Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 46/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR -
Decizia penală nr.46
Ședința publică din data de 15 ianuarie2010
PREȘEDINTE: Florentin Teișanu
JUDECĂTOR 2: Paul Mihai Frățilescu
JUDECĂTOR 3: Mihai
Grefier: -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpata, fiica lui și, născută la 03.04.1968, deținută în Penitenciarul împotriva încheierii de ședință din 05.01.2010, pronunțată de Tribunalul Prahova prin care în baza dispozițiilor art. 3002raportat la art.160 alin.3 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, și G și s-a menținut arestarea preventivă a acestora.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta inculpată, în stare de arest preventiv, asistată din oficiu de avocat, din cadrul Baroului P, potrivit delegației de la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, cu permisiunea instanței și în temeiul disp. art. 172 alin.7 Cod proc. penală, s-a dat posibilitatea apărătorului din oficiu să ia legătura cu recurenta inculpată, acesta din urmă învederând instanței, că nu are excepții de invocat sau alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, arată că nu are alte cereri de formulat.
Curtea, ia act de susținerile părților, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta inculpată, arată că acesta înțelege să critice încheierea de ședință din data de 05.01.2010, pronunțată de Tribunalul Prahova, întrucât în opinia sa se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură neprivativă de libertate, având în vedere că este arestată de o bună perioadă de timp, respectiv 2 ani și nu există date certe că ar putea influența martori, părți sau experți să declare în favoarea sa și nici nu ar împiedica buna desfășurare a procesului penal.
Mai susține apărătorul recurentului - inculpat că recurenta este foarte bolnavă, are diabet fiind dependentă de insulină, a suferit o intervenție chirurgicală la ambii și are doi copii minori în întreținere.
Se arată de asemenea că recurenta este la primul conflict cu legea penală și a recunoscut fapta pentru care este cercetată.
Față de cele susținute solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din data de 05.01.2010 revocarea măsurii arestării preventive iar în subsidiar, în situația în care instanța apreciază că se impune totuși luarea unei măsuri solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi tara sau localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, instanța de fond reținând în mod corect că subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la momentul privării de libertate și nu se justifică punerea în libertate, în cauză fiind îndeplinite disp. art. 148 lit. f Cod procedură penală.
De asemenea solicită menținerea încheierii de ședință din 05.01.2010, pronunțată de Tribunalul Prahova, apreciind că aceasta este legală și temeinică, față de gravitatea faptei reținută în sarcina inculpatului, modalitatea de săvârșire a acesteia cât și a impactului negativ pe care l-ar avea asupra opiniei publice prin neluarea unor măsuri ferme de către organele abilitate.
Recurenta inculpată, având personal cuvântul, declară că dorește să fie judecată în stare de libertate, deoarece este bolnavă și are trei copii, iar perioada petrecută în arest i-a fost suficientă pentru a conștientiza consecințele faptei sale.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea din data de 05.01.2010 a Tribunalului Prahova în baza art. 3002raportat la art.160 alin.3 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, și G și s-a menținut arestarea preventivă a acestora.
Pentru a pronunța această încheiere tribunalul a reținut că dispozițiile procedurale ce reglementează judecata în stare de arest preventiv, precum și obligativitatea instanței de a verifica existența temeiului menținerii arestării preventive, ținând seama de gradul de pericol social al faptelor comise de inculpați, de modalitatea concretă de săvârșire a acestora, respectiv prin folosirea violenței, totodată având în vedere complexitatea activității infracționale, constatând că infracțiunea pentru care inculpații, si G sunt cercetați este pedepsită cu închisoarea mai mare de 4 ani iar lăsarea acestora în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică și că subzistă în continuare temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, a dispus menținerea măsurii arestării preventive a acestora.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpata, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea ei și judecarea sa în stare de libertate.
În motivarea orală a recursului inculpata arată că este arestată preventiv de o perioadă lungă de timp și nu există date că ar mai putea influența în vreun fel aflarea adevărului sau buna desfășurare a procesului penal. De asemenea ar trebui să se țină seama că are doi copii minori în întreținere, este bolnavă (suferă de diabet și este dependentă de insulină) și a mai suferit și o intervenție chirurgicală la ambii.
În fine cu privire la infracțiunea imputată arată că a recunoscut faptele comise și nu are antecedente penale.
Examinând încheierea atacată în raport de probele administrate în cauză până în prezent, de criticile invocate de recurentă, dar și din oficiu, conform art. 3856al.3 Cod procedură penală, Curtea va constata că recursul este fondat.
Inculpata a fost trimisă în judecată prin rechizitoriul nr.68/D/P/2007 din 30.06.2008 al DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 12 și 13 din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 al.2 Cod penal reținându-se, în esență, că în perioada anilor 2004- 2008 ar fi recrutat prin înșelăciune, transportat și cazat mai multe tinere în vederea exploatării sexuale în Spania.
Inculpata a fost arestată preventiv la data de 18.01.2008, reținându-se ca temei disp. art. 143 și 148 lit. f Cod procedură penală.
Potrivit art. 139 al.1 Cod procedură penală măsura preventivă luată se înlocuiește cu o altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
În cazul de față, Curtea apreciază că temeiurile ce au determinat la data de 18.01.2008, luarea arestării preventive, iar apoi prelungirea, după care, menținerea măsurii, s-au schimbat.
În primul rând pericolul concret pentru ordinea publică reținut la arestare și la menținerea măsurii, s-a diminuat considerabil. La datele respective rezonanța socială și impactul asupra cetățenilor a faptelor de care este acuzată inculpata erau destul de ample, iar organele judiciare trebuiau și erau obligate la măsuri ferme prevăzute de procedura penală pentru reprimarea lor imediată.
Totuși după trecerea unui termen de doi ani de la momentul arestării preventive nu se mai poate considera că recurenta - inculpată mai prezintă același pericol concret pentru ordinea publică.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că, în cursul procesului penal inculpatul trebuie să se afle în stare de libertate și numai în cazuri deosebite, de exemplu atunci când fapta sau persoana inculpatului prezintă un pericol social grav (vz.cauza Contrada vs.Italia; Dinler vs.Turcia), acuzatul să se afle în stare de deținere, fără ca privarea de libertate să apară ca o anticipare a pedepsei închisorii (vz.cauza Letellier vs.Franța). De asemenea, s-a decis că, caracterul rezonabil al procedurilor în materie penală se apreciază în funcție de complexitatea cauzei, atitudinea inculpatului și comportamentul autorităților (cauza Tudorache vs.România).
Este adevărat că faptele de care este acuzată inculpata sunt grave, dacă ne referim la încadrarea juridică și limitele de pedeapsă prevăzute de lege, precum și la numărul persoanelor implicate și perioada activității infracționale, așa cum rezultă din actul de sesizare, dar în prezent, chiar față de aceste aspecte, perioada rezonabilă a arestării preventive a fost atinsă. Mai mult decât atât dacă ne raportăm și la persoana inculpatei care nu are un trecut infracțional, are doi copii minori în întreținere și mai suferă și de anumite boli, nu am mai putea reține că persoana ei aflată în stare de libertate ar pune în pericol ordinea publică.
În ceea ce privește derularea procesului penal, Curtea constată că inculpata nu mai poate influența în vreun fel acest aspect, ea dând declarații în fața instanței pentru faptele de care este acuzată, iar în cauză mai sunt de audiat (dacă sunt găsiți și aduși conform încheierii atacate) doar patru martori dintre care unul în circumstanțiere și altul propus de inculpatul
În aceste condiții Curtea apreciază că se impune înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpata cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate, dar care să impună totuși inculpatei anumite restricții pentru buna desfășurare a procesului penal, având în vedere că ea este cercetată pentru infracțiuni de trafic de persoane.
Ținând seama de disp. art. 139 rap. la art. 136 al.1 și 8 Cod procedură penală, Curtea apreciază că se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara prev. de art. 1451Cod procedură penală, motiv pentru care va dispune în consecință.
În baza art. 1451al.2 rap. la art. 145 al.1 Cod procedură penală pe durata măsurii inculpata se va supune obligațiilor prev. de acest text, iar în baza art. 145 al.12va respecta și obligațiile de a nu se apropia de părțile vătămate sau de a lua legătura cu acestea, cu martorii citați în cauză și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
Va atrage atenția inculpatei asupra disp. art. 145 al.3 Cod procedură penală.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpata fiica lui și, născută la 13 aprilie 1968, în prezent aflată în Penitenciarul, domiciliată în comuna, sat, nr.214, județul P, CNP.-, împotriva încheierii din data de 5.01.2010 a Tribunalului Prahova.
Casează în parte încheierea în ceea ce o privește pe această inculpată în sensul înlocuiește măsura arestării preventive luată prin încheierea nr. 2/18.02.2008 de către Tribunalul Prahova în dosarul nr- și pusă în executare prin mandatul nr.4/U/18.01.2008, cu măsura obligării de a nu părăsi țara prev. de art. 1451Cod procedură penală.
În baza art. 1451alin.2 Cod procedură penală coroborat cu art. 145 alin.11Cod procedură penală pe durata acestei măsuri inculpata este obligată să respecte următoarele dispoziții:
- să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea și anume la Poliția com., jud. P, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție respectiv, sau ori de câte ori este chemat;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;
În baza art. 1451alin.2 Cod procedură penală coroborat cu art. 145 alin.12Cod procedură penală va respecta următoarele obligații:
- să nu se apropie de părțile vătămate să nu ia legătura cu acestea sau cu martorii citați în cauză și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect;
În baza disp. art. 1451alin.2 Cod procedură penală coroborat cu art. 145 alin.3 Cod procedură penală, atrage atenția inculpatei că în caz de încălcare cu rea credință a obligațiilor care-i revin măsura obligării de a nu părăsi țara va fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatei în prezent aflată în Penitenciarul de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 4/U/18.01.2008, dacă nu este reținută sau arestată în altă cauză.
Se va dispune comunicarea prezentei decizii inculpatei, Poliției comunei, județ P, Jandarmeriei P, Poliției Comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul și organelor de frontieră.
Menține restul dispozițiilor încheierii atacate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 ianuarie 2010.
Președinte, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red. /DC
6 ex./19.01.2010
Dosar fond nr- Trib.
Judec. fond
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Florentin TeișanuJudecători:Florentin Teișanu, Paul Mihai Frățilescu, Mihai
