Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 86/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-(615/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
ÎNCHEIERE NR.86/
Ședința publică de la 24 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lia Savonea
JUDECĂTOR 2: Daniel Gradinaru
JUDECĂTOR 3: Niculina Alexandru
GREFIER - - -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - T - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din 17 martie 2009, pronunțată în Camera de Consiliu de Tribunalul București Secția a II a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat în stare de arest, asistat de avocat din oficiu E împuternicire avocațială nr.-/20.03.2009 și în stare de arest, asistat de avocat ales împuternicire avocațială nr.-/14.03.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătoarea recurentului inculpat, solicită a i se încuviința proba cu înscrisuri în circumstanțiere, în cadrul căreia dorește a depune o caracterizare și o adeverință de locul de muncă al inculpatului.
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătoarea recurentului inculpat, având cuvântul, arată că a formulat recurs împotriva încheierii de ședință din 17 martie 2009, pronunțată în Camera de Consiliu de Tribunalul București Secția a II a Penală, pe care o apreciază ca fiind netemeinică și nelegală.
Apreciază că în cauza nu sunt îndeplinite cerințele art.143 și 148 Cod procedură penală.
Menționează că studiul actelor și lucrărilor dosarului se evidențiază faptul că inculpatul era un veritabil consumator și nu un traficant în adevăratul sens al cuvântului.
Arată că inculpatul a fost găsit în data de 16 martie 2009 în imobilul în care locuia coinculpata, în jurul orelor 4-5 dimineața, unde mersese pentru a cumpăra doze de heroină.
La fila 9 dosar de urmărire penală se află denunțul formulat de numitul, care arată că de mai multă vreme își procură drogurile, pentru consumul propriu, de la și de la concubinul acesteia.
Mai arată denunțătorul că, de obicei, banii îi dă lui care îi dă, aceasta înmânându-i doze de heroină.
Consideră că din denunțul formulat se poate trage concluzia că inculpatul se afla în imobil, în calitatea de cumpărător de droguri pentru consumul propriu.
Arată că inculpatul a cumpărat 4 doze din care 2 le-a înmânat denunțătorului în condițiile în care, acesta dăduse banii mai înainte coinculpatei.
Menționează că din actele dosarului se evidențiază că inculpatul se afla în respectivul imobil pentru a-și procura droguri și că din comoditatea coinculpatei, care se afla sub influența drogurilor,a dat denunțătorului din dozele sale, urmând ca ulterior să îi fie restituite.
Consideră că inculpatul este un consumator de droguri, care la momentul depistării sale, se afla sub influența substanțelor interzise și care a dat din dozele sale denunțătorului fiind rugat de coinculpată și totodată ca urmare a unui sentiment de coeziune prost înțeles.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul a recunoscut și regretat comiterea faptei, este infractor primar, iar lăsarea acestuia în libertate nu ar impieta cu nimic buna desfășurare a procesului penal.
Menționează că inculpatul este încadrat în muncă, de circa 3 ani, cu contract de muncă individual, face parte dintr-o familie organizată, tatăl, mama și prietena sa îi acordă tot sprijinul pentru a se putea debarasa de consumul de droguri.
Arată că inculpatul nu va îngreuna cu nimic buna desfășurare a procesului penal, a cooperat cu organele de cercetare, a fost sincer și a comunicat organelor de cercetare motivul pentru care se afla acolo și mai mult în ce context a înmânat cele două doze martorului denunțător.
Concluzionând solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și rejudecând în temeiulart.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală, să se dispună cercetarea inculpatului în stare de libertate.
Apărătoarea recurentului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și pe fiind a se dispune cercetarea inculpatului în stare de libertate.
Arată că inculpata este cea care, doar a încasat banii pentru cele două doze remise denunțătorului, asupra sa ne găsindu-se nimic și nici că aceasta ar fi fost la acel moment, sub influența drogurilor.
Menționează că față de probele administrate până la acest moment procesual, nu se impune luarea măsurii arestării preventive față de inculpata.
Apreciază că nu sunt întrunite cerințele art.148 lit.f Cod procedură penală, teza a II a, în sensul că inculpata nu prezintă pericol pentru ordinea publică, dat fiind că vânzarea de droguri a avut loc în locuința personală a acesteia și nu
într-un loc public.
Concluzionând solicită cercetarea inculpatei în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor, ca nefondate și menținerea încheierii de ședință din 17 martie 2009, ca fiind legală și temeinică.
Apreciază că temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, art.143 și art.148 lit.f Cod procedură penală, se mențin în raport de natura infracțiunii pentru care inculpații sunt cercetați.
Menționează că există probe care să justifice bănuiala rezonabilă că, inculpații au comis infracțiunile pentru care sunt cercetați.
Arată că denunțul numitului vizează pe inculpata și pe concubinul acesteia, însă remiterea celor două doze, către denunțător, a fost făcută de către inculpat.
Precizează că urme le de fluorescent au fost prelevate numai pe mâinile coinculpatei și nu și de pe mâinile inculpatului, ceea ce dovedește că denunțătorul a predat banii coinculpatei, iar dozele le- preluat de la inculpatul.
Menționează că inculpatul a recunoscut, fapta ce i se reține în sarcină, respectiv că a vândut droguri împreună cu.
Totodată inculpatul a recunoscut că primise dozele de la inculpată și că are cunoștință că aceasta de ocupă cu vânzarea de droguri, că vinde la circa 1o persoane și totodată că drogurile nu sunt ținute în casă ci într-un apartament situat la etajul 4 al imobilului unde locuiește.
Arată că inculpata a recunoscut faptele în fața organelor de cercetare penală, însă în fața instanței și-a modificat poziția.
Referitor la îndeplinirea cerințelor art.148 lit. f Cod procedură penală solicită a fi avut în vederea natura și gravitatea infracțiunilor comise, faptul că din probele administrate rezultă că inculpata se ocupa cu comercializarea de heroină, precum și faptul că a fost liberată condiționat în luna martie 2008, din executarea unei pedepse pentru fapte de aceeași natură, respectiv trafic de droguri de mare risc, dovedind perseverență infracțională.
În ceea ce privește pe inculpatul, din probele administrate rezultă că pentru acesta frecventarea locuinței coinculpatei devenise o obișnuință, cunoștea obiceiurile acesteia și când i s-a solicitat a înmâna dozele de heroină, nu a ezitat în nici un mod.
Consideră că pentru inculpatul faptul că asistat la astfel de tranzacții precum și prezenta sa în locuința coinculpatei nu reprezenta ceva neobișnuit.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că recunoaște comiterea faptei.
Menționează că inculpatul consuma droguri împreună cu soțul său dat fiind că avea o situație materială mai bună și își putea procura droguri, însă nu a cumpărat niciodată droguri de la ea.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că a cumpărat 4 doze și coinculpata, fiind sub influența drogurilor i-a solicita a da 2 din cele 4 doze, martorului denunțător urmând ca ulterior să i le dea înapoi.
Precizează că nu este traficant ci numai consumator și că este prima dată la care a dat altei persoane droguri, la solicitarea coinculpatei.
Mai arată că inculpata a dat o declarație la procuror iar în fața instanței
și-a schimbat declarația.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față.
Prin încheierea de ședință din 17.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală în dosarul nr- a fost admisă propunerea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial București, iar în temeiul art.1491și Cod procedură penală a fost dispusă arestarea preventivă a inculpaților și, pe o durată de 29 zile, de la 17.03.2009 până la 14.04.2009, inclusiv.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și că inculpații au comis faptele pentru care sunt cercetați.
Pentru inculpata s-a reținut art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, constând în aceea că la adresa din-, -.1,.e,.60, sector 4 unde locuia fără forme legale și la data de 16.03.2009, împreună cu numitul, au vândut denunțătorului două punguțe ce cântăreau 0,18 grame substanță care conține heroină, contra sumei de 100 lei, provenită din fondurile MIRA; iar pentru inculpatul art.2 alin.2 și art.4 alin.2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, constând în aceea că la data de 16.03.2009, împreună cu numita au vândut denunțătorului două punguțe ce cântăreau 0,18 grame substanță care conține heroină, contra sumei de 100 lei, provenită din fondurile MIRA și în urma percheziției corporale efectuate asupra sa au fost găsite două punguțe ce cântăreau 0,17 grame substanță care conține heroină pe care inculpatul le deținea fără drept pentru consumul propriu. Ca temei de arestare preventivă a fost reținut art. 148 litera f Cod proc. pen.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații și care au criticat hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii de ședință. Inculpatul a criticat soluția de arestare preventivă și din perspectiva lipsei probelor care să justifice măsura dispusă.
Examinând încheierea recurată prin raportare la motivele invocate de către apărătorii inculpaților dar și din oficiu, în condițiile art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul inculpatei nu este fondat în timp ce recursul inculpatului va fi admis pentru următoarele considerente:
Curtea apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.1491din Codul d e procedură penală, iar dispunerea arestării preventive se impune doar față de inculpata.
Astfel, inculpații sunt cercetați pentru săvârșirea infr. prev.de art.2 alin.1 și 2 și art.4 alin.2 din Legea nr.143/2000, constând în aceea că inculpata, la adresa din-, -.1,.e,.60, sector 4 unde locuia fără forme legale și la data de 16.03.2009, împreună cu numitul, au vândut denunțătorului două punguțe ce cântăreau 0,18 grame substanță care conține heroină, contra sumei de 100 lei, provenită din fondurile MIRA; art.2 alin.2 și art.4 alin.2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, constând în aceea că la data de 16.03.2009, împreună cu numita au vândut denunțătorului două punguțe ce cântăreau 0,18 grame substanță care conține heroină, contra sumei de 100 lei, provenită din fondurile MIRA și în urma percheziției corporale efectuate asupra sa au fost găsite două punguțe ce cântăreau 0,17 grame substanță care conține heroină pe care inculpatul le deținea fără drept pentru consumul propriu.
Analizând actele și lucrările dosarului și Curtea reține că în privința inculpatei sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 coroborat cu art.681Cod procedură penală raportat la art.148 lit.f Cod procedură penală.
În cauză există indicii temeinice care să justifice presupunerea rezonabilă că inculpata a comis faptele menționate anterior, iar pe de altă parte, pedeapsa prevăzută de lege pentru respectiva infracțiune este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Curtea are în vedere și faptul că inculpata a mai fost condamnată anterior pentru același tip de infracțiune, fiind incident art. 37 litera a Cod pen.
În ceea ce-l privește pe incupatul în dezacord cu instanța de fond, Curtea apreciază că măsura arestării preventive nu se justifică.
În primul rând, Curtea consideră că probele strânse de organele de urmărire penală până la acest moment procesual sunt insuficiente pentru a justifica presupunerea că acesta a săvârșit infracțiunea de trafic de droguri de mare risc.
Prezența acestuia în locuința coinculpatei nu poate conduce la concluzia că indubitabil a fost implicat în operațiunea de trafic ilicit de droguri în condițiile în care nici denunțătorul și nicio altă persoană nu face vorbire despre activități de trafic ilicit de droguri ale acestuia.
Probele administrate până la acest moment procesual face plauzibilă doar presupunerea că inculpatul a comis infracțiunea prev. de art. 4 din Legea nr. 143/2000 (ceea ce justifica prezența sa în acel loc), perspectivă din care pericolul pentru ordinea publică nu subzistă în raport de pericolul social concret scăzut al faptei și circumstanțele personale ale inculpatului care este fără antecedente penale și încadrat în muncă pe perioadă determinată.
Față de cele reținute, Curtea în baza art.38515pct.2 lit.d Cod procedură penală, va admite recursul declarat de inculpatul, va desființa în parte încheierea de ședință atacată.
Se va revoca arestarea preventivă a inculpatului și va dispune punerea în libertate a acestuia dacă nu este arestat în altă cauză, iar recursul inculpatei va fi respins.
Se vor menține neschimbate celelalte dispoziții ale încheierii recurate.
În baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Admite recursul declarat de inculpatul.
Desființează, în parte, încheierea de ședință din data de 17.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală în dosarul nr- și rejudecând:
Revocă arestarea preventivă a inculpatului și dispune punerea în libertate de îndată dacă nu este arestat în altă cauză.
Menține neschimbate celelalte dispoziții ale încheierii recurate.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata.
Obligă recurenta la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariul apărătorului din oficiu ce se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./14.04.2009
26 Martie 2009
Președinte:Lia SavoneaJudecători:Lia Savonea, Daniel Gradinaru, Niculina Alexandru
