Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 318/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II -A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(396/2010)
DECIZIA PENALĂ NR. 318/
Ședința publică de la 18 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Iuliana Ciolcă
JUDECĂTOR 2: Adriana Elena Băjan
JUDECĂTOR 3: Francisca
GREFIER - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din data de 04 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția a I-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință au răspuns recurenții-inculpați și, personal, în stare de arest, asistați de avocați din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurenții-inculpați și învederează că sunt de acord să fie asistați de avocat din oficiu.
Recurentul-inculpat învederează că nu dorește să facă alte declarații în fața instanței de recurs.
Recurentul-inculpat învederează că nu dorește să facă alte declarații în fața instanței de recurs.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza in stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului-inculpat solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii recurate și să se dispună judecarea inculpatului în stare de libertate.
Consideră că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. teza a II-a Cpp, inculpatul nu are antecedente penale, a cooperat cu organele de cercetare penală, iar lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Mai arată că mama acestuia a suferit un accident cerebral și ar avea nevoie de prezența inculpatului acasă.
Apărătorul recurentului-inculpat solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii recurate și să se dispună judecarea inculpatului în stare de libertate. Arată că materialul probator administrat in cauză nu indică temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatului, iar punerea sa în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Mai arată că nu se prezintă în mod expres dovada faptului că inculpatul deținut droguri în vederea vânzării, iar activitatea sa infracțională este limitată, a fost surprins cu o singură doză despre care declarat că o deținea pentru consum propriu.
In ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, acesta nu trebuie identificat cu pericolul social al faptei.
Arată că fapta inculpatului depășește pedeapsa de patru ani închisoare, insă se poate avea in vedere prezumția de nevinovăție, iar in acest context nu se poate pronunța asupra unei pedepse.
Solicită să se aibă în vedere că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, nu a fost implicat în nici un fel de operațiuni flagrante, a avut un loc de muncă, de curând i-a murit tatăl, iar mama sa este foarte bolnavă, iar inculpatul este singurul întreținător al familiei.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursurilor, de menținerea a încheierii pronunțate de Tribunalul București, care în mod corect a constat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispuse in cauză, considerând că subzistă temeiurile avute in vedere anterior, cele prevăzute de art. 148 lit.f Cpp raportându-se la natura și gravitatea faptelor reținute.
Arată că inculpații nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, insă debutul lor infracțional este demn de luat in considerare, având in vedere ocupația pe care și-au ales-o, care nu are nicio justificare raportată la criza economică. Mai arată că cercetarea judecătorească nu a început, iar menținerea stării de arest a celor doi inculpați nu aduce atingere prezumției de nevinovăție de care se bucură.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursurilor ca nefondate.
Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și judecarea sa in stare de libertate. Arată că achiesează al concluziile avocatului său.
Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și judecarea sa in stare de libertate pentru a-și relua serviciul de instalator și efectuarea de finisaje interioare. Arată că tatăl său a decedat pe data de 8 ianuarie 2010.
CURTEA,
Prin încheierea de ședință din 4.02.2010, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - secția a Ia penală, potrivit art.3002Cod procedură penală raportat la art.160balin.3 Cod procedură penală, s-a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpaților și și s-a menținut starea de arest a acestora.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare și apreciat că temeiurile legale care a determinat arestarea preventivă inițială continuă să existe și impun în continuare privarea de libertate a acestora.
Instanța de fond a constatat că din întregul ansamblu probator administrat în cauză rezultă indicii temeinice care duc la presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați, iar lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, ținând cont de natura și modalitatea concretă de comitere a faptelor.
Împotriva hotărârii au declarat recurs inculpații solicitând punerea în libertate, invocând în principal aspecte de circumstanțiere personală.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursurile sunt nefondate și le va respinge ca atare pentru următoarele considerente:
instanței de fond și instanța de control judiciar apreciază incidența și la acest moment a condițiilor cumulative prevăzute de art.143 și, respectiv art.148 lit. f Cod procedură penală, respectiv a tezei Iaa rt. 160balin. 3 Cod proc. pen. potrivit cărora temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu au încetat.
Astfel, pe de- parte există probe și indicii temeinice potrivit cărora inculpații au efectuat în cursul lunilor iunie-august fără drept operațiuni legate de droguri de mare risc, iar pe de altă parte, lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, concretizat în specificul infracțiunii,caracterul organizat al ilicitului penal, dar și în frecvența deosebită a unor asemenea fapte în prezent, care impun o ripostă mai fermă din partea autorităților.
În sfârșit, Curtea constată că măsura preventivă a arestării se impune a fi menținută și prin raportare la exigențele art. 5 paragraful 3 din CEDO, câtă vreme se argumentează prin motive pertinente și suficiente aoj ustifica și nu contravine dispozițiilor legale în materie.
Existența și suficiența acestor motive, Curtea le-a examinat în ansamblul circumstanțelor particulare ale cauzei și prin raportare la prevederile art.136 Cod procedură penală, știut fiind că o măsură preventivă nu mai poate fi considerată legitimă atunci când nu se învederează fi necesară pentru buna desfășurare a procesului penal sau pentru preîntâmpina sustragerea inculpaților de la urmărirea penală, judecată sau executarea pedepsei.
Referitor la circumstanțele personale invocate în susținerea recursului, instanța de control judiciar consideră că acestea nu pot justifica prin ele însele o altă concluzie, câtă vreme, pe de-o parte, acestea au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, raportate la exigențele art. 136 alin. 8 Cod proc. pen. iar, pe de altă parte, pot fi valorificate în cadrul individualizării judiciare a unei eventuale sancțiuni care i s-ar aplica inculpaților în ipoteza când care s-ar stabili vinovăția sa în ce privește acuzația adusă.
Cât privește solicitarea de a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara, Curtea constată că analiza unei astfel de cerere nu se poate face direct în calea de atac a recursului, cu atât mai mult cu cât obiectul judecății vizează exclusiv legalitatea și temeinicia stării de arest dispusă prin încheierea de ședință din data de 4 februarie 2010.
Având în vedere aceste aspecte,în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală,cu referire la art.141 Cod procedură penală, Curtea va respinge recursurile ca nefondate.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate recursurile formulate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din 4.02.2010, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - secția a Ia penală,
Obligă recurenții inculpați la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 100 lei se va avansa din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
a
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./26.02.2010
Președinte:Iuliana CiolcăJudecători:Iuliana Ciolcă, Adriana Elena Băjan, Francisca
