Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 42/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 12141/2/2009
3039/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.42
Ședința publică din data de 07 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lavinia Lefterache
JUDECĂTOR 2: Dumitrița Piciarcă
JUDECĂTOR 3: Corneliu Bogdan
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - este reprezentat de procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpat împotriva Încheierii din data de 14 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, aflat în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător ales -, în baza împuternicirii avocațiale nr.83/07.01.2010.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbatere asupra recursului.
Apărătorul ales al recurentului inculpat solicită administrarea probei cu acte în circumstanțiere, în cadrul căreia să depună un înscris din care rezultă disponibilitatea unei societăți comerciale de a îl angaja imediat dacă va fi pus în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune administrării probei solicitate, apreciind că aceasta este pertinentă și utilă soluționării cauzei.
Curtea, după deliberare, încuviințează pentru recurentul inculpat proba cu înscrisuri în circumstanțiere, pe care o apreciază ca fiind utilă justei soluționări a cauzei.
Apărătorul ales al recurentului inculpat depune la dosar înscrisul despre care a făcut vorbire.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea acordă cuvântul în dezbatere asupra recursului.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive și continuarea procesului penal cu inculpatul în stare de libertate, ținându-se cont în primul rând de faptul că durata arestării a depășit un termen rezonabil, inculpatul aflându-se în stare de arest de aproximativ 1 an și 4 luni, situație în care menținerea acestei măsuri preventive tinde să se transforme într-o veritabilă detenție, încălcându-se astfel principiul prezumției de nevinovăție. Totodată, subliniază că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol pentru ordinea publică și nu impietează buna desfășurare a procesului penal. Solicită a se mai avea în vedere că inculpatul nu este un traficant de droguri în adevăratul sens al cuvântului, acesta dând droguri doar prietenilor, iar unii dintre prieteni au devenit colaboratori ai investigatorului sub acoperire și astfel a ajuns în această situație. Învederează că modul în care trăiește inculpatul nu are nicio legătură cu statutul economic al unui traficant de droguri, acesta locuind într-un apartament modest din Cartierul Militari, împreună cu sora și mama sa.
Mai solicită a se avea în vedere că regimul penitenciar a afectat starea de sănătatea a inculpatului, determinându-i pe lângă o scădere severă de greutate ( 23 Kg) și anumite probleme de sănătate, care au decurs din faptul că a fost obligat la renunțarea bruscă la droguri, fără să i se acorde asistență medicală în cadrul sistemului ANP. Învederează că inculpatul nu mai este consumator de droguri și dacă va fi lăsat în stare de libertate se va putea reintegra în societate și se va prezenta ori de câte ori va fi chemat, având domiciliu stabil în
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca nefondat, a recursului și menținerea încheierii instanței de fond, pe care o apreciază ca fiind legală și temeinică, întrucât se mențin temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, existând probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, în acest sens fiind declarațiile martorilor denunțători, procesele verbale de constatare a infracțiunii flagrante, procesul verbal de percheziție domiciliară, procesul verbal de înseriere bani, procese verbale de percheziții corporale, declarații martori, rapoarte de constatare tehnico-științifice și declarații de inculpat, iar din natura infracțiunilor comise rezultă că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, aspectele medicale neconstituind un motiv pentru revocarea măsurii arestării preventive.
Recurentul inculpat, personal, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate pentru a avea posibilitatea să se reintegreze în societate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din 14 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală (dosar nr-), în baza art.3002Cod procedură penală, raportat la art.160 Cod procedură penală, a fost menținută starea de arest a inculpatului și, totodată a fost respinsă - ca neîntemeiată - cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive,cu măsura obligării de a nu prăsi localitatea.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că temeiurile de fapt și de drept, care au determinat luarea măsurii arestării preventive, se mențin și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, inculpatul a declarat recurs, arătând că, procesul penal poate fi continuat în bune condiții și cu inculpatul în stare de libertate, având în vedere circumstanțele reale și mai ales cele personale.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpat, ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Prin rechizitoriul nr.430/D/P/2008 din data de 14.01.2009, emis de Direcția de investigare Infracțiunilor de Criminalitate Organizata și Terorism - Biroul Teritorial București, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc în formă continuată și deținere droguri de mare risc pentru consum propriu, prev. de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin .2 Cod penal și art.4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000. ambele cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
În fapt, s-a reținut că, în perioada 28.03.2008-20.06.2009, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul a vândut colaboratorului cu nume de cod " " și " " cantitatea totală de 0,44 grame de substanță care conține heroină contra sumei de 250 lei, rovenită p. din fondurile MIRA.
Astfel, la data de 28.03.2008 a vândut colaboratorului cu nume de cod " " o punguță ce cântărea 0,99 grame substanță care conține heroină, contra sumei de 50 lei; la data de 13.06 2008, vândut colaboratorului cu nume de cod " ", două punguțe ce cântăreau 0,19 grame substanță care conține heroină, contra sumei de 100 lei; la data de 20.06.2008 a vândut colaboratorului cu nume de cod " " două punguțe ce cântăreau 0,16 grame substanță ce conține heroină, contra sumei de 100 lei.
Curtea reține că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu au încetat și nici nu s-au schimbat, ci acestea se mențin și impun în continuare privarea de libertate a acestuia pentru buna desfășurare a procesului penal.
În acest sens, Curtea constată că instanța de fond a făcut o evaluare justă a probatoriului administrat până în prezent,acesta relevând suficiente probe și indicii temeinice, în accepțiunea art.143 din Codul d e procedură penală cu referire la art. 681din Codul d e procedură penală, care îndreptățesc bănuiala legitimă că inculpata a săvârșit infracțiunile de care este învinuită.
Totodată, Curtea apreciază ca fiind corectă și evaluarea făcută de prima instanță cu privire la pericolul concret pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului - cerință impusă de dispozițiile art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, care a constituit temeiul arestării preventive, dispuse la data de 23.10.2008, având în vedere că acesta este acuzat de săvârșirea unor infracțiuni grave, respectiv trafic de droguri de mare risc, infracțiuni sancționate de legea penală cu închisoare de la 10 la 20 de ani, prezintă un grad ridicat de pericol social.
Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, pericol analizat în raport de gravitatea faptelor comise, modalitatea și împrejurările comiterii acestora.
De asemenea, la evaluarea acestei condiții, prevăzute de art. 148 lit. f teza a II-a din Cod procedură penală, necesară a fi îndeplinită pentru menținerea măsurii preventive privative de libertate, Curtea apreciază că nu pot fi ignorate nici amploarea pe care acest gen de infracțiuni a cunoscut-o în ultima perioadă, puternica rezonanță socială negativă pe care infracțiunile de acest gen o imprimă în rândul membrilor societății civile și nici împrejurarea că asemenea fapte se constituie tot mai frecvent în importante surse de dispreț față de autoritățile statului.
În egală măsură, pentru aprecierea necesității privării de libertate a inculpatului trebuie luate în considerare și datele ce caracterizează persoana acestuia, circumstanțe față de care se poate concluziona, în mod rezonabil, că lăsarea sa în libertate ar crea riscul comiterii unor fapte similare, generând astfel un sentiment de insecuritate în rândul comunității.
Cu privire la perioada detenției, Curtea arată că, într-adevăr, inculpatul are dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil, însă nu mai puțin adevărat este faptul că durata arestării preventive și implicit a procesului penal se apreciază în funcție de complexitatea cauzei, conduita inculpatului și cea a autorităților judiciare. Or, în prezenta cauză, nu se poate imputa autorităților faptul că nu au depus diligențe speciale în desfășurarea procedurii, în condițiile în care cauza prezintă un grad de complexitate ridicat, administrarea probelor necesită o perioadă mai îndelungată de timp (audierea denunțătorilor și a martorilor cu identitate protejată).
Drept urmare, Curtea apreciază că o durată a detenției preventive de 15 luni, în condițiile unui probatoriu complex, a diligențelor suficiente manifestate de către instanța fondului pentru soluționarea cu celeritate a cauzei și a conduitei culpabile a inculpatului, nu încalcă exigențele art.5 alin.3 din CEDO, astfel că se impune menținerea în continuare a stării de arest preventiv a recurentului-inculpat, constatând că în speță se mențin temeiurile avute în vedere la luarea și respectiv prelungirea acestei măsuri.
În consecință, Curtea, în temeiul art.38515pct. 1, lit.b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Văzând și prevederile art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către recurentul inculpat împotriva încheierii de ședință din 14 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală (dosar nr-).
Obligă pe recurentul inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
Red.
Dact.
Ex.2
Red.G--II.
Președinte:Lavinia LefteracheJudecători:Lavinia Lefterache, Dumitrița Piciarcă, Corneliu Bogdan
