Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 411/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA Nr.411/
Ședința publică din 31 Iulie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Raluca Elena Șimonescu Diaconu
JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
Judecător: - -
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
Procuror -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii de ședință din 22 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistratea ședinței de judecată cu mijloace tehnice audio,potrivit artr.304 al. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat recurentul inculpat, asistat de avocat ales, în baza delegației de la dosar.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care, potrivit art. 172 al. 7 Cod procedură penală, s-a permis apărătorului să ia legătura cu recurentul inculpat.
Avocat având cuvântul pentru inculpat,depune un memoriu din partea acestuia și precizează că nu mai are cereri prealabile de formulat.
Procurorul având cuvântul, precizează că nu mai are cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, instanța constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită a se constata că nu se mai justifică menținerea măsurii arestării, s-a împlinit un an de la data arestării, termenul rezonabil prevăzut de Convenția Europeană fiind depășit.
În cauză nu sunt probe din care să rezulte că inculpatul a comis infracțiunea pentru care este cercetat.
Solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi țara, invocând ca speță decizia Curții de APEL PITEȘTI nr. 386/R/2007
Procurorul având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului, menținerea încheierii ca legală și temeinică. În cauză nu au fost modificate temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării prevăzute de art. 148 lit f Cod procedură penală, ele subzistă și se impune menținerea în continuare a acestei măsuri.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt potrivit art. 38513al. ultim, solicită să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA
Constată că, prin încheierea din 22 iulie 2008, Tribunalul Argeș, n baza art. 3002Cod de procedură penală, rap. la art. 160 Cod procedură penală, a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 26.04.1981, domiciliat în comuna, județul A, CNP -, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași.
În motivarea încheierii instanța de fond a reținut, în esență, că inculpatul este trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prev.și ped.de art. 174 Cod penal, întrucât în ziua de 15 decembrie 2007, în timp ce se afla în locuința victimei G de 80 de ani, din comuna, județul A, pe fondul unui conflict spontan, i-a aplicat acesteia mai multe lovituri în zona capului și toracelui, producându-i leziuni ce au condus la deces.
Tribunalul a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale în materie și că în cauză se mențin în continuare temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri de prevenție, în sensul că sunt întrunite condițiile prev. de art.143 și art.148 alin.1 lit.h Cod procedură penală, reținând că inculpatul este trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs la data de 30 iulie 2008 inculpatul, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în principal, în esență, că nu mai subzistă condițiile avute în vedere la luarea măsurii preventive și se impune înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, iar în subsidiar, prin ultimul cuvânt, faptul că nu este vinovat pentru infracțiunea pentru care este arestat, neexistând probe în acest sens.
S-a mai invocat depășirea termenului rezonabil al arestării preventive.
Examinând încheierea atacată, atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, potrivit disp. art.385/6 alin.3 din Codul d e procedură penală, curtea constată că recursul nu este fondat.
Potrivit dispozițiilor art.300/2 din Codul d e procedură penală, incidente în cauză, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art.160/
Alineatul 2 al art.160/b din Codul d e procedură penală prevede că " Dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care justifice privarea de libertate dispune, prin încheiere motivată va dispune revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate inculpatului".
În alin.3 al textului de lege su-menționat se prevede: "Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive".
Revenind la speța dedusă judecății, din actele și lucrările de la dosar, rezultă că recurentul-inculpat a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr.610/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art.174 Cod penal.
Inculpatul a fost arestat la data de 18 decembrie 2007, în baza mandatului de arestare preventivă nr.3663/109, emis de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Temeiul luării măsurii arestării preventive l-au constituit prevederile art.148 lit.f) din Codul d e procedură penală, instanța de fond reținând că inculpatul este cercetat pentru comiterea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
În opinia curții, în mod corect tribunalul a apreciat că se impune, în continuare, privarea de libertate a inculpatului cu motivarea că în cauză sunt aplicabile prevederile art.300/2 și ale art.160/b alin.1 și 3 din Codul d e procedură penală, respectiv subzistența temeiurilor care au determinat arestarea preventivă.
Această apreciere este corectă, întrucât la dosarul cauzei se află suficiente probe de natura celor la care se referă art.143 rap.la art. 68/1 Cod procedură penală, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat.
În raport cu art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art.23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Activitatea infracțională descrisă în rechizitoriu este de natură să formeze convingerea că lăsarea în libertate inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, justifică temerea că acesta ar săvârși noi infracțiuni și impune menținerea arestării preventive a inculpatului, așa cum corect a hotărât tribunalul prin încheierea recurată.
În speță, pericolul social potențial se apreciază în raport cu comportamentul inculpatului, reacția opiniei publice, rezonanța faptei comise și urmările acesteia.
Pericolul pentru ordinea publică își găsește expresia și în starea de neliniște, sentimentul de insecuritate în rândul societății generat de faptul că persoane bănuite de comiterea unor infracțiuni cu urmări grave sunt cercetate și judecate în stare de libertate.
Este adevărat că numai gravitatea faptei imputate nu poate fi socotită, în sine, ca reprezentând pericol pentru ordinea publică, dar nici nu poate fi ignorat că inculpatul este trimis în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni grave, de mare rezonanță în localitatea în care s-a produs.
Reținând aceeași argumentație, curtea constată caracterul nefondat al cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă restrictivă de libertate, aceea a obligării de a nu părăsi țara.
Încheierea atacată este legală și justificată și în raport de dispozițiile art.5 pct.3 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind termenul rezonabil al duratei arestării preventive.
La stabilirea termenului rezonabil, trebuie să se țină seama de complexitatea cauzei, de culpa inculpatului care a formulat cereri pentru lipsa apărării, de culpa autorității.
Astfel, în raport de fapta reținută, de probele ce au fost administrate până în prezent în dosar și de cele ce se vor administra, curtea apreciază că nu a fost depășit termenul rezonabil al privării de libertate a inculpatului în cele 7 luni de când, față de acesta s-a luat măsura arestării preventive.
Susținerea inculpatului în sensul că nu ar fi vinovat de săvârșirea faptei, nu poate fi primită, cu atât mai mult cu cât în acest cadru procesual limitat strict la menținerea arestării preventive, nu se are în vedere fondul cauzei ci numai existența unor probe sau indicii temeinice în acuzarea adusă de parchet, despre care, de altfel s-a făcut vorbire mai sus.
Față de cele ce preced, curtea constatând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, potrivit art.385/15 pct.1 lit.b) din Codul d e procedură penală.
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, curtea îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din 22 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 31 iulie 2008 la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Pt. în Pt. în
semnează semnează
Președinte complet Președinte complet
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex.
Jud.fond:
14 august 2008
Președinte:Raluca Elena Șimonescu DiaconuJudecători:Raluca Elena Șimonescu Diaconu, Dumitru Diaconu
