Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 317/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂN I A
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II -A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(50/2010)
DECIZIA PENALĂ NR.317/
Ședința publică de la 18 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Iuliana Ciolcă
JUDECĂTOR 2: Adriana Elena Băjan
JUDECĂTOR 3: Francisca
GREFIER - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de procuror .
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de revizuientul G prin mandatar Liga Democratică pentru din România împotriva deciziei penale nr. 641/A din data de 24.11.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-revizuient, personal și asistat de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.27291/2010 emisă de caroul B - Cabinet Individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recurentul a depus note scrise prin serviciul registratură.
Apărătorul recurentului - revizuient învederează că nu mai stăruie în atașarea la dosarul cauzei a dosarului penal nr. 8762/P/1999 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 3 și dosarul nr.776/1999 al Serviciului de Cercetări Penale din cadrul Poliției Rutiere. Solicită să se aibă in vedere înscrisurile depuse la dosar, precum și notele scrise.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, învederează nu apreciază necesar depunerea la dosar a celor două dosare menționate de recurent la termenul anterior, având in vedere stadiul la care a fost respinsă ca inadmisibilă in principiu această cerere de revizuire.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului - revizuient G, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea deciziei penele recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Arată că petentul a formulat cerere de revizuire întrucât a fost condamnat prin sentința pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 la pedeapsa închisorii de 10 luni închisoare cu suspendare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă. Pentru a se stabili această situația de fapt instanța a avut ca și probe esențiale raportul de expertiză tehnică efectuat in cauză care a avut la baza schița accidentului și procesul verbal de constatare la fața locului, înscrisuri pe care revizuientul le consideră falsificate. S-a mai avut in vedere de către instanță raportul de expertiză medico-legale, care la rândul său a avut la bază acte medicale prezentate de părțile vătămate, acte pe care revizuientul le consideră ca fiind falsificate.
Consideră că probele au fost denaturate, drept pentru care a înțeles să uzeze de această cale a revizuirii, aducând in fața instanțelor nu numai susțineri că acestea au fost falsificate dar și probe materiale care conțin urma acestor activități infracționale.
In ceea ce privește incidența cazurilor de casare prevăzute de art. 385 ind.9 pct.9 și 10 Cpp, consideră că instanța de apel nu și-a motivat soluția de respingere a apelului declarat de revizuient. Mai arată că au fost prezentate probe relevante ca aceste înscrisuri au fost falsificate, asupra cărora instanța nu s-a pronunțat. Arată că schița accidentului depusă la dosar nu este identică cu cea care a fost întocmită in mod real la momentul accidentului, pentru că schița reală era semnată de toți participanți și agentul constatator, iar schița de la dosar poartă doar o ștampilă, fără nicio semnătură. Mai arată de asemenea că actele medicale care au fost depus la dosar au fost falsificate.
Probele față de care instanța nu s-a pronunțat sunt: - proba cu înscrisuri, respectiv schița accidentului, față de care instanța a menționat că nu poartă semne fonetice, ceea ce este fals întrucât poartă semne fonetice;
- certificatul medico-legal, înscris în care s-a intervenit și s-a modificat cu pixul;
- fișa de internare care este modificată.
In ceea ce privește partea vătămată, acesta afirmat că a fost internat in spital în data de 13.08.1998, iar in realitate a fost internată mama acestuia, iar asupra acestui aspect instanța nu s-a pronunțat.
Pentru cele învederate, consideră că probele au fost denaturate, situația de fapt în mod greșit stabilită, astfel că solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, învederează că în ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 385 ind.9 pct.9 Cpp nu poate fi luat in considerare în condițiile în care motivele de recurs nu au fost depuse în termenul prevăzut de lege cu cel puțin cinci zile înaintea primului termen de judecată. Arată că poate fi pus în discuție din oficiu pct.10 al art. 385 ind.9 Cpp, însă apreciază că nu este incident in cauză in condițiile in care instanța de fond și cea de apel au analizat toate cererile formulate și dacă nu a dispus conform celor solicitate, nu înseamnă că nu au fost luate in considerare aceste cereri.
Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului, ca nefondat, având in vedere că cererea de revizuire s-a întemeiat pe dispozițiile art. 394 alin.1 lit.c și d Cpp, revizuientul invocând o serie de înscrisuri ca fiind false și alterate, insă nu a ținut cont de dispozițiile art. 395 Cpp care impune anumite exigențe de ordin probator, in sensul să se fi constatat aceste falsuri printr-o hotărâre judecătorească sau printr-o ordonanță a procurorului dacă acesta a dispus asupra fondului cauzei.
Consideră că instanța de fond a avut suficient rol activ și a reîncadrat cele învederate de revizuient in dispozițiile art. 394 lit.a Cpp, insă a constatat că toate împrejurările pe care le-a învederat instanței au fost cunoscute și verificate de către instanțe pe baza controlului judiciar exercitat.
Consideră hotărârea recurată ca fiind egală și temeinică.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
Prin sentința penală nr.373 din 15.07.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B, în dosarul nr-, s-a dispus, în baza art.403 alin.1 raportat la art.394 Cod procedură penală, respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire formulată de revizuentul G, CNP -, domiciliat în B,-, sector 3, citat și prin mandatar Liga Democratică pentru din România din cadrul Federației Democratice pentru Apărarea Drepturilor Omului și Integrare Euro- din România, cu sediul în B,- - 2. sector 3), cu privire la sentința penală nr. 529/11.04.2001 a Judecătoriei Sectorului 3 B, definitivă prin decizia penală nr. 754/25.04.2002 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția I Penală.
În baza art. 192 al. 2.C.P.P. a fost obligat revizuentul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 50 lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că la data de 04.07.1998, pe str. - -, fostă Calea, inculpatul G, conducând autovehiculul 1310, dinspre spre - -, și intenționând să vireze la stânga, a fost tamponat de motocicleta condusă de partea vătămată, în urma accidentului suferind vătămări partea vătămată și, primul având 70-75 zile de îngrijiri medicale, iar a doua 20-25 de zile de îngrijiri medicale. S-a reținut culpa inculpatului G în producerea accidentului rutier, motivat de faptul că acesta a efectuat în mod nelegal manevra de înscriere pentru viraj la stânga, în condițiile în care carosabilul era marcat cu linie dublă continuă, această manevră fiind așadar interzisă.
Această situație de fapt a fost reținută pe baza analizei și coroborării mijloacelor de probă administrate în cauză.
În drept, potrivit art. 394 al. 1.C.P.P. a mai arătat prima instanță, revizuirea unei hotărâri definitive poate fi cerută:) când au fost descoperite fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; b) când un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; c) când un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; d) când un membru al completului de judecată, procurorul sau persoana care a efectuat acte de cercetare penală a săvârșit o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere și e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia cazurile de revizuire fiind limitativ prevăzute de lege.
Revizuentul Gai nvocat cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 al. 1 lit. c și d.C.P.P. În concret a susținut că hotărârea de condamnare s-a întemeiat pe unele înscrisuri false, respectiv schița accidentului aferentă procesului-verbal de cercetare la fața locului și o serie de acte medicale emise pe numele părților vătămate, situație ce s-ar încadra în cazul de revizuire prevăzut de art. 394 al. 1 lit. c C.P.P. Petentul nu a indicat aspecte concrete, explicite, care să se circumscrie cazului de revizuire prevăzut de art. 394 al. 1 lit. d
C.P.P.Prima instanță a subliniat că art. 395.C.P.P. impune însă anumite cerințe de admisibilitate de ordin probator în privința acestor cazuri de revizuire. Astfel, situațiile care constituie cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 lit. c și d C.P.P. respectiv caracterul fals al unui înscris pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere, pe de o parte, și săvârșirea de către un membru al completului de judecată, procuror sau persoana care a efectuat acte de cercetare penală a unei infracțiuni în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, pe de altă parte, se dovedesc prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului, dacă prin acestea s-a dispus asupra fondului cauzei și numai în cazul în care aceste organe nu au pututexamina fondulcauzei, situațiile menționate se constată în procedura de revizuire, așa cum solicită revizuentul, invocând dispozițiile art. 395 al. 2.
C.P.P.Cu referire la aceste cerințe de admisibilitate de ordin probator, în ceea ce priveștecaracterul fals al actelor medicaleinvocat de revizuent, instanța reține că, la data de 25.02.2003 și 11.06.2003, revizuentul G a formulat plângere penală reclamând săvârșirea unor infracțiuni de fals în înscrisuri și altor infracțiuni cu privire la aceleași acte medicale eliberate pe numele părților vătămate, iar prin rezoluția nr. 10375/P/2004 din data de 29.11.2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 B s-a dispus, în temeiul art. 249.C.P.P. raportat la art. 10 lit. d și C.P.P. art. 228 al. 6.C.P.P. raportat la art. 10 lit. a, d scoaterea C.P.P. de sub urmărire penală a învinuitei sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 288 al. 2.C.P.P. precum și neînceperea urmăririi penale față de numita sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 288.Cod Penal și art. 291.Cod Penal, față de numitul sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 291.Cod Penal și față de angajații Spitalului Clinic de Urgență B sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 215.Cod Penal, art. 292.Cod Penal, art. 264.Cod Penal, art. 288.Cod Penal și art. 289.
Cod PenalAceastă soluție a fostmenținută prin rezoluția nr. 3386/II-2/2005 din data de 05.01.2006 a prim-procurorului adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 B, care, în exercitarea controlului ierarhic conform art. 278.C.P.P. a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul G împotriva soluției de netrimitere în judecată dispuse în dosarul nr. 10375/P/2004.
În continuare, petentul a urmat procedura reglementată de art. 2781.C.P.P. introducând plângere la instanța de judecată împotriva rezoluției nr. 10375/P/2004 din data de 29.11.2005.Prin sentința penală nr. 2544/08.12.2006 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B în dosarul nr. 1816/P/2006, această plângere a fost respinsă ca tardiv introdusă, față de dispozițiile art. 2781al. 2.C.P.P. soluție rămasă definitivă prin decizia penală nr. 799/04.04.2007 a Tribunalului București - Secția I Penală.
Față de actele dosarului, instanța reține așadar că revizuentul G nu se poate prevala de existența unei hotărâri judecătorești sau a unei ordonanțe a procurorului prin care să se fi reținut că actele medicale indicate, eliberate pe numele părților vătămate, ar avea caracter fals. Dimpotrivă, plângerea penală formulată de revizuent sub acest aspect a fost soluționată în sensul scoaterii de sub urmărire penală, respectiv al neînceperii urmăririi penale, reținându-se că faptele reclamate nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub aspectul laturii obiective, în sensul că mențiunile la care face referire petentul nu sunt false, ci corespund realității.
În condițiile în care, în dosarul nr. 10375/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 B, procurorul a examinat fondul cauzei, soluțiile de scoatere de sub urmărire penală și neîncepere a urmăririi penale fiind întemeiate pe lipsa unor elemente care să contureze existența faptelor sesizate de revizuent, reținându-se, dimpotrivă, că mențiunile reclamate de petent ca fiind falsificate sunt corespunzătoare realității, prima instanță a constatat că nu sunt incidente în prezenta cauză dispozițiile art. 395 al. 2.C.P.P. care permit constatarea situațiilor ce constituie cazul de revizuire prevăzut în art. 394 lit. c în C.P.P. procedura de revizuire, însă doar în condițiile limitativ prevăzute de lege, respectiv în situația în care instanța judecătorească sau procurorul nu au putut examina fondul cauzei, ipoteză care nu se regăsește în speță.
În ceea ce privește motivul invocat de revizuent referitor laînlocuirea schiței accidentului întocmite inițial cu o alta, necorespunzătoare realității, având caracter fals, schiță ce se regăsește la dosarul de urmărire penală și care a fost avută în vedere de instanța de fond la soluționarea cauzei, instanța de fond a reținut că schița accidentului nu reprezintă un veritabil înscris, în sensul legii penale, decât în măsura în care conține semne ale scrierii fonetice susceptibile de a fi falsificate. Revizuentul a susținut că schița accidentului existentă la dosarul de urmărire penală nu este cea întocmită inițial și că prezintă modificări față de aceasta, redând o situație de fapt necorespunzătoare realității. În afara acestor aprecieri generale, singurul aspect concret invocat de petent în cadrul dezbaterilor, prin apărător ales, s-au referit la faptul că în schiță ar fi indicat în mod nereal locul proiectării victimelor pe carosabil, în urma impactului, ceea ce ar fi determinat un calcul eronat al vitezei cu care se deplasa motocicleta. În opinia primei instanțe, aceste împrejurări invocate de revizuent nu sunt în măsură a determina caracterul fals al schiței accidentului, întrucât sub acest aspect schița accidentului nu este un înscris care să poată fi declarat "fals". Se impune totodată precizarea că schița accidentului aflată la dosarul de urmărire penală nu cuprinde nici un fel de mențiuni referitoare la locul unde au fost proiectate victimele pe carosabil. Prin urmare, s-a concluzionat că susținerile revizuentului nu pot fi analizate prin prisma cazului de revizuire prevăzut de art. 394 al. 1 lit. c Cod Penal, însă, împrejurarea că victimele accidentului au fost proiectate în urma impactului în alt loc pe carosabil, diferit de cel reținut de instanța de fond, ar putea intra sub incidența cazului de revizuire prevăzut de art. 394 al. 1 lit. a referitor Cod Penal la descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.
Ceea ce particularizează revizuirea față de alte căi extraordinare de atac, raportat la prevederile art. 394 al.1 lit. a p Cod Penal, a mai arătat prima instanță, este faptul că are menirea de a desființa o hotărâre definitivă care conține erori de fapt, erori ce pot fi puse în lumină ca urmare a descoperirii unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute instanței, adică neexistente în materialul probator de la dosar. Din analiza dispozițiilor art. 394 al. 1 lit. a) rezultă C.P.P. că revizuirea întemeiată pe acest text de lege este dublu condiționată, în sensul că trebuie să fie vorba dedescoperireaunor fapte sau împrejurări ce nu a fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, iar faptele sau împrejurările noisă poată dovedi netemeinicia hotărârii, adică invocarea elementelor noi să ducă la o soluție diametral opusă (de achitare în speță).
Împrejurările invocate de revizuent nu se încadrează însă în ipoteza art. 394 al. 1 lit. a, neputând fi calificate drept "fapte sau împrejurări noi", în accepțiunea legii, apte să dovedească netemeinicia hotărârii pronunțate. Astfel, pe parcursul judecății în fond revizuentul a susținut în mod constant că motocicleta rula cu o viteză peste limita legală și că schița accidentului de la dosarul de urmărire penală nu este cea inițial întocmită, aceste apărări ale sale fiind cenzurate de instanțe la cele trei nivele de jurisdicție, pe baza ansamblului materialului probator, și neputând fi repuse în discuție în procedura extraordinară a revizuirii fără îndeplinirea condițiilor stricte prevăzute de art. 394.C.P.P. cu atât mai mult cu cât împrejurările invocate nu sunt de natură a dovedi netemeinicia hotărârii, în sensul de a conduce la o soluție diametral opusă, ci, așa cum remarcă revizuentul însuși, ar duce cel mult la reținerea unei culpe concurente. De altfel, stabilirea întinderii culpei a făcut obiectul judecății în fond, împrejurările invocate în cuprinsul cererii de revizuire sub acest aspect fiind cunoscute instanței care a pronunțat hotărârea de condamnare și instanțelor superioare care au instrument cauza în căile de atac.
În ceea ce privește cazul de revizuire prevăzut deart. 394 al. 1 lit. dC.P.P. invocat în cuprinsul precizărilor scrise, referitor la faptul că organele judiciare implicate în soluționarea cauzei ar fi săvârșit infracțiuni în legătură cu aceasta, așa cum am arătat, revizuentul nu a indicat expres persoanele la care se referă și nici infracțiunile pretins comise de către acestea, din cuprinsul cererii și al precizărilor scrise putându-se deduce eventual că a avut în vedere organele de cercetare penală care ar fi înlocuit schița producerii accidentului, aspecte de fapt ce s-ar putea circumscrie noțiunii largi de abuz în serviciu, susceptibile de a primi o calificare penală, și care, în măsura în care s-ar confirma, ar putea constitui motiv de revizuire a sentinței penale de condamnare în măsura în care s-ar stabili că au dus la darea unei hotărâri nelegale sau netemeinice. Referitor la condițiile de admisibilitate de ordin probator ale acestui caz de revizuire, din actele dosarului nu rezultă că revizuentul ar fi formulat vreo plângere penală expresă sub acest aspect, pentru a da posibilitatea procurorului sau instanței să se pronunțe, astfel încât, întrucât pentru faptele reclamate, până la momentul formulării prezentei cereri, a intervenit prescripția răspunderii penale, sunt incidente dispozițiile art. 395 al. 2.C.P.P.
În consecință, având în vedere faptul că revizuentul susține că doar schița accidentului a fost înlocuită, nu și procesul-verbal de cercetare la fața locului, acesta purtând de altfel semnătura sa și mențiunea că nu formulează obiecțiuni, ținând seama totodată că între conținutul procesului-verbal și schiță nu există discordanțe și că nici în raportul de expertiză nu există mențiuni care să conducă la concluzia că ar fi fost avută în vedere o altă schiță a accidentului decât cea existentă la dosar, care să fi conținut mai multe date, ci, dimpotrivă, ulterior expertul precizează că a avut în vedere declarațiile părților și ale martorilor în lipsa efectuării unor măsurători, rezultă că susținerile revizuentului nu se confirmă, întrucât, chiar dacă este posibil ca schița accidentului existentă la dosarul de urmărire penală să fie alta în materialitatea sa decât cea efectiv întocmită la fața locului, nu rezultă că ar fi și diferită în ceea ce privește conținutul, astfel încât această împrejurare nu este de natură a produce niciun fel de consecințe juridice și nu are în sine caracter penal, în măsura în care aspectele redate în schiță corespund în totalitate cu cele consemnate în procesul-verbal de cercetare la fața locului. Nu în ultimul rând, se constată că situația de fapt reținută de instanța de fond s-a întemeiat pe coroborarea întregului material probator existent la dosar, nu exclusiv pe schița respectivă, material probator care a fost analizat avându-se în vedere toate cererile și susținerile revizuentului de la acel moment. În niciun caz însă procedura revizuirii nu poate fi deturnată pentru a deveni cadrul în care să fie reiterate cereri deja formulate sau argumente deja invocate în cursul judecății pe fond ori pentru a relua sau completa probațiunea în cauză, în afara cazurilor strict prevăzute de lege.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere faptul că nu s-a dovedit în condițiile impuse de art. 395.C.P.P. că ar fi incident vreunul dintre cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 al. 1 lit. c sau d C.P.P. iar celelalte motive invocate de revizuent nu se încadrează în cazurile de revizuire prevăzute de lege, instanța de fond a apreciat că cererea de revizuire este inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel revizuientul G, care a criticat-o sub aspectul netemeiniciei și nelegalității, arătând că se impune admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și pe fond, admiterea cererii de revizuire.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, atât prin prisma motivelor invocate de apelant, cât și din oficiu sub toate aspectele, potrivit art 371 alin.2 C.P.P. tribunalul a apreciat că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Revizuientul G nu a dovedit incidența vreunuia din cazurile de revizuire prev de art 394 alin.l lit.a si d C.P.P. iar celelalte motive invocate nu se încadrează în cazurile de revizuire prevăzute de lege, așa încât apare ca legală și temeinică respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.
Potrivit disp.art 394 alin 1.C.P.P. a continuat instanța de apel, revizuirea unei hotărâri definitive poate fi cerută:
a) când au fost descoperite fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;
b) când un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
c) când un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) când un membru al completului de judecată, procurorul său persoana care a efectuat acte de cercetare penală a săvârșit o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere și
e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia. Aceste cazuri de revizuire sunt strict și limitativ prevăzute de lege.
Tribunalul a reținut că prin sentința penală nr.529/11.04.2001 pronunțată de Judecătoria Sector 3 B s-a dispus condamnarea inculpatului G la o pedeapsă rezultantă de 10 luni închisoare cu suspendarea condiționata a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani si 10 luni pentru săvârșirea în concurs real a două infracțiuni de vătămare corporală din culpă, prevăzute de art. 184 al. 1, 3 Cod penal, respectiv art. 184 al. 2, 4 Cp. ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, modificata prin admiterea apelului declarat de inculpatul doar cu privire la latura civilă a cauzei, reducându-se cuantumul despăgubirilor civile stabilite în sarcina inculpatului, hotărârea rămânând definitiva prin decizia nr. 754/R/25.04.2002 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția I Penală în dosarul nr. 574/2002.
Revizuientul Gas usținut că aceasta hotărâre s-a întemeiat pe unele înscrisuri false, respectiv o serie de acte medicale emise pe numele pârtilor vătămate, precum și schița accidentului aferenta procesului verbal de cercetare la fața locului.
Cu privire la caracterul fals al actelor medicale emise pe numele părților vătămate, tribunalul a constatat că revizuientul Gaf ormulat plângere penală cu privire la săvârșirea unor infracțiuni de fals în înscrisuri și altor infracțiuni, insa, prin rezoluția nr. 10375/P/2004 din data de 29.11.2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 B s-aemis o soluție de netrimitere în judecată, soluție care a fost menținută prin rezoluția nr. 3386/II-2/2005 din data de 05.01.2006 a prim-procurorului adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Aceste soluții nu au putut fi cenzurate de instanța de judecată întrucât petentul a declarat tardiv plângere (sentința penală nr. 2544/08.12.2006 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B în dosarul nr. 1816/P/2006, definitivă prin decizia penală nr. 799/04.04.2007 a Tribunalului București - Secția I Penală).
In consecința, revizuientul G nu a putut dovedi caracterul fals al actelor medicale eliberate pe numele părților vătămate care să fie dovedit printr-o hotărâre judecătoreasca sau ordonanța unui procuror și, deci, în cauză nu este incident cazul de revizuire prev. de art 394 alin 1 lit.c
C.P.P.Referitor la celalalt motiv care privește înlocuirea schiței întocmita inițial cu o alta necorespunzătoare realității și care are caracter fals, și tribunalul a apreciat, ca și instanța de fond, ca o schița nu reprezintă un veritabil înscris, în sensul legii penale decât în măsura în care conține semne ale scrierii fonetice susceptibile de a fi falsificate, și în consecința schița accidentului nu este un înscris care sa poată fi declarat "fals ". De altfel, acea schița a fost întocmită pe baza constatărilor menționate de organul de poliție în procesul verbal de cercetare la fața locului si comparând cele două înscrisuri s-a constatat că nu există nici un fel de contradicții, la care se mai adaugă și faptul că instanța de judecată și-a întemeiat soluția având în vedere interpretarea coroborată a mijloacelor de probă administrate pe întreg parcursul procesului penal și nu doar acea schiță la care face referire revizuientul.
De altfel, susținerile acestuia pe acest aspect nu sunt noi, căci ele au mai fost invocate și în cursul judecății la instanța de fond și reiterate în fața instanțelor de control judiciar și care i-au fost înlăturate motivat.
Cu privire la cazul de revizuire prevăzut de art.394 alin.1 lit.d Cod procedură penală, referitor la faptul că organele judiciare implicate în soluționarea cauzei ar fi săvârșit infracțiuni în legătură cu aceasta, tribunalul a constatat că revizuientul nu a indicat expres nici persoanele la care se referă și nici infracțiunile comise de acestea; de altfel, revizuientul nu a formulat plângere penală la organul judiciar competent.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuientul G, prin mandatar Liga Democratică pentru din România pentru motivele arătate pe larg în partea introductivă a hotărârii.
În esență, partea a arătat că a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, pe baza unor probe ce conțineau date nereale. Astfel, s-a subliniat că expertiza medico-legală ca și procesul-verbal de constatare la fața locului au avut la bază acte falsificate. Petentul a precizat că este în măsură să furnizeze probe în sensul menționat, respectiv care să facă dovada vicieri mijloacelor de probă administrate în dosarul de fond.
A mai susținut petentul că instanțele anterioare nu s-au pronunțat asupra unor mijloace de probă, respectiv schița accidentului, certificatul medico-legal sau fișa de internare, față de care acesta a invocat elemente certe de alterare în sensul falsificării.
Curtea, analizând hotărârea din perspectiva motivelor invocate și a cazului de casare prevăzut de art.3859pct.9 Cod procedură penală și cel pus din oficiu pct.10, a considerat calea de atac ca fiind nefondată pentru următoarele considerente.
Referatul întocmit de MINISTERUL PUBLIC atestă realizarea unei veritabile cercetări și analize efectuate conform art. 399 Cod procedură penală, organul de urmărire penală analizând înscrisurile depuse în susținerea căii extraordinare de atac și precizând că o cerere de revizuire cu un obiect similar mai a fost formulată și soluționată prin sentința penală nr.349 din 13.02.2006 pronunțată în dosarul nr-.
Reprezentantul Ministerului Publica considerat însă că în materia căilor extraordinare de atac nu este aplicabil principiul autorității de lucru judecat, astfel încât a procedat la analiza elementelor probatorii invocate de petent și a dosarului de fond.
În esență s-au reținut în mod coerent că se contestă legalitatea și pertinența probelor din dosar, fără a se invoca în mod real un mijloc nou de probă care să conțină date ori informații noi.
MINISTERUL PUBLICa mai arătat în mod coerent că la acest moment față de petent a intervenit reabilitarea de drept.
Instanțele anterioare, de fond și de apel, au analizat riguros cazurile în care poate fi formulată revizuirea împotriva unei hotărâri penale definitive de condamnare, prevăzute de art.394 Cod procedură penală, dar și dispozițiile art. 395 Cod procedură penală, privitoare la modalitatea dovedirii cazurilor de revizuire.
Astfel, s-a reținut că revizuientul nu a dovedit faptul că înscrisurile invocate de acesta, respectiv actele medicale emise cu privire la partea vătămată sau schița locului accidentului au fost falsificate, neexistând o hotărâre judecătorească ori o ordonanță a procurorului care să ateste acest fapt.
Este de subliniat că actele procesuale de netrimitere în judecată emise de MINISTERUL PUBLIC cu privire la infracțiunea de fals invocată, au fost cenzurate de procurorul ierarhic superior, însă instanța de judecată nu a putut intra pe fondul acestor susțineri întrucât sesizarea sa a fost peste termenul prevăzut de lege. Acceptarea posibilității cenzurii din nou a acestui fapt în calea extraordinară de atac a revizuirii, pe lângă faptul că nu este permisă de lege, nu se sprijină pe dovezi certe.
Instanța poate cenzura direct în revizuire aspectele învocate numai dacă nu există anterior o soluție pe fond privitoare la infracțiunile sesizate,
În ceea ce privește schița accidentului, se constată că aceasta, în realitate, este un înscris atașat procesului-verbal de cercetare la fața locului, aceasta conținând aspectele concepute ex proprii sensibus de către agentul constatator, relevante soluționării cauzei, întrucât conțin date sau informații ce pot fi folosite în soluționarea laturii penale.
Conform art.64 și 131 Cod procedură penală, procesul-verbal de cercetare la fața locului la care se pot atașa schițe, desene, fotografii, constituie mijloc de probă.
Se constată că schița atașată procesului-verbal conține o descriere grafică care nu contrazice aspectele menționate în chiar cuprinsul procesului-verbal care este semnat de revizuient și de un martor asistent, fără obiecțiuni. În plus reținerea vinovăției s-a fundamentat pe un ansamblu de probatorii, declarații de martori oculari, inclusiv expertiză tehnică la care a participat și un expert parte pentru revizuient.
Având în vedere aceste aspecte, în mod coerent instanțele de fond și de apel au constatat că, deși aparent revizuirea poate fi considerată că se întemeiază pe cazurile enumerate de art.394 Cod procedură penală literele a, c, d), în esență, petentul a încercat prelungirea probatoriului administrat în dosarul în care s-a pronunțat condamnarea împotriva sa sau cel puțin o reevaluare a acestuia în contextul în care această cenzură s-a realizat, în cauza în care s-a soluționat acțiunea penală, atât în căile ordinare de atac, cât și în căile extraordinare de atac.
Analizând conținutul considerentelor deciziei pronunțate în apel, Curtea constată că instanța de control judiciar a invocat temeiurile de fapt și de drept ce au condus la soluția pronunțată, subliniind însă și faptul că susținerile din calea extraordinară de atac nu sunt noi, ci acestea au fost deja valorificate în dosarul de fond și în căile ordinare de atac.
Ca urmare, în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul, prin mandatar Liga Democratică pentru din România împotriva deciziei penale nr.641/A din 24.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală.
Obligă recurentul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./23.03.2010
- II. - jud.:;
Președinte:Iuliana CiolcăJudecători:Iuliana Ciolcă, Adriana Elena Băjan, Francisca
