Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 415/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie
DOSAR NR- DECIZI A PENALĂ NR.415/R/MF
Complet specializat pentru cauze cu minori și de familie
Ședința publică din 31 iulie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Raluca Elena Șimonescu Diaconu
JUDECĂTOR 2: Corina Voicu
Judecător: - -
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
Procuror:
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile penale declarate de inculpații, și, toți deținuți în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii de ședință din 22 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții inculpați, și, fiecare în stare de arest.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se prezintă avocat care învederează instanței că apărătorul ales al recurenților inculpați - avocat - nu s-a putut prezenta la instanță la această oră, solicitând strigarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată.
Reprezentantul parchetului nu se opune strigării cauzei la sfârșitul ședinței de judecată.
Curtea, având în vedere solicitarea apărătorului ales al recurenților inculpați - avocat -, care nu este prezent la această oră în instanță, lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei au răspuns recurenții inculpați, și, fiecare în stare de arest.
Avocat precizează că a fost contactată de domnul avocat care i-a comunicat faptul că nu poate ajunge în timp util la Curtea de APEL PITEȘTI, motiv pentru care îl va substitui la formularea apărărilor pentru recurenții inculpați. Depune în acest sens delegația de substituire.
Se încuviințează doamnei avocat să ia legătura cu recurenții inculpați.
Recurenții inculpați precizează, pe rând, că sunt de acord să fie asistați de doamna avocat care pe apărătorul lor ales.
Avocat și reprezentantul parchetului precizează, pe rând, că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Avocat, pentru recurenții inculpați, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii recurate și judecarea inculpaților în stare de libertate, apreciind că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de aceștia.
De asemenea, precizează că la dosarul cauzei nu există probe care să indice că inculpații ar încerca să se sustragă de la judecată sau că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea vreuneia dintre părți.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursurilor declarate de inculpați, ca nefondate și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, întrucât se mențin temeiurile art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, fiind îndeplinite ambele condiții prevăzute în acest text de lege.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, potrivit art.38513alin.ultim Cod procedură penală, precizează că sunt arestați de un an de zile, timp în care doar o parte vătămată a venit la instanță și a dat declarație în dosar, fiind obligată de CO. în acest sens. Din dosar rezultă că părțile vătămate găsite în apartament la momentul descinderii nu au dat declarații împotriva lor.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, potrivit art.38513alin.ultim Cod procedură penală, arată că toate declarațiile sunt date în data de 27 august, iar arestarea lor s-a făcut la 14 august. Pe de altă parte, toate așa zisele victime îl acuză pentru perioada 2004-2006, iar el a fost arestat din februarie 2004 până în 2006. De asemenea, o altă victimă care susține că a fost cumpărată în decembrie 2006 de inculpatul, însă acesta din urmă a fost plecat din țară în perioada octombrie 2006 - februarie 2007. Solicită judecarea în stare de libertate.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, potrivit art.38513alin.ultim Cod procedură penală, solicită admiterea recursului și judecarea în libertate, întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică, urmând a se avea în vedere și faptul că nu are abateri, are trei copii minori, iar soția nu are loc de muncă.
Recurentul inculpat, având și el ultimul cuvânt, potrivit art.38513alin.ultim Cod procedură penală, Solicită judecarea în libertate, motivând că în cauză există părți vătămate care îl acuză de fapte comise într-o perioadă în care a fost plecat din țară. Mai precizează că există la dosar acte cu privire la firma deținută de el în străinătate având ca obiect de activitate cumpărare-vânzare mașini. De asemenea, solicită a se avea în vedere faptul că se află sub tratament medical, tratament ce i-a fost întrerupt timp de patru zile, deși nu trebuia.
CURTEA
Constată că, prin încheierea din 22 iulie 2008, Tribunalul Argeș în temeiul dispozițiilor art. 3002Cod procedură penală raportat la ar. 160 Cod procedură penală, a menținut măsura arestării preventive luată fată de inculpații, fiul lui și, născut la 11.12.1979 în comuna, județul A, CNP -, domiciliat în com., sat., județul A, fiul lui și, născut la 07.02.1977 în comuna, județul A, CNP -, domiciliat în comuna, sat, județul A, fiul lui și, născut la 29.06.1975 în G, CNP -, domiciliat în, sat, județul A și, fiul lui G și, născut la 07.04.1969 în P, județul D, CNP -, domiciliat în orașul P,-, județul
În temeiul dispozițiilor art. 198 alin. 3, Cod procedură penală s-a amendat apărătorul inculpatelor -, și, avocat, cu suma de 500 lei, pentru lipsa nejustificată la acest termen și pentru faptul că nu a asigurat substituirea.
În temeiul dispozițiilor art. 198 alin. 3 Cod procedură penală s-a amendat numitul cu suma de 500 lei, pentru neîndeplinirea procedurii de citare, prin afișare, cu inculpații și, precum și cu partea vătămată, având în vedere că din dovezile de îndeplinirea procedurii de citare nu rezultă data pentru care au fost citate persoanele respective.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut că la luarea măsurii arestării preventive luată față de inculpații, și au fost respectate dispozițiile legale în vigoare.
Astfel, în cauză există indicii temeinice din care rezultă faptul că inculpații au săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar din împrejurările în care au fost săvârșite faptele, din perioada mare de timp în care acestea au fost săvârșite precum și din faptul că de săvârșirea acestor fapte au luat la cunoștință un număr mare de persoane, tribunalul a apreciat că la luarea măsurii arestării preventive față de inculpați au fost respectate dispozițiile prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Reținând aceeași argumentație cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, a fost respinsă ca neîntemeiată
Impotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, și, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii recurate și judecarea lor în stare de libertate, apreciind că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de aceștia.
Inculpații au mai invocat inexistența probelor care să indice că ar încerca să zădărnicească, aflarea adevărului, prin influențarea vreuneia dintre părți.
In subsidiar, s-a solicitat de către aceștia înlocuirea măsurii arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Examinând încheierea atacată, atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, potrivit disp. art.385/6 alin.3 din Codul d e procedură penală, curtea constată că recursul nu este fondat.
Potrivit dispozițiilor art.300/2 din Codul d e procedură penală, incidente în cauză, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art.160/
Alineatul 2 al art.160/b din Codul d e procedură penală prevede că " Dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care justifice privarea de libertate dispune, prin încheiere motivată va dispune revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate inculpatului".
În alin.3 al textului de lege su-menționat se prevede: "Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive".
Revenind la speța dedusă judecății, din actele și lucrările de la dosar, rezultă că recurenții-inculpații, și au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. 79/D/P din 7 septembrie 2007, al Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism - Biroul Teritorial Arges, pentru săvârșirea infr. prev.de art. 12 al.2 lit.a, art. 13 al.1,3 din Legea nr. 678/2001, art. 329 al.1 Cod penal rap. la art.41 alin.2 Cod penal, art.7 din Legea nr.39/2003 și art.23 lit.b din Legea nr.656/2002, în condițiile art. 33 lit. a cp.
Arestarea preventiva a inculpaților-recurenți a fost dispusă prin încheierea nr.77/CC din 14 august 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, pe o perioada de 29 de zile, începând cu data de 15 august 2007 și până la data de 12 septembrie 2007, iar până în prezent această măsură a fost prelungită și menținută succesiv, apreciindu-se că în cauză subzistă condițiile cumulativ prevăzute de art.143 Cod procedură penală și art.148 lit. f Cod procedură penală.
Temeiul luării măsurii arestării preventive l-au constituit prevederile art.148 lit.f) din Codul d e procedură penală, instanța de fond reținând că inculpații sunt cercetați pentru comiterea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
În opinia curții, în mod corect tribunalul a apreciat că se impune, în continuare, privarea de libertate a inculpaților cu motivarea că în cauză sunt aplicabile prevederile art.300/2 și ale art.160/b alin.1 și 3 din Codul d e procedură penală, respectiv subzistența temeiurilor care au determinat arestarea preventivă.
Această apreciere este corectă, întrucât la dosarul cauzei se află suficiente probe de natura celor la care se referă art.143 rap.la art. 68/1 Cod procedură penală, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați.
În raport cu art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art.23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Activitatea infracțională descrisă în rechizitoriu este de natură să formeze convingerea că lăsarea în libertate inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, justifică temerea că aceștia ar săvârși noi infracțiuni și impune menținerea arestării preventive, așa cum corect a hotărât tribunalul prin încheierea recurată.
În speță, pericolul social potențial se apreciază în raport cu comportamentul inculpaților, reacția opiniei publice, rezonanța faptelor comise și urmările acesteia.
Pericolul pentru ordinea publică își găsește expresia și în starea de neliniște, sentimentul de insecuritate în rândul societății generat de faptul că persoane bănuite de comiterea unor infracțiuni cu urmări grave sunt cercetate și judecate în stare de libertate.
Este adevărat că numai gravitatea faptelor imputate nu poate fi socotită, în sine, ca reprezentând pericol pentru ordinea publică, dar nici nu poate fi ignorat că inculpații sunt trimiși în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni grave, de mare rezonanță în localitatea în care s-a produs.
Așa fiind, în mod judicios tribunalul, constatând că sunt incidente prevederile art.300/2 raportat la art. 160/b alin.1 și 3 Cod procedură penală, a menținut starea de arest, încheierea atacată fiind legală și temeinică.
Atitudinea necooperantă inculpaților îndreptățește curtea, să considere că, odată puși în libertate, aceștia vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Dispozițiile art.140/3 prevăd C.P.P. inadmisibilitatea recursului împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de înlocuire măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă restrictivă de libertate, motiv pentru care cererea inculpaților întemeiată pe disp. art.139 nu C.P.P. poate fi examinată în recurs.
Față de cele ce preced, curtea constatând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, potrivit art.385/15 pct.1 lit.b) din Codul d e procedură penală.
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, curtea îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și, împotriva încheierii de ședință din 22 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
Obligă pe fiecare recurent inculpat la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 31 iulie 2008 la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Pt. în Pt.în
semnează semnează
Președinte complet Președinte complet
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex.
14.08.2008
Jud.fond:.
Președinte:Raluca Elena Șimonescu DiaconuJudecători:Raluca Elena Șimonescu Diaconu, Corina Voicu
