Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 389/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 389/R/2008
Ședința publică din data de 12 iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Monica Șortan judecător
JUDECĂTOR 2: Chitidean Valentin Luminița Hanzer
- -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR:
-
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii penale din data de 2 iunie 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Bistrița -N, inculpații fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de:
- art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen.; art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000; ambele cu aplicarea art. 33 lit. a pen.
- art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen.; art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000; ambele cu aplicarea art. 33 lit. a pen.
- art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen.; art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000; ambele cu aplicarea art. 33 lit. a pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, av., cu delegație avocațială la dosar, inculpatul, aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător desemnat din oficiu, av., cu delegație avocațială la dosar, inculpatul, aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, av., cu delegație avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, apărătorul inculpatului depune în probațiune faxuri trimise la Tribunalul Bistrița -N cu confirmare de primire de Tribunal, prin care arată că este bolnav și nu se poate prezenta. De asemenea, depune în original actele medicale trimise prin faxurile respective și o adresă medicală a soției colegului său din faza de urmărire penală, din care rezultă că la data la care s-a judecat încheierea atacată a fost internată în spital pentru a naște.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, revocarea măsurii arestului preventiv și punerea inculpatului în stare de libertate, apreciind că încheierea atacată este atât nelegală cât și netemeinică.
Astfel, solicită a se constata că încheierea prin care s-a dispus luarea măsurii arestului preventiv față de inculpat este nelegală deoarece nu au fost respectate dispozițiile art. 1499/1 pr.pen. conform cărora procurorului în momentul întocmirii propunerii de arestare preventivă avea obligația de a asculta inculpatul, însă acesta împreună cu coinculpații au fost audiați în data de 4 aprilie 2008 seara, fără a se menționa la ce ore au fost audiați de către un polițist, care apoi în data de 5 aprilie 2008 le-a adus la cunoștință începerea urmăririi penale. Apreciază că această împrejurare constituie un motiv de nelegalitate absolută a încheierii prin care s-a dispus luarea măsurii arestului preventiv.
De asemenea, consideră că este lovită de nulitate și încheierea prin care s-a dispus verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv la două luni de la luarea măsurii preventive, deoarece instanța nu a fost legal sesizată, întrucât la aceeași dată expira măsura preventivă luată în cauză. Având în vedere dispozițiile art. 160.pr.pen. care privește faptul că dosarul se înaintează instanței competente cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea mandatului de arestare preventivă, consideră că acest termen este imperativ și se impune a fi respectat, astfel că nerespectarea acestuia atrage nulitatea absolută a sesizării instanței. Referitor la acest termen de 5 privind sesizarea instanței, solicită a se avea în vedere că nerespectarea acestuia l-a prejudiciat în special pe inculpatul, deoarece acesta nu a avut apărător ales, iar apărătorul din oficiu nu a studiat dosarul, deși a solicitat amânarea judecării cauzei în acest sens, cererea fiind respinsă.
Apreciază că măsura arestului preventiv este netemeinică pentru că arestarea preventivă s-a luat pe motiv că lăsarea inculpaților în stare de libertate ar prezenta pericol cert pentru ordinea publică, care ar rezulta din faptul că în libertate inculpatul ar vinde droguri în În acest sens, solicită a se avea în vedere că deși în cauză s-a încuviințat folosirea unor investigatori sub acoperire și au fost audiate în calitate de făptuitori 6 persoane, față de care ulterior prin rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, nu a rezultat că au cumpărat sau primit droguri de la inculpați, ci doar au consumat împreună cu aceștia.
Apreciază că se impune admiterea recursului ]și punerea inculpatului în libertate, raportat și la modalitatea de executare a pedepsei aplicabile inculpatului, având în vedere modul de comitere a infracțiunii și circumstanțele personale ale acestuia.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului și punerea inculpatului de îndată în stare de libertate. Arată că achiesează concluziilor colegului său privind faptul că neascultarea inculpatului în momentul întocmirii propunerii de arestare a cauzat o vătămare procesuală inculpatului, care nu poate fi reparată decât anulând actul de sesizare a instanței prin care se solicita luarea măsurii arestului preventiv.
Apreciază, de asemenea, că încheierea prin care s-a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv este nulă, având în vedere nulitatea anterioară a încheierii prin care s-a dispus luarea măsurii arestului preventiv.
Referitor la pericolul social pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate, consideră că nu există pericol concret în acest sens, care să justifice menținerea măsurii preventive, mai ales că din dosar rezultă cantitatea de droguri vândută și situația familială a inculpatului.
Apărătorul inculpatului solicită punerea de îndată în libertate a inculpatului, cu mențiunea că își însușește concluziile colegilor săi.
Apreciază că pentru clientul său soluția justă care se poate da în cauză este aceea de constatare a încetării de drept a măsurii, ca urmare a casării cu trimitere spre rejudecare Tribunalului Bistrița Na încheierii atacate, deoarece nu i s-a respectat dreptul la apărare al inculpatului în momentul judecării legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv, iar încheierea atacată este nemotivată. În acest sens solicită a se avea în vedere actele depuse în probațiune la acest termen de judecată, din care rezultă că împreună cu avocat R au fost angajați în faza de urmărire penală. De asemenea, arată că la data de 28 mai 2008 s-a prezentat materialul de urmărire penală, la 31 mai 2008 s-a prezentat materialul de urmărire penală, instanța fiind sesizată la data de 2 iunie 2008, dată la care a încetat împuternicirea avocațială pentru faza de urmărire penală. În aceste condiții aparținătorii și inculpatul au solicitat la acel moment un termen pentru angajarea unui apărător ales, instanța de fond admițând cererea, având în vedere că la dosar exista o cerere din partea unui apărător de strigare a cauzei la ora 15,30. La ora 13 este angajat și trimite prin fax la Tribunalul Bistrița N împuternicirea avocațială și o cerere de strigare a cauzei la ora 15,30. Ulterior, arată că a avut anumite probleme medicale, sens în care a și depus adeverința medicală și raportul Serviciului de Ambulanță, pentru a demonstra că nu minte. Singurul avocat care îi putea asigura substituirea în aceste condiții era av. R, colegul său din faza de urmărire penală, dar acesta în aceeași zi a internat-o pe soția sa la spital pentru a naște. În aceste împrejurări posibilitatea instanței de judecată era de a avea în vedere actele comunicate prin fax, însă nu a făcut acest lucru, pentru că actele au ajuns la dosar abia a doua zi, după ce instanța s-a pronunțat. La dosar nu era decât contractul de asistență juridică depus de către aparținătorii inculpatului. Raportat la dispozițiile art. 160.pr.pen. care specifică termenul de recomandare de 5 zile privind sesizarea instanței, solicită a se avea în vedere că s-a prejudiciat dreptul la apărare al inculpatului, avocatul din oficiu neavând timp fizic pentru studierea dosarului, deși acesta a solicitat acordarea unui termen de 24 de ore, instanța i-a acordat doar 30 de minute, după care a revenit asupra acestui termen. În opinia sa chiar dacă este vorba de nulitate relativă sau nulitate absolută nu este relevant, cât timp inculpatul a fost prejudiciat. De asemenea, consideră că urmărirea penală a fost un tăvăliuc, iar dacă DIICOT-ul putea evita situația constatată.
Totodată, constată că Tribunalul Bistrița își întemeiază respingerea excepțiilor pe dispozițiile art. 171 alin. 4.pr.pen. respectiv dacă apărătorul ales nu se prezintă justificat se vor lua măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu, însă consideră că în cauză aceste prevederi legale nu au corespondent, deoarece și-a justificat lipsa, iar faptul că actele au ajuns la dosar abia a doua zi nu poate fi imputat inculpatului. Mai mult, solicită a se constata că după ce în cauză s-a numit apărătorul din oficiu, nu s-a respectat termenul de 3 zile, cu toate că acesta a solicitat amânarea doar pentru 24 de ore.
Pentru aceste motive, solicită a se constata că în cauză se impune casarea cu trimiterea a încheierii penale atacate și constatarea ca fiind încetată de drept a măsurii arestului preventiv. În măsura în care se va constata că nu există dovada unui prejudiciu în aceste condiții, solicită a se constata că verificarea măsurii arestului preventiv este pur formală, pentru că nu s-a motivat soluția atacată, ci s-a preluat hotărârea Curții de Apel Cluj, pronunțată cu privire la inculpați în urmă cu două săptămâni.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind că instanța de fond a pronunțat o încheiere temeinică și legală.
Referitor la asigurarea dreptului la apărare al inculpatului, solicită a se avea în vedere că încheierea fost pronunțată în condiții legale, acesta fiind asistat de un apărător desemnat din oficiu, în condițiile în care la dosar nu exista decât acel contract de asistență juridică, astfel că instanța de fond a apreciat că apărătorul ales al inculpatului lipsește nejustificat.
Constată că s-a menționat că sesizarea instanței este nelegală, însă solicită a se avea în vedere că termenul de 5 zile prevăzut de lege este un termen de recomandare, iar nerespectarea acestuia nu are consecințe directe asupra stării de arest a inculpaților.
De asemenea, referitor la susținerile că sesizarea instanței cu propunerea de arestare preventivă a inculpaților este nelegală, deoarece procurorul nu a reaudiat inculpații după punerea în mișcare a urmării penale, solicită a se constata că legalitatea și temeinicia arestului preventiv s-a apreciat atât de Tribunalul Bistrița -N și instanța de control judiciar, deci nu mai poate fi discutată la acest moment.
Consideră că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă în continuare în cauză, există probe ce conduc la concluzia că inculpații se fac vinovați de infracțiunile imputate, iar lăsarea acestora în libertate prezintă în continuare pericol pentru ordinea publică. solicită a se avea în vedere că inculpații sunt consumatori și există temerea ca în libertate să săvârșească infracțiuni similare. Apreciază de asemenea, că termenul rezonabil prevăzut de CEDO nu a fost depășit, impunându-se menținerea măsurii arestului preventiv.
Inculpații și, având pe rând ultimul cuvânt, solicită cercetarea în stare de libertate, deoarece nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea în stare de libertate, solicitând a se avea în vedere că deși a solicitat să i se respecte dreptul la apărare, acesta i s-a încălcat.
CURTEA
Prin Rechizitoriul nr. 16/D/P/2008, al DIICOT- Biroul Teritorial Bistrița N, au fost trimiși în judecată inculpații:, pentru comiterea în concurs real prev. de art. 33 lit. "a" Cod penal,a infracțiunilor prev. de art. 2 alin. 1 din legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal și prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 2 alin.l din Legea nr.143/2000 cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal și prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal și, pentru comiterea în concurs real prev. de art. 33 lit. "a" Cod penal și cu aplic. art. 16 din Legea nr. 143/2000 a infracțiunilor prev. de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal și art. 4 alin. 1 din legea nr. 143/2000, ambele cu aplic. art 41 alin.2 Cod penal.
Prin actul de acuzare s-a retinut în sarcina inculpatilor următoarele:
În data de 1 martie 2008, inculpații - și s-au întâlnit cu investigatorul sub acoperire " " în barul " Vu" din B, unde i-au vândut acestuia contra sumei de 120 euro 6 gr. cannabis, (respectiv, substanțe psihotropă biosintetizate de plantă cannabis). De asemenea, la data de 18 martie 2008 inculpații și s-au întâlnit cu investigatorii sub acoperire " " și " " în barul " Vu" din B, unde le-au vândut acestora, contra sumei de 200 euro, 9,7 gr. substanță psihotropă biosintetizată de plantă cannabis.
În fine, la data de 20 martie 2008, inculpații și s-au întâlnit din nou cu aceeași doi investigatori sub acoperire, cărora le-au vândut contra sumei de 1000 euro, o substanță vegetală de culoare, în cantitate de 62,4 gr. care în urma analizelor de laborator a rezultat că este o substanță psihotropă biosintetizată de plantă cannabis.
Se mai arată în actul de acuzare că de fiecare dată, anterior întâlnirilor dintre inculpații și cu investigatorii sub acoperire, inculpatul vorbea la telefon cu unul dintre investigatori și se înțelegeau cu privire la momentul efectuării tranzacției. Ulterior, după ce acești a se întâlneau, inculpatul îl contacta pe inculpatul, care lăsa drogurile în diverse locuri. Inculpatul se deplasa în locurile respective, lua drogurile și le înmâna investigatorilor contra cost, sumele primite fiind apoi remise inculpatului (uneori direct, iar alte ori printr-un intermediar).
Prin actul de acuzare se mai reține în sarcina inculpaților și, că au consumat în mai multe rânduri din drogul de risc, cannabis. În ce privește pe inculpatul, se menționează că acesta a consumat o singură dată din acest drog.
Prin încheierea penală fără număr din data de 2 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr-, în baza art 300/1 Cod procedură penală a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații V, fiul lui și, născut la data de 25 aprilie 1982, CNP - -, fiul lui și, născut la data de 28 mai 1987, CNP - - și, fiul lui - și, născut la data de 17 februarie 1987, CNP - -, și reținând că subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, conform art. 300/1 alin.3 Cod procedură penală, a fost menținută arestarea preventivă a inculpaților.
S-a stabilit în favoarea av.Greta 150 lei onorariu avocațial din oficiu, care s-a suportat din fondurile Ministerului d e Justiție.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:
Prin Ordonanțele date de procuror la data de 5 aprilie 2008 (77,96, 107 vol.I), s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de cei trei inculpați după cum urmează: privitor la inculpatul, pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin.l și art. 4 alin.l din Legea nr. 143/2000 (modificată și completată prin Legea nr. 522/2004) cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal și art. 33 lit. "a" Cod penal, privitor la inculpatul -, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. 1 și art. 4 alin. 1 din Legea nr.143/2000 (modificată și completată prin Legea nr. 522/2004) cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal și art. 33 lit. "a" Cod penal, iar privitor la inculpatul, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 2 alin.l din Legea nr.143/2000 (modificată și completată prin Legea nr. 522/2004) cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal și a infracțiunii prev. de art. 4 alin.l din Legea nr. 143/2000 (modificată și completată prin Legea nr. 522/2004) ambele cu aplic. art. 33 lit. "a" Cod penal.
Ulterior, prin Încheierea penală nr. 27/CC/5 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița N, în dosarul penal nr-, definitivă prin Decizia penală nr. 26/R/2008 a Curtii de Apel Cluj, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților pe o durată de 29 de zile. De asemenea prin Încheierea
penală nr. 32/CC/25 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița N, în dosarul penal nr-, definitivă prin Încheierea penală nr.31/R/7.05.2008 a Curții de Apel Cluj, s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive cu încă 30 de zile față de fiecare dintre inculpați.
Instanțele care au dispus luarea și ulterior, prelungirea măsurii arestării preventive, au apreciat că în cauză sunt întrunite cerințele art. 143 Cod procedură penală, în sensul că există probe suficiente că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați, în modalitatea descrisă în Ordonanțele de punere în mișcare a acțiunii penale. Aceleași instanțe au apreciat că sunt întrunite și cerințele art. 148 lit. "f Cod procedură penală, privitor la fiecare dintre cei trei inculpați, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc este mai mare de patru ani, iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Această din urmă împrejurare a fost reținută raportat la faptul că cercetați în stare de libertate, inculpați ar putea continua activitatea infracțională, pe care au organizat-o minuțios, cu luarea unor măsuri de precauție deosebite, ceea ce a reclamat folosirea de investigatori sub acoperire, pentru a stabili cu claritate activitățile licite desfășurate.
Examinând legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților din perspectiva art. 300/1 alin. 1 Cod procedură penală, instanța a constatat că temeiurile care au determinat luarea și ulterior prelungirea acestei măsuri subzistă și în prezent și justifică în continuare privarea lor de libertate pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal.
De altfel, aspectele referitoare la legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive au fost analizate de instanța de control judiciar, care prin Încheierea penale nr. 26/R/2008 a Curtii de Apel Cluja respins ca nefondat recursul inculpaților, împotriva Încheierii penale nr. 27/CC/2008 a Tribunalului Bistrița N prin care a fost admisă propunerea de arestare preventivă, ocazie cu care excepțiile și susținerile inculpaților privitoare la desfășurarea cercetărilor penale (derulate până în acest moment) au fost apreciate ca neîntemeiate.
Prin urmare, susținerea apărătorului ales al inculpatului, referitoare la nelegalitatea arestării preventive, pentru neregularități legate de punerea în mișcare a acțiunii penale, raportat la dispozițiile art. 132 alin.2 Cod procedură penală (în aprecierea sa prevăzute sub sancțiunea nulității absolute) au fost deja verificate de către instanțele de fond și recurs care au soluționat propunerea de arestare preventivă care au statuat definitiv asupra legalității acestei măsuri. Ulterior rămânerii definitive a Încheierii penale nr.27/CC/2008 a Tribunalului B N nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice judecarea inculpaților în stare de libertate. În acest context este de subliniat că prin Decizia penală nr. 328/R/21 mai 2008 Curții de Apel Cluja fost respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva Încheierii penale nr. 1 02/F / 25 aprilie 2008 Tribunalului Bistrița N, prin care a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar. O decizie similară (Decizia penală nr. 345/R/2008) a fost adoptată de Curtea de Apel Cluj și în privința inculpatului.
Prin urmare, câtă vreme, temeiurile care au stat la baza luării arestării preventive subzistă, cererea inculpați lor de revocare a acestei măsuri nu poate fi însușită de instanță.
Pentru considerentele arătate, constatând legalitatea și temeinicia arestării preventive luată față de inculpații -, și -, în baza art. 300/1 alin.3 Cod procedură penală, instanța a dispus menținerea acestei măsuri cu privire la fiecare dintre cei trei inculpați.
S-a stabilit în favoarea avocatei Greta 150 lei onorariu avocațial din oficiu, pentru apărarea inculpatului, sumă ce s-a suportat din fondurile Ministerului Justiției. Soluționarea cauzei a avut loc în prezența unui avocat din oficiu, întrucât avocatul ales de acest inculpat nu s-a prezentat, deși în acest scop cauza a fost amânată de la ora 12,00 la ora 18,00, situație în care asistența juridică fiind obligatorie, instanța a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 171 alin.4 Cod procedură penală.
Conform art. 192 a1in.2 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva mai sus menționatei încheieri au declarat recurs în termenul legal inculpații, și solicitând casarea acesteia și punerea lor de îndată în libertate.
Apărătorul inculpatului a invocat nelegalitatea încheierii deoarece procurorul în momentul întocmirii propunerii de arestare preventivă trebuia să procedeze la audierea inculpaților fapt care nu s-a realizat. S-a mai invocat și faptul că nu a fost respectat termenul de cel puțin 5 zile înainte de expirarea mandatului de arestare preventivă pentru înaintarea dosarului la instanță și sesizarea acesteia cu rechizitoriu. În ultimul rând s-a arătat că măsura arestului preventiv este netemeinică deoarece acesta nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Aceleași apărări le-a invocat și apărătorul inculpatului.
Pentru inculpatul s-a cerut să se constate încetarea de drept a măsurii aretului preventiv deoarece inculpatului i-a fost încălcat dreptul a apărare în condițiile în care avea apărător ales care din motive obiective nu s-a putut prezenta în fața instanței, în mod nelegal a fost înlocuit cu un apărător din oficiu căruia însă nu i s-a acordat un teren suficient pentru a studia dosarul.
Analizând recursurile declarate din prima motivelor invocate și a dispozițiilor art.3856alin.3 Curtea C.P.P. constată că recursul inculpatului este fondat iar cele coinculpaților sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Inculpații au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul nr.16 /D/P/2008 al DIICOT - Serviciul Teritorial Bistrița N pentru săvârșirea infracțiunilor:, pentru comiterea în concurs real prev. de art. 33 lit. "a" Cod penal,a infracțiunilor prev. de art. 2 alin. 1 din legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal și prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 2 alin.l din Legea nr.143/2000 cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal și prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal și, pentru comiterea în concurs real prev. de art. 33 lit. "a" Cod penal și cu aplic. art. 16 din Legea nr. 143/2000 a infracțiunilor prev. de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal și art. 4 alin. 1 din legea nr. 143/2000, ambele cu aplic. art 41 alin.2 Cod penal constând în aceea că în repetate rânduri au vândut investigatorilor sub acoperire substanța psihotropă biosintetizată de plată cannabis și au consumat droguri de risc.
Această stare de fapt este susținută de un vast material probator administrat în cursul urmăririi penale și conturează o bănuială legitimă că inculpații ar putea fi autorii faptelor ce le-au fost reținute în sarcină și pentru care au fost trimiși în judecată.
Astfel, condiția impusă de art.143 este C.P.P. îndeplinită.
Cu privire la inculpații și Curtea reține că pentru aceștia subzistă temeiurile ce au fost avute în vedere la momentul luării măsurii arestului preventiv respectiv disp. art.148 lit. f deoarece C.P.P. pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care sunt cercetați sunt mai mari de 4 ani închisoare și lăsarea lor în libertate la acest moment procesual prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Această stare de pericol rezidă din gravitatea deosebită a presupusei activități infracționale a celor doi inculpați, din modalitatea de comitere a acesteia, din împrejurările în care aceasta a fost săvârșită - inculpații efectuând trei tranzacții cu droguri de risc tranzacții a căror valoare a crescut odată cu trecerea timpului ajungându-se în final la 1000 Euro.
Vor fi avute în vedere și persoana inculpaților, moralitatea acestora, felul în care și-au protejat activitatea infracțională, faptul că au atras în lumea întunecată a drogurilor și alte persoane deși cunoșteau foarte bine, în calitate de consumatori, efectele nocive pe care consumul de droguri le are asupra fizicului și psihicului persoanei.
Pentru aceste motive considerăm inoportună punerea în libertate a inculpaților și la acest moment procedural, când faza de judecată este doar la început.
Aspectele de nelegalitate a încheierilor prin care s-a dispus luarea și prelungirea măsurii arestului preventiv, invocate de către apărătorii celor doi inculpați, au fost verificate de instanțele de control judiciar, nu au fost împărtășite, fiind respinse excepțiile și au intrat astfel în autoritatea lucrului judecat.
În ceea ce privește situația inculpatului, Curtea constată că în ceea ce-l privește încheierea de menținere a arestului preventiv este lovită de nulitate absolută prev. de art.197 alin.2 deoarece C.P.P. nu a fost respectat dreptul la apărare.
Conform art. 6 din CEDO orice acuzat are, în special, dreptul:
-să dispună de timpul și de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale;
-să se apere el însuși sau să fie asistat de un apărător ales de el și, dacă nu dispune de mijloacele necesare pentru a plăti un apărător, să poată fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiției o cer;
Prin depunerea de către reprezentanții Ministerului Public și sesizarea instanței la data de 31 mai 2008, nerespectându-se termenul, e drept, de recomandare prevăzut și impus de lege, și fixarea termenului de judecată la data de 2 iunie pentru a se verifica legalitatea și temeinicia măsurii preventive apreciem că a fost încălcat dreptul reglementat de art.6 alin.3 lit. b din CEDO. De astfel, această regulă a fost instituită pentru a acoperii dezechilibrul care există, în materie penală, intre cel acuzat și procuror, asigurându-se echitabilitatea procedurii.
În ceea ce privește dreptul oricărui acuzat la apărare, potrivit art.171 alin.1 și 2.C.P.P. asistența inculpatului aflat în stare de detenție este obligatorie. Potrivit alin.41al aceluiași articol în condițiile n care asistența juridică este obligatorie dacă apărătorul ales nu se prezintă nejustificat la termenul de judecată fixat și nici nu asigură substituirea, pleacă sau refuză să efectueze apărarea instanța ia măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu care să-l înlocuiască acordând-i un timp necesar pentru pregătirea apărării termen care nu poate fi mai scurt de 3 zile.
În cauza dedusă judecății inculpatul a avut apărător ales în persoana d-nului av. și acest aspect a fost adus la cunoștința instanței prin depunerea contratului de asistență juridică.
Susținerile instanței de fond că acest apărător nu a depus nici un act care să ateste că a fost angajat în cauză sunt combătute de înscrisul anterior menționat și de faptul că acesta a trimis împuternicirea avocațială și o serie de înscrisuri medicale prin care a dovedit imposibilitatea de a se prezenta la data și ora fixată de instanță pentru dezbaterea cauzei, acte care însă, deși au ajuns pe faxul instanței în timpul programului de lucru și înaintea orei 18,00 fixată pentru a doua strigare a cauzei, nu au fost aduse la cunoștință instanței.
Trecând și peste aceste aspecte de necoordonare între diferitele compartimente ale instanței nu putem să omitem faptul că inculpatul a cerut un termen de 24 de ore pentru a-și angaja apărător, cerere care în mod nelegal a fost respinsă de instanța investită cu soluționarea fondului. Instanța nu a motivat în nici un fel respingerea cererii de mai sus, a desemnat un apărător din oficiu care să reprezinte interesele inculpatului căruia i-a acordat un termen foarte scurt, de doar câteva ore, pentru a studia dosarul și a formula apărări pentru inculpat.
Este demn de menționat faptul că apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul reprezenta și interesele inculpatului deși cei doi aveau interese contrarii aspect ce rezultă din studierea amănunțită a dosarului de urmărire penală.
Prin practica folosită de instanța de fond a fost grav încălcat dreptul la apărare al inculpatului acesta fiind practic lipsit de el, pentru că a fost vorba de o chestiune pur formală și nu de o apărare efectivă. Ne este foarte greu să credem că un apărător desemnat din oficiu să apere interesele a doi inculpați trimiși în judecată urmare a administrării unui număr mare de probe ce au format un dosar cu un volum considerabil, în cele câteva ore acordate de către instanța fondului a putut realiza o apărare adecvată.
Pentru aceste considerente Curtea a admis recursul inculpatului, a casat încheierea recurată în ceea ce-l privește și a constatat potrivit dispozițiilor art. 140 lit.a că măsura arestului preventiv a încetat de drept, consecința directă și imediată fiind punerea de îndată în libertate a inculpatului.
În baza art.38515pct.1 lit.b Cpp au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de către coinculpații și, conform dispozitivului.
Văzând și prevederile art.192 alin.2 și 3 Cpp.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
1.În baza art. 385 ind. 15 pct.2 lit.d Cod proc.penala, admite recursul declarat de către inculpatul, fiul lui și, născut la 25 aprilie 1982, in prezent aflat in Arestul IPJ B N, împotriva încheierii din 2 iunie 2008, pronunțată in dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N, pe care o casează în parte, doar cu privire la acest inculpat, si rejudecând:
Constată încetata de drept măsura arestului preventiv dispusă fata de acest inculpat.
Menține restul dispozițiilor încheierii atacate.
2.Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, fiul iui și, născut la 28 mai 1987 și, fiul lui și născut la 17 februarie 1087, ambii aflați în Penitenciarul Gherla, împotriva aceleiași încheieri.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 40 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpatul să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Obligă pe inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 140 lei cheltuieli judiciare, din care 40 lei reprezentând onorariu avocațial.
Restul cheltuielilor judiciare avansate de stat rămân in sarcina acestuia.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 12.06.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
5 ex./19.06.2008
Președinte:Monica ȘortanJudecători:Monica Șortan, Chitidean Valentin Luminița Hanzer
