Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 349/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori.
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 349/R/2009
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 23.07.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Popovici Corina
JUDECĂTOR 2: Galeș Maria
JUDECĂTOR 3: Popa Aurora
GREFIER: - -
Ședința de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio conform prevederilor art. 304 alin. 1 cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă, formulat de inculpatul recurent fiul lui și ns. la 26 iunie 1985, în prezent în Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale din 15 iulie pronunțate de Tribunalul Bihor.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent - în stare de detenție asistat de avocat în substituirea av. în baza delegației de substituire de la dosar.
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEAa fost reprezentat de procuror, -.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Procurorul, avocatul inculpatului recurent, inculpatul recurent, nu mai au alte probe de solicitat în cauză.
Nemaifiind excepții sau alte cereri de formulat instanța, consideră cauza lămurită, iar în baza art. 385 ind. 13 cod procedură penală acordă părților cuvântul asupra recursului.
Avocat inculpatului recurent solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe cale de consecință punerea în libertate a inculpatului. Consideră încheierea atacată, în parte nelegală și netemeinică. Se constată că în parte inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și totuși nu este lăsat în libertate. Singura probă care-l incriminează pe acesta este o expertiză ADN pe care nu a putut-o contesta pentru că s-au epuizat probele, de asemenea mai arată că există un singur proces verbal în care se arată cum s-au prelevat probele, probe care de altfel sunt în contradicție. Cât privește ora morții inculpatul a fost acasă (există la dosar adresă din partea serviciului de telefonie), iar probele privind urmele de pantofi nu corespund. Consideră că punerea în libertate a inculpatului nu prezintă nici un pericol pentru ordinea publică existând dubii asupra vinovăției acestuia.
Procurorul solicită respingerea recursului întrucât nu au survenit modificări față de starea anterioară care a impus luarea acestei măsuri, respectiv nu s-a modificat starea de fapt raportat la fapta inculpatului. în această cauză apărările vizează aspecte de fond ce pot fi puse în discuție în faza de cercetare judecătorească.
Apărătorul inculpatului în replică arată că inculpatul a mai fpost arestat odată pentru această infracțiune, apoi a fost pus în libertate după care a fost nou arestat. Arată că, dacă de la data punerii în libertate până la efectuarea expertizei ADN nu a prezentat pericol social nu vede de ce ar prezenta acum.
Instanța în baza art. 385 ind. 13 al. 3 cod procedură penală acordă ultimul cuvânt inculpatului recurent care solicită punerea în libertate întrucât este nevinovat.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față pe baza actelor de la dosar instanța constată că:
Prin încheierea din 15 iulie 2009, Tribunalul Bihora dispus următoarele:
În baza art.300/2 rap. la art.160/b pr.pen. a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 26 iunie 1985, în O, jud. B, cu domiciliul în Mun. O,-, -. A,. 9, jud. B, CNP -, în prezent deținut în Arestul IPJ B, măsură dispusă prin încheierea nr. 17/2009 a Tribunalului Bihor în baza căruia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 23/20.03.2009.
A respins cererea de revocare a măsurii arestului preventiv formulată de inculpat.
A respins cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Examinând totodată temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, instanța de fond a constatat că inculpatul a fost arestat la data de 20 martie 2009 în baza mandatului de arestare preventivă nr.23/2009, emis de Tribunalul Bihor în baza încheierii de arestare preventivă nr. 17/2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, cu motivarea că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de care este învinuit, este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea lui în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Instanța de fond a reținut că împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au modificat, subzistând pericolul pentru ordinea publică în cazul lăsării lui libertate, motiv pentru care văzând dispozițiile art.300/2 combinat cu art.160/b al.3 pr.pen.a menținut arestarea preventivă a inculpatului, iar pentru aceleași considerente, a respins atât cererea de revocare a măsurii arestului preventiv, cât și cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul a declarat recurs în termen, solicitând prin intermediul apărătorului său admiterea acestuia, casarea încheierii recurate aceasta fiind nelegală și temeinică deoarece deși se reține că inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție, ulterior se arată că nu se impune lăsarea sa în libertate. Menționează de asemenea că din probele de la dosar există dubii în ceea ce privește vinovăția acestuia iar singura probă ADN care-l incriminează nu se mai poate contesta datorită insuficienței materialului biologic recoltat din mașina victimei.
Examinând încheierea recurată prin prisma recursului declarat cât și din oficiu conform art.385/6 alin.2 și art.385/14 din Codul d e procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art.385/9 din același cod, curtea constată că aceasta este legală și temeinică iar recursul declarat apare ca nefondat și va fi respins ca atare în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
În mod legal și temeinic prima instanță a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, constatând că aceasta este legală și temeinică, iar până în prezent nu au survenit modificări sub aspectul temeiurilor care au stat la baza luării acesteia.
În cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art.143 cu C.P.P. art.148 lit. f C.P.P. respectiv există probe sau indicii temeinice că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea pentru care acesta a fost trimis în judecată, pedeapsa prevăzută de lege pentru această faptă este mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol care reiese din gravitatea faptei reținute prin actul de inculpare - infracțiunea de omor, împrejurările în care s-a comis aceasta, persoana inculpatului, faptul că este cunoscut cu antecedente penale constând într-o infracțiune săvârșită cu violență, care însă nu atrage starea de recidivă.
Inculpatul este cercetat în prezenta cauză pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, reținându-se în esență că în data de 11.02.2009, în jurul orelor 4,20-4,30, l-a ucis prin împușcare pe - taximetrist, după care a târât și abandonat cadavrul victimei sub un pod rutier, sustrăgându-i apoi autoturismul, portmoneul și telefoanele mobile.
Aspectele invocate în apărare, legate de probatoriul aflat la dosarul cauzei, de modul în care acesta a fost administrat, sunt chestiuni de fond care vor fi avute în vedere la soluționarea cauzei pe fond, acestea neputând fi analizate cu ocazia verificării legalității și menținerii măsurii arestării preventive a inculpatului.
Văzând această stare de fapt, în drept, dispozițiile art.385/15 pct.1 lit. b va C.P.P. respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 15 iulie 2009 Tribunalului Bihor pe care o va menține în întregime.
Fiind în culpă procesuală va fi obligat inculpatul recurent să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. "b" cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul, împotriva încheierii penale din, 15 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 23 iulie 2009.
.
Președinte Judecător Judecător Grefier
Red.dec. pen. jud.
Judecător fond
Tehnored. PC/HM
24.07.2009/ 2 ex.
Președinte:Popovici CorinaJudecători:Popovici Corina, Galeș Maria, Popa Aurora
