Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 346/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori.
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 346/R/2009
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 23.07.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Popovici Corina
JUDECĂTOR 2: Galeș Maria
JUDECĂTOR 3: Popa Aurora
GREFIER: - -
Ședința de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio conform prevederilor art. 304 alin. 1 cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal formulat de inculpații recurenți - fiica lui și ns. la 07.10.1970 și fiul lui și ns. la 25.08.1985 ambii în prezent în Penitenciarul Oradea, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpații recurenți în stare de detenție asistați de apărătorii aleși ai acestora avocat și conform delegației de la dosar.
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEAa fost reprezentat de procuror, -.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Procurorul, avocatul inculpaților recurenți, inculpații recurenți, nu mai au alte probe de solicitat în cauză.
Nemaifiind excepții sau alte cereri de formulat instanța, consideră cauza lămurită, iar în baza art. 385 ind. 13 cod procedură penală acordă părților cuvântul asupra recursului.
Avocat inculpaților recurenți solicită admiterea recursurilor casarea încheierii recurate. Consideră că după rejudecare și analizarea motivelor, nu se mai impune menținerea în stare de arest a inculpaților, totodată arată că va solicita înlocuirea arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Mai arată că, cauza se află pe rol de 1 an și 3 luni timp în care cei doi inculpați au fost în stare de arest, în timp ce un al treilea inculpat este în libertate, fiind judecată într-o stare care-i prejudiciază pe ceilalți doi, întrucât trebuie să existe egalitate de tratament juridic. Totodată mai arată că, în cauză există mari dubii cu privire la vinovăția inculpaților, cei doi inculpați susținând că starea de fapt este, în fața unui procuror și a unui avocat din oficiu victima susținând că practica prostituția. De asemenea în cauză au fost audiați mai mulți martori care arată o stare contrară susținerilor părții vătămate. Susține avocatul inculpaților că, pericolul pentru ordinea publică s-a schimbat, astfel că, în concluzie solicită admiterea recursului.
Avocat de asemenea în reprezentarea inculpaților solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe cale de consecință revocarea măsurii preventive. Solicită a se avea în vedere că încheierea recurată este nelegală pentru că a fost motivată prin aceeași motivare redactată identic cu cele anterioare. Consideră că este nelegal a se dispune asupra unei măsuri preventive prin preluarea motivărilor inițiale, întrucât la fiecare moment trebuie analizate probele de la momentul prezent. Solicită casarea încheierii recurate și revocarea măsurii. Arată că în prezenta cauză s-a administrat un probatoriu amplu, iar în dovedirea existenței pericolului există la dosar o declarație de parte vătămată. În subsidiar dacă se apreciază că pericolul concret ar exista și ar fi în vigoare și în prezent, consideră că acesta este diluat întrucât a trecut 1 an și 3 luni de la momentul arestării iar pericolul se diluează. În această situație raportat la existența prezumției de nevinovăție, raportat și la principiul egalității de tratament de care ar trebui să beneficieze toți inculpații consideră că se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul parchetului, solicită respingerea recursurilor, menținerea încheierii Tribunalului Bihor.
Instanța în baza art. 385 ind. 13 al. 3 cod procedură penală acordă ultimul cuvânt inculpatului recurent care arată că are aceleași concluzii cu apărătorul său, iar inculpata recurentă solicită să fie lăsată în libertate.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față pe baza actelor de la dosar instanța constată că:
Prin încheierea din 15 iulie 2009, Tribunalul Bihora dispus următoarele:
În baza art.300/2 rap.la art. 160/b Cod procedură penală a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților:
- - născută la data de 07 octombrie 1970, în O, județul B, fiica lui și, fără ocupație, domiciliată în O,-, jud. B și fără forme legale în O, str. C-tin nr. 15/A, - 51, jud. B, CNP - în prezent deținută in Penitenciarul Oradea, măsură luată prin încheierea nr. 20/14.05 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, in baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventiva nr.24/2008.
- născut la data de 25 august 1985 în O, județul B, fiul lui și, fără ocupație, domiciliat în O,-/A, jud. B și fără forme legale în O,-, jud. B, CNP -, în prezent deținut in Penitenciarul Oradea, măsură luata prin încheierea nr. 20/14.05 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, in baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventiva nr.23/2008.
A respins cererea de revocare a măsurii arestului preventiv.
A respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara formulată de inculpați.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Referitor la măsura arestării preventive, examinând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților, instanța de fond a reținut că împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpaților subzistă și în prezent, în cauză există în continuare indicii temeinice și probe care să facă verosimilă bănuiala că inculpații ar fi comis faptele reținute în sarcina lor și lăsarea acestora în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea și liniștea publică, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care sunt trimiși în judecată, este închisoarea mai mare de 4 ani.
Pericolul pentru ordinea publică rezultă din gravitatea faptelor reținute în sarcina lor, persoana inculpaților. În ceea ce o privește pe inculpata este relevant faptul că se află în postura de a fi acuzată de comiterea unor infracțiuni presupus a fi săvârșite la scurt timp după eliberarea sa de sub efectul unei alte măsuri preventive (fiind liberată pe cauțiune la 21.07.2006). Mai mult, ambii inculpați au condamnări anterioare tot pentru același gen de infracțiuni. Totodată, instanța de fond a avut în vedere și scopul măsurii preventive, respectiv buna desfășurarea procesului penal.
În baza art. 139. pr.pen. măsura arestării preventive se revocă dacă temeiurile care au stat la baza luării ei nu mai subzistă sau se înlocuiește cu altă măsură preventivă dacă acestea s-au schimbat. Însă, față de cele arătate mai sus, instanța de fond a apreciat că acest text nu este incident în cauză.
În consecință, văzând dispozițiile art.300/2 combinat cu art.160/b alin.3 și C.P.P. prevederile art.23 alin.4/2 din Constituția României și dispozițiile art.5 paragraful l lit.c din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, instanța de fond a menținut măsura arestării preventive a inculpaților, iar pentru aceleași considerente, a respins cererea de revocare a măsuri arestului preventiv, respectiv cererea de înlocuire a măsurii arestului, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpații și, solicitând prin intermediul apărătorilor lor, admiterea acestora, casarea și modificarea hotărârii instanței de fond în sensul de a se dispune, în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii în libertate a inculpaților.
În subsidiar, s-a solicitat a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, deoarece temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării s-au schimbat, iar pericolul pentru ordinea publică s-a diminuat prin trecerea perioadei de când se află arestați.
Examinând încheierea recurată prin prisma recursurilor declarate cât și din oficiu conform art.385/6 alin.2 și art.385/14 din Codul d e procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art.385/9 din același cod, curtea constată că aceasta este legală și temeinică iar recursurile declarate apare ca nefondate și vor fi respinse ca atare în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților nu au încetat și ele impun în continuare privarea de libertate, pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele reținute în sarcina acestora este mai mare de 4 ani și în cauză există probe certe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În speță, pericolul social potențial se apreciază în raport cu comportamentul inculpaților, reacția opiniei publice, precum și rezonanța faptelor comise.
Pericolul pentru ordinea publică își găsește expresia și prin starea de neliniște, de sentimentul de insecuritate în rândul societății, generată de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor infracțiuni de o gravitate deosebită sunt cercetate și judecate în stare de libertate.
Astfel fiind, în baza prevederilor art.385/15 pct.1 lit. Cod procedură penală, se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpați, menținându-se ca temeinică și legală încheierea recurată.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, recurenții vor fi obligați să plătească statului suma de câte 100 lei cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. "b" cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpații și -, împotriva încheierii penale din 15 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de câtre 100 lei cheltuieli judiciare în recurs,
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 23 iulie 2009.
.
Președinte Judecător Judecător Grefier
Red.dec. pen. jud.
Jud.fond
Tehnored. PC/HM
24.07.2009/ 2 ex.
Președinte:Popovici CorinaJudecători:Popovici Corina, Galeș Maria, Popa Aurora
