
Menționează că inculpații nu au recunoscut comiterea faptelor și mai mult, aflați în stare de libertate există pericolul că își vor putea relua activitatea infracțională
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că se află în arest de 1 an și 6 luni și că lasă soluționarea recursului la aprecierea Curții.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că se află în arest de 1 an și 5 luni și că a recunoscut că este consumator însă nu și traficant. Solicită a se avea în vedere că este necunoscut cu antecedente penale.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față.
Prin încheierea de ședință din 1.02.2010, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală în dosarul nr-, în baza art.3002raportat la art.160 alin.1 Cod procedură penală s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților și.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a apreciat că luarea măsurii preventive față de inculpați este legală și temeinică și că există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că aceștia au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați.
A reținut că inculpații sunt cercetași pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri în formă continuată, prevăzută de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, constând în aceea că în mod repetat au vândut mai multe doze de heroină unor colaboratori.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și dispunerea continuării cercetării judecătorești cu inculpatul în stare de libertate.
Examinând încheierea recuratăprin raportare la motivele invocate de către apărătorii inculpaților dar și din oficiu, în condițiile art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
În acord cu prima instanță și Curtea apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.3002alin.3 din Codul d e procedură penală, iar menținerea duratei arestării preventive a inculpaților se impune, având în vedere că temeiurile care au determinat arestarea inițială se mențin și impun, în continuare, privarea de libertate a acestora.
În mod corect instanța constatat că din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că acesta a comis faptele pentru care sunt cercetați și anume infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, prin vânzarea unor cantități de droguri de mare risc unor colaboratori sub acoperire.
Curtea reține că sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, pedepsele prevăzute de lege pentru respectivele infracțiuni este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea inculpaților în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Curtea are în vedere natura și gravitatea infracțiunilor presupus comise de inculpați (presupune specularea de către traficant, în interes material, a dependenței psihice și fizice a clienților față de consumul de droguri, cu acceptarea producerii unor consecințe din cele mai grave în ceea ce privește sănătatea și chiar viața consumatorilor), caracterul repetat al activității pe care, potrivit indiciilor temeinice, ar fi săvârșit-o inculpații. Toate acestea justifică aprecierea că judecarea inculpaților în stare de libertate ar crea un sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice, cu urmări nefaste asupra încrederii și stabilității de care trebuie să se bucure mediul social.
Față de cele reținute, apreciind că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, Curtea în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondate recursurile declarate de inculpați, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din 1.02.2010, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală în dosarul nr-.
Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care câte 100 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./19.02.2010
Președinte:Daniel GrădinaruJudecători:Daniel Grădinaru, Leontina Cișmașiu, Florentina Dragomir
