Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 420/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR.2416/2/2009
605/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 420
Ședința publică din data de 24 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Viorel Adrian Podar
JUDECĂTOR 2: Antoaneta Nedelcu
JUDECĂTOR 3: Mihai
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva Încheierii de ședință din data de 11.03.2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II -a Penală, în Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții - inculpați și, în stare de arest și asistați de apărător desemnat din oficiu, cu delegații depuse la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurenții-inculpați și solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, pe fond, continuarea procesului penal cu inculpatul în stare de libertate, eventual, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, avându-se în vedere că nu mai subzistă temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive și nu există probe sau indicii temeinice din care să rezulte că inculpații, puși în libertate, ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică sau ar impieta buna desfășurare a procesului penal.
Solicită să se țină cont că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și a recunoscut că a săvârșit fapta.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere, ca nefondate, a recursurilor declarate de inculpați și de menținere a încheierii atacate ca fiind legală și temeinică întrucât subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, susține că nu-l cunoaște pe coinculpatul.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, susține că este doar consumator de droguri nicidecum traficant.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor penale de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 11 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală (dosar nr-), în temeiul art.3001alin.1 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților și, iar în baza art.3001alin.3 Cod procedură penală, s-a menținut această măsură.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul Bucureștia reținut că temeiurile de fapt și de drept, care au determinat luarea măsurii arestării preventive, se mențin și impun în continuare privarea de libertate a celor doi inculpați.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs, în termen legal, inculpații și, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei mențineri de către instanța de fond a măsurii arestării preventive.
S-a arătat, în esență, în motivarea orală a recursului că, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, inculpații nu prezintă pericol pentru ordinea publică și că lăsați în libertate nu vor împieta desfășurarea procesului penal, solicitând să se aibă în vedere poziția procesuală.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursurile declarate de inculpații și ca fiind nefondate, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, prin rechizitoriul nr.198/D/P /2009 din data de 9 martie 2009 al DIICOT-, au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații:, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc - prev. și ped. de art. 2 al.1 și 2 din Legea nr.143/2000 și pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc - prev.și ped. de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/200 și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu - prev. și ped. de art. 4 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal.
În fapt, s-a reținut pentru inculpatul, că la data de 10 februarie 2009, în jurul orei 1320, inculpatul a vândut martorului denunțător, prin intermediul coinculpatului, două doze, în cantitate de 1,20 grame de heroina, contra sumei de 90 de lei, bani înseriați ce au fost găsiți asupra sa, la percheziția corporală. Cu ocazia efectuării percheziției domiciliare, la domiciliul acestuia a mai fost găsita cantitatea de 0,08 grame de heroină, destinată consumului propriu, fără drept, respectiv, două seringi hipodermice, prezentând urme de heroină și o fiolă spartă cu urme de heroină - folosite la prepararea și injectarea drogului - precum și 25 de comprimate de diazepam, deținute pentru consum propriu, fără drept. Cu privire la inculpatul, s-a reținut că, la data de 10 februarie 2009, în jurul orei 1320, a intermediat vânzarea a două doze in cantitate de 1,20 grame de heroină, de la coinculpatul, către martorul denunțător, contra sumei de 100 lei, bani înseriați, din care și-a oprit pentru serviciul efectuat suma de 10 lei înseriată, ce a fost găsită asupra sa la percheziția corporală, cu ocazia imobilizării sale în apropierea domiciliului coinculpatului.
Inculpatul a fost arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr.28/UP/11.02.2009, iar inculpatul, în baza mandatului de arestare preventivă nr.29/UP/11.02.2009, emise de Tribunalul București Secția I-a Penală, reținându-se a fi întrunite condițiile art. 136, 143, 146, art.148, lit. f Cod procedură penală și art.1491, art.151 Cod procedură penală, durata arestării preventive fiind de 29 de zile, de la 12.02.2009 până la 12.03.2009, inclusiv.
Așa cum a reținut și instanța de fond, în cauză există probe și indicii temeinice, care generează presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, așa încât, criticile inculpaților vizând acest aspect nu pot fi primite; în acest context, se evidențiază un probatoriu bogat, administrat împotriva celor doi: procesul-verbal de redare a denunțului formulat de, care este martor cu identitate protejată, procesul - verbal de înseriere a banilor; procese - verbale de percheziție corporală, anterior și ulterior flagrantului a martorului denunțător; proces-verbal de prindere în flagrant și al percheziții domiciliare; procesul -verbal de redare a depoziției martorului denunțător, depoziții martor asistent; depoziții martori; rapoarte de constatare tehnico-științifică; recipisa de consemnare bani la CEC; declarațiile inculpaților.
Totodată, trebuie subliniat faptul că sunt îndeplinite și cerințele dispozițiilor art.148 lit.f Cod procedură penală, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților este mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, evidențiat - în principal - de natura și gravitatea deosebită a faptei și de valorile sociale lezate prin comiterea acesteia.
Față de argumentele expuse în cele ce preced, Curtea conchide că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților.
De altfel, încheierea adoptată de instanța de fond este temeinică și legală, aceasta motivându-și punctul de vedere, pe lângă aspectele mai sus descrise, pe gradul de pericol concret pe care-l prezintă inculpații pentru ordinea publică și nu pe împrejurarea că aceștia ar fi cunoscuți sau nu cu antecedente penale.
Prin urmare, soluția adoptată de prima instanță, corespunde exigențelor consacrate de textele de lege precitate, așa încât - în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală - Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de cei doi inculpați.
Constatând că recurenții sunt cei aflați în culpă procesuală, Curtea - potrivit dispozițiilor art.192 alin.2 Cod procedură penală - îi va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din data de 11 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală (dosar nr-).
Obligă fiecare inculpat la câte 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care câte 100 lei - onorariu avocat oficiu - se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red./22.04.2009
Dact./23.04.2009
Ex.2
Red. -B-
Președinte:Viorel Adrian PodarJudecători:Viorel Adrian Podar, Antoaneta Nedelcu, Mihai
