Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 43/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR nr-
Decizia penală nr.43
Ședința publică din data de 15 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Florentin Teișanu
JUDECĂTOR 2: Paul Mihai Frățilescu
JUDECĂTOR 3: Mihai
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și al lui, născut la 14 martie 1959, domiciliat în B, Bd. -, -.15,. 19, Cod poștal -, Județ B, împotriva deciziei penale nr. 230/27.10.2009, a Tribunalului Buzău prin care s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr. 575/23.06.2009 a Judecătoriei Buzău, în contradictoriu cu intimatul - parte vătămată, cu domiciliul ales la sediul Cabinetului de avocatură, din B, sector 3, Str. - -., - 53,. A,. 43, Cod poștal -.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul - parte vătămată, lipsă fiind recurentul - inculpat, pentru acesta a răspuns apărător desemnat din oficiu de către Baroul Prahova, avocat potrivit delegației de la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul - inculpat, intimatul - parte vătămată și reprezentantul Ministerului Public, pe rând având cuvântul, precizează că alte cereri nu mai au de formulat sau excepții de invocat și solicită cuvântul în dezbaterea recursului.
Curtea ia act de declarațiile părților, în sensul că în cauză nu mai au cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat și analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului, solicitând părților ca în concluziile pe care le vor pune să facă referire și sub aspectul sesizării instanței de fond.
Avocat, apărător din oficiu pentru recurentul - inculpat, învederează instanței că în mod greșit instanța de fond a admis plângerea părții vătămate atât în ce privește fapta prevăzută de art. 87 din OUG 195/2002, cât și pentru cea prev. de art.219 Cod penal, deoarece aceasta nu avea calitate, în asemenea infracțiuni calitate are statul și nu o persoană fizică, plângerea fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală.
Tot în legătură cu fapta prev. de art. 219 Cod penal precizează că în mod greșit inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile către partea vătămată, aceasta nu avea calitatea să solicite asemenea despăgubiri, societatea de asigurări fiind îndreptățită să solicite despăgubiri.
În concluzie solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate atât în latură penală cât și civilă, iar pe fond, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b Cod procedură penală solicită achitarea recurentului - inculpat.
Partea vătămată, având cuvântul în dezbateri, solicită respingerea recursului ca nefondat, din punctul său de vedere hotărârile instanței de foind și de apel sunt legale și temeinice, în cauza de față alături de răspunderea penală a inculpatului sunt întrunite și condițiile răspunderii civile delictuale, pentru acestea soluțiile celor două instanțe apar ca fiind legale și temeinice.
Referitor la susținerile inculpatului prin apărător din oficiu cu privire la lipsa calității sale procesuale, disp. art. 275 Cod procedură penală îl îndreptățește să formuleze plângere împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor sale legitime.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, consideră că și aceasta a fost soluționată în mod corect de instanța de fond tocmai datorită faptului că acțiunii culpabile a inculpatului i-a urmat daună materială.
Referitor la infracțiunea de distrugere reținută de instanța de fond, apreciază că aceasta a fost reținută în mod eronat, inculpatul făcându-se vinovat de infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o îmbibație alcoolică peste limita legală.
Pentru cele mai sus expuse, solicită în temeiul disp. art. 38515alin.1 lit. b Cod procedură penală respingerea recursului ca nefondat și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată reprezentând c/val. cheltuielilor ocazionate cu deplasarea la instanțele de judecată.
Depune la dosar concluzii scrise, bonuri de benzină și bilete de tren.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul în dezbateri pune concluzii de admitere și casare în parte a hotărârilor atacate.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față,
Prin sentința penală nr.575/23.06.2009 a Judecătoriei Buzău, în baza art. 87 alin.1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 74-76 lit. d Cod penal a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii de 9 luni pentru conducerea unui autovehicul pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.
În baza art. 11 pct.2 lit a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit d Cod procedură penală a fost achitat inculpatul pentru comiterea infracțiunii de distrugere din culpă prevăzută de art. 219 alin.1 Cod penal, faptei lipsindu-i unul din elementele constitutive ale infracțiunii.
În baza art. 71 Cod penal au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit teza a II-a și lit. Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani si 9 luni.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 359 Cod procedură penala și 83 Cod penal.
In baza art.7 alineat ultim Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
A fost obligat inculpatul la 8489,85 lei despăgubiri civile către partea civilă și a respins obligarea inculpatului la plata daunelor morale către această parte vătămată.
A fost obligat inculpatul la 1131,19 lei cheltuieli de judecată către partea vătămată.
A fost respinsă cererea inculpatului de obligare a părții vătămate la plata cheltuielilor de judecată.
A fost obligat inculpatul la 600 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că:
Prin încheierea din 26.03.2009 pronunțata în dosarul nr-, Judecătoria Buzăua admis plângerea formulata de petentul Patru in temeiul art. 278/1 al. 8 lit.c proc.pen. a desființat rezoluția nr. 2228/P/2008 din 20.11.2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău si a reținut cauza spre judecata.
Urmare acestei soluții cauza a fost înregistrata sub nr- la data de 30.03.2009 pe rolul instanței.
Prin rezoluția nr. 2228/P/2008 din 20.11.2008 Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzăua dispus scoaterea de sub urmărire penala a inculpatului pentru comiterea infracțiunii prevăzuta de art. 87 al. 1 din nr.OUG 195/2002 întrucât fapta nu este prevăzuta de legea penala, învinuitul având o alcoolemie in creștere de 0,70 gr %o așa cum rezulta din expertiza medico - legala nr. 1561/i/08 a Minovici
Prin aceeași rezoluție s-a dispus neînceperea urmăririi penale fata de învinuit pentru comiterea infracțiunii prevăzuta de art. 219 al. 1.pen. constând in avarierea autoturismelor implicate in accidentul de circulație întrucât lipsește latura obiectiva a infracțiunii.
Împotriva acestei soluții petentul Patru a formulat plângere la primul - procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău, plângere ce a fost respinsa prin rezoluția nr. 115/II/2/2009 din 16.02.2009.
Împotriva soluției adoptate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău petentul Patru a formulat plângere in temeiul art. 2781proc.pen. plângerea fiind admisa prin încheierea din 26.03.2009, așa cum s-a precizat anterior.
Conform art. 2781al. 9.proc.pen. actul de sesizare a instanței in aceasta situație îl constituie plângerea petentului formulata în baza art. 2781al. 1.proc.pen.
Din întregul material probator administrat în cauză, respectiv: declarațiile inculpatului, declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor Patru si Patru, biletul, procesul - verbal de prelevare a probelor biologice, buletinul de examinare clinica, buletinul de analiza toxicologica alcoolemie, raportul de expertiza medico - legala nr. 1561/i/08 privind interpretarea retroactiva a alcoolemiei întocmit de INML Minovici, acte depuse de partea vătămata in dovedirea pretențiilor civile, respectiv copii de pe contract de vânzare - cumpărare din 9.06.2008, certificat de înmatriculare, carte de identitate, factura din 30.10.2007, factura proformă din 14.07.2007, facturi din 19.09.2008, facturi din 12.10.2007, factura din 19.09.2008, bilete călătorie, chitanțe pentru creanțele bugetelor locale, polița de asigurare obligatorie, polița de asigurare de răspundere civila auto obligatorie, polițe CASCO, chitanțe de plata a asigurărilor, alte chitanțe și facturi, cerere de despăgubire, bilet la ordin din 21.07.2008, planșe foto, copii după devizul de lucrări întocmit in urma accidentului de circulație din 28.04.2008 si după fisa de calcul a despăgubirii acordate părții vătămate înaintate la dosar de Societatea de Asigurări, instanța a retinut că
În data de 28.04.2008, la orele 20,00, un echipaj al politiei rutiere a fost sesizat prin stația radio ca pe DN 2 E 85, in zona Hanului "" s-a produs un accident soldat cu pagube materiale.
Totodată, s-a constatat ca autoturismul marca Skoda cu nr. de înmatriculare - condus de inculpatul a tamponat din spate autoturismul marca cu nr. B-64- care circula in fata sa, in aceeași direcție, fiind condus regulamentar de partea vătămată Patru.
Conducători auto au fost testați cu aparatul alcooltest care a indicat pentru inculpat ( testat la orele 22,08) valoarea de 0,83 mg/l alcool pur in aerul expirat, iar pentru partea vătămată testul ieșind negativ.
Astfel, inculpatul a fost condus la Spitalul Județean B unde i-au fost recoltate doua probe biologice de sânge, la prima proba, recoltata la orele 20,35, rezultatul fiind de 1,60 gr %o iar la cea de-a doua proba, recoltata la orele 21,35, rezultatul fiind de 1,45 gr %
Ca urmare a evenimentului rutier au fost produse avarii ambelor autoturisme implicate, acestea fiind trecute si in procesul - verbal de cercetare la fata locului, pentru auto cu nr. B-64- fiind consemnate următoarele avarii: bară față, bară spate, haion, lampă dreapta spate, aripă dreapta spate, ornament portieră dreaptă spate, ansamblu dreapta spate, aceste avarii fiind detaliate în devizul de reparație întocmit de firma Motor aflat la filele 97 - 98.
La urmărirea penală s-a dispus efectuarea unui calcul retroactiv în ceea ce privește alcoolemia stabilită inculpatului, pe baza declarațiilor date de acesta la data de 27.05.2008, când a arătat că în data de 28.04.2008, în intervalul orar 19,35 - 19,50, a consumat 300 ml palincă, fără să mai consume alte băuturi alcoolice și fără să mănânce ceva toată ziua.
Ca urmare expertizei efectuate de Minovici s-a concluzionat că la data de 28.04.2008 la orele 20,00, inculpatul ar fi putut avea o alcoolemie teoretica in creștere cuprinsa intre cca. 0,70 - 0,90 gr. %o in funcție de ritmul individual de absorbție al alcoolului in organism si de plenitudinea reala a stomacului in timpul consumului de băutura.
Tot în raportul de expertiză se menționează că rezultatele obținute în urma efectuării interpretării retroactive a alcoolemiei au caracter strict teoretic si nu pot fi considerate ca având valoare certa, din punct de vedere medico - legal, precizându-se ca valoare indubitabila de proba științifica obiectiva si care exprima îmbibația reală este numai cea determinată prin analiza sângelui din momentul prelevării, iar rezultatul este condiționat de veridicitatea declarației de consum.
Așa fiind, instanța de fond nu a acordat eficiența juridică concluziilor raportului de expertiza medico - legala întocmit de Minovici, având în vedere faptul ca inițial, chiar in ziua producerii accidentului, inculpatul a declarat ca a consumat in intervalul 15,00 - 17,00 cantitatea de 1 de vin cu apa, mâncând pe timpul consumului de alcool, ulterior, în declarațiile date în 27.05.2008 și 27.06.2008, revenind asupra celor declarate inițial și susținând că ar fi consumat 300 ml palincă în intervalul orar 19,35 - 19,50.
Atâta vreme cât valoare indubitabilă de probă științifică care exprimă imbibatia reală este numai cea determinata prin analiza sângelui din momentul prelevării (așa cum precizează INML în raportul de expertiză) este cert că la momentul producerii accidentului inculpatul avea o alcoolemie în sânge peste limita legală de cel puțin 1,60 gr %
Fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 87 al. 1 din OUG nr. 195/2002, iar în ce infracțiunea prevăzută de art. 219 al. 1.pen. instanța a apreciat că acesteia îi lipsește latura obiectivă întrucât textul menționat anterior cere ca distrugerea din culpa sa fie săvârșita prin "incendiere, explozie sau prin orice alt asemenea mijloc", ceea ce nu a fost cazul în speța dedusă prezentei judecați.
Reținând vinovăția inculpatului referitor la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 al. 1 din OUG nr. 195/2002, instanța îl va condamna în baza situației de fapt și a textului incriminator, la stabilirea și dozarea pedepsei având în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72.pen. și anume: împrejurările săvârșirii faptei, gradul de pericol social concret al acesteia, determinat de alcoolemia mare și de faptul că inculpatul a generat o stare de nesiguranță pentru ceilalți participanți la trafic, limitele de pedeapsă prevăzute de legea penală și persoana inculpatului, care se afla la prima încălcare a legii penale și a adoptat o poziție oscilantă pe parcursul procesului penal, recunoscând implicarea sa în evenimentul rutier, faptul că a condus autoturismul cu alcoolemie, susținând însă că aceasta nu se afla peste limita legală.
Față de poziția inculpatului avută înainte de săvârșirea faptei, instanța a reținut în favoarea acestuia dispozițiile art. 74.pen. privind circumstanțele atenuante personale.
În contextul elementelor de fapt și de drept reținute, instanța în baza art. 87 al.1 din nr.OUG 195/2002 rep. în referire la art. 74 - 76 lit.d pen. l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, iar în baza art.71 pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a, b pen. cu începere de la data rămânerii definitive a sentințe și până la terminarea executării pedepsei.
Referitor la pedepsele accesorii instanța a apreciat că nu se impune interzicerea în totalitate a dispozițiilor art.64 lit.a penal, în condițiile în care dreptul de a alege este consfințit și prin art.3 din Protocolul nr.1 la CEDO, iar fapta săvârșită de inculpat nu este de o gravitate deosebită astfel încât să conducă la interzicerea acestui drept. La aplicarea pedepselor accesorii s-a ținut cont de criteriile de apreciere prevăzute în art.71 al.2 pen. (Hotarărea CEDO, Vs GB și Decizia nr. 74 din 5.11.2007).
Cu privire la modalitate de executare a pedepsei instanța a apreciat că scopul acesteia poate fi atins și fără executare în regim de detenție, având în vedere atitudinea inculpatului atât înainte cât și după săvârșirea infracțiunii, astfel că a aplicat disp. art. 81.Cod Penal și a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe perioada unui termen de încercare de 2 ani și 9 luni, prevăzut de art. 82.pen.
În baza art.359 proc.pen. în referire la art.83 pen. a atras atenția inculpatului că dacă în cursul termenului de încercare va săvârși din nou o infracțiune pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța va revoca suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
În baza art.71 al. ultim pen. a suspendat executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit.a, teza a-II-a, b pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
Totodată în baza art. 11 pct.2 lit.a proc.pen. în referire la art. 10 lit.d proc.pen. a achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 219 al. 1.pen. întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii.
În latură civilă, partea vătămata Patru s-a constituit parte civilă cu suma de 17.845,86 reprezentând echivalentul cheltuielilor efectuate cu următoarele: diferența de valoare dintre mașina implicată în accident și mașina nou achiziționată (același model) - 9200 lei, numere provizorii pentru 2007 - 115 lei; numere provizorii pentru 2008 - 115 lei; dotări mașină 2007 - 1395 lei; dotări mașină 2008 - 845 lei; scut motor pentru mașină 2007 - 580,25 lei; transport CFR 3 persoane la B, la politie - 270,70 lei; taxa la administrația financiara pentru mașina veche - 80 lei; polița asigurare mașina veche - 388,80 lei; polița asigurare mașina noua - 518,70 lei; polița CASCO mașina veche - 949 EURO; polița CASCO mașina noua - 1088 Euro; diferența de plata polița CASCO - 556 lei; numere provizorii pentru 2008 - 40 lei; taxa la administrația financiară pentru mașina noua - 24 lei; taxa de înmatriculare pentru mașina accidentata - 30 lei; taxa de înmatriculare pentru mașina accidentata - 52 lei; taxa de prima înmatriculare pentru mașina accidentata - 1860 lei; transport cu platforma auto a mașinii accidentate de la locul accidentului la B - 868,70 lei, taxa depozitare mașina accidentata - 193,71 lei; taxa auto mașina accidentata - 85 lei; deplasări cu taxiul - 88 lei, deplasări cu metroul - 76 lei; benzina din rezervorul mașinii accidentate - 160 lei; convorbiri telefonice in cauza - 200 lei; rovigneta mașina accidentata - 104 lei.
Partea vătămată a mai solicitat daune morale în sumă de 30.000 lei, precum si cheltuieli cu asistența juridică, cheltuieli de transport, costul zilelor de concediu, contravaloarea unei mese la restaurant și contravaloarea următoarelor deplasări ulterioare datei de 23.06.2009, în perioada cercetării judecătorești.
Instanța de fond a avut in vedere, la stabilirea cuantumului despăgubirilor materiale solicitate de partea vătămata, suma de care a beneficiat aceasta din urma urmare vânzării mașinii accidentate în starea în care se afla la data producerii accidentului, respectiv suma de 27.100 lei, precum și suma primita de la Societatea de Asigurare "", conform poliței CASCO, respectiv suma de 32.030 lei.
În concluzie, partea vătămata a primit in total suma de 59.130 lei, iar pentru mașina noua, achiziționata la data de 19.09.2008 conform facturii aflata la fila 40, plătit suma de 64.996,79 lei.
Astfel, diferența de valoare dintre mașina veche si mașina nouă va fi reținută în cuantum de 5866, 79 lei.
Aceasta sumă se cuvine a fi acordată având în vedere faptul că datorită faptei culpabile a inculpatului, partea vătămată a suferit acest prejudiciu. În condițiile în care nu s-ar fi întâmplat evenimentul rutier, partea vătămata nu ar fi fost nevoită să-și achiziționeze o nouă mașină pentru care să plătească în plus suma menționată anterior.
Acestei sume instanța a adăugat și contravaloarea numerelor provizorii pentru mașina nouă in sumă de 115 lei, precum și suma de 845 lei reprezentând dotări suplimentare pentru mașina nouă, motivația acordării acestora fiind aceeași ca cea menționată mai sus.
S-au mai reținut si sumele de 868,70 lei si 193,71 lei, reprezentând contravaloarea transportului cu platforma auto a mașinii accidentate, factura fila 62, respectiv taxa depozitare mașina accidentată, factura fila 63, pe aceleași considerente.
S-au avut î vedere si diferențele de plata pentru polița RCA, polița CASCO si rovinieta, in sume de 174,69 lei, 187,74 lei, respectiv 78,22 lei, ținându-se cont de perioadele care s-au suprapus pentru polițele de asigurare, respectiv perioada plătita in plus pentru rovinieta, aceasta din urma fiind plătita pentru 1 an, plata efectuându-se in 3.02.2008 iar accidentul producându-se in 28.04.2008.
La toate aceste sume a fost adăugata si suma de 160 lei reprezentând benzina din rezervorul mașinii accidentate existente la data producerii evenimentului rutier, fiind certa existenta prejudiciului in aceasta situație.
Cheltuielile de transport CFR pentru 3 persoane în suma de 270,70 lei, precum și deplasările cu taxiul și deplasările cu metroul, în sumă de 88 lei, respectiv 76 lei, au fost reținute in cheltuielile judiciare efectuate de partea vătămata si acordate ca atare.
Celelalte cheltuieli solicitate de partea vătămata nu au fost acordate, apreciindu-se ca acestea oricum ar fi fost făcute, indiferent ca s-ar fi produs sau nu accidentul rutier si, mai mult decât atât, acordându-se diferența de valoare dintre mașina veche si mașina noua, practic, s-au acoperit si aceste cheltuieli.
Nu s-a acordat contravaloarea convorbirilor telefonice pentru care s-a depus factura de la fila 67 întrucât nu exista dovezi in sensul ca aceste convorbiri au avut legătura cu cauza dedusa prezentei judecăți.
Societatea de asigurări "" la care inculpatul avea încheiata polița de asigurare pentru răspundere civila obligatorie, seria -/05/M3/OL nr. - cu perioada de valabilitate 27.12.2007 - 26.12.2008, nu a fost obligata împreuna cu inculpatul la plata despăgubirilor dovedite de partea vătămata in condițiile in care aceasta a achitat către Societatea de Asigurări "" suma de 32.030 lei, suma ce a intrat in posesia părtii vătămate, aceasta fiind de acord sa primească contravaloarea pagubei totale ce a fost calculata la suma menționata.
Instanța de fond a apreciat că despăgubirile morale nu se impun a fi acordate in aceasta cauza, având in vedere împrejurările producerii evenimentului rutier in urma căruia s-au produs avarii doar autovehiculelor implicate, nu și persoanelor fizice aflate in acestea.
Având în vedere și disp. art. 14.proc.pen. în referire la art. 346 al. 2.proc.pen. raportat la art. 998 - 999. civ. instanța l-a obligat pe inculpat să plătească părții vătămate suma de 8489,85 lei reprezentând despăgubiri materiale și a respins cererea părții vătămate privind acordarea de despăgubiri morale.
Totodată potrivit art. 193.proc.pen. a fost obligat inculpatul să plătească părții vătămate suma de 1131,19 lei reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de aceasta, respectiv contravaloarea cheltuielilor de transport, inclusiv pentru termenele acordate de instanța de judecata.
Nu s-au acordat cheltuielile efectuate cu asistenta juridica, respectiv apărătorul părtii vătămate, întrucât nu s-au depus la dosar dovezi în acest sens.
Tot din același considerent nu s-au acordat contravaloarea unei mese la restaurant și nici contravaloarea zilelor de concediu, deși acestea n-ar fi fost îndreptățite nici în caz contrar întrucât partea vătămata si cei ce o însoțeau oricum ar fi consumat hrana chiar daca nu ar fi venit la instanța in data de 2.06.2009, iar zilele de concediu sunt plătite conform normelor legale in vigoare.
Referitor la solicitarea plătii următoarelor deplasări începând cu data pronunțării sentinței, instanța a apreciat că nu se pot acorda cheltuieli judiciare decât până la data pronunțării unei hotărâri judecătorești.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, care prin, decizia penală nr.230/27.10.2009 a fost respins ca nefondat.
În considerentele acestei decizii s-a reținut că:
Prin rezoluția nr. 2228/P/2008 Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău a dispus scoaterea inculpatului de sub urmărire penala pentru infracțiunea prevăzută de art. 87 alin.1 din OUG nr. 195/2002 si neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 219 alin.1 Cod penal lipsind latura obiectivă a infracțiunii.
Plângerea persoanei vătămate împotriva acestei rezoluții a fost respinsă de către primul procuror, și împotriva acestei rezoluții a formulat plângere persoana vătămată iar prin încheierea din 26.03.2009, Judecătoria Buzăua admis plângerea petiționarului, a desființat rezoluția procurorului și a reținut cauza spre judecată, ajungând la soluția expusă mai sus, reținând că în momentul comiterii faptei, inculpatul a declarat organelor de urmărire penală că a consumat 1 vin între orele 15-17, iar pe parcursul urmăririi penale și-a schimbat declarațiile, însă proba științifică a stabilit o alcoolemie reală, de 1,60 gr %o, fapta acestuia constituind infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002.
Referitor la infracțiunea prevăzută de art. 219 alin.1 Cod penal, textul de lege impune ca fapta să fie produsă prin incendiere, explozie sau orice alt mijloc, nefiind realizate aceste elemente în speța depusă judecății.
La dozarea pedepsei instanța a avut în vedere, pe lângă criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, gradul mare al alcoolemiei, punerea în pericol a siguranței circulației rutiere, poziția sinceră a inculpatului, lipsa antecedentelor penale.
În vederea stabilirii despăgubirilor civile s- avut în vedere diferența dintre suma recuperată urmare plăților asigurătorului de răspundere civila și valoarea mare a autovehiculului distrus în totalitate, cheltuielile efectuate cu punerea in circulație a noului autovehicul achiziționat (numere provizorii, dotări similare autoturismului distrus, transport autoturism avariat, contravaloare rovignete, asigurări, taxele financiare aferente înmatriculării, taxă depozitare, deplasarea ocupanților autoturismului de la locul accidentului la domiciliu).
Neacordarea daunelor morale a fost motivată prin neproducerea unor vătămări persoanelor aflate in autoturismul avariat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței și achitarea sa deoarece fapta nu constituie infracțiune, ci contravenție motivat de faptul că prin calculul retroactiv al alcoolemiei s-a stabilit un minim al acesteia sub limita legală, incertitudinea profitând inculpatului invocându-se decizia nr. 3465/2007 a J, calcul retro fiind o probă certă ce nu poate fi contrazisă de celelalte probe.
S-a susținut că în cazul plângerii împotriva soluțiilor procurorului de neîncepere a urmăririi penale, instanța de apel nu a putut proceda în conformitate cu dispozițiile art. 2781alin-8 lit. c Cod penal, deoarece aprecierea existenței probelor este condiționată de începerea urmăririi penale.
În latura civilă s-a susținut că partea vătămată a fost despăgubită de asigurătorii de răspundere civilă SC SA și de SC SA unde avea o asigurare CASCO, deși nu avea acest drept. Din procesul verbal de cercetare la fața locului rezultă că avariile produse autoturismului părții vătămate nu impuneau acordarea unei daune totale, autovehiculul putând fi reparat, producându-se astfel îmbogățirea fără just temei a părții civile.
Examinând apelul declarat de către inculpat, instanța a constatat că este neîntemeiat.
Prin rezoluția nr. 2228/P/2008 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penala a inculpatului astfel că susținerea acestuia că instanța nu putea face aplicarea art. 2781pct.8 lit. Cod procedura penala nu are suport legal.
Totodată, persoana vătămată este îndreptățită să formuleze plângere împotriva rezoluției de netrimitere in judecată, art. 2781alin.1 făcând referire la orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate, printre acestea fiind și partea vătămată care a suferit un prejudiciu.
Din întreg materialul probator al dosarului rezultă fără dubiu că în data de 28.04.2008, inculpatul a condus autoturismul proprietate personală pe DN E 85 având o îmbibație alcoolică în sânge de 1,60 gr %o cu mult peste limita legală, producând un eveniment rutier soldat cu avarierea autoturismului părtii vătămate, care circula regulamentar, eveniment in urma căruia autoturismul avariat devenit total nereparabil pentru punerea in circulație.
Concluziile raportului de expertiză medico legală, privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei sunt pur teoretice si bazate pe susținerile exclusive ale inculpatului, susțineri care nu sunt constante pe durata urmăririi penale.
De asemenea, concluziile raportului în sensul că alcoolemia era in creștere sunt in contradicție cu rezultatele analizei biologice a sangelui din care rezultă că alcoolemia urma o curbă descedentă de la 1,60 gr % la 1,45 gr %
De altfel expertul concluzionează că valoarea stabilită este pur teoretică, ori pentru instanță valoarea reală este cea înregistrată imediat producerii accidentului si stabilită prin analiză științifică a probelor de sânge recoltate inculpatului.
Astfel, în mod corect instanța ajuns la concluzia că sunt întrunite cerințele art. 87 alin.1 din OUG 195/20092.
Instanța de judecată a fost investită și cu infracțiunea de distrugere prevăzută de art. 219 alin.1 Cod penal, soluția de achitare fiind legală, în speță lipsind unul din elementele constitutive ale infracțiunii.
Procedând la achitarea inculpatului invocându-se dispozițiile art. 10 lit d, conform art. 346 alin.2 Cod procedura penala instanța poate obliga pe inculpat la repararea pagubelor materiale si daunelor morale, potrivit legii civile, sens in care nu-și au aplicare dispozițiile deciziei nr. 29/2008 a ICCJ cu privire la nesoluționarea laturii civile.
Examinând cuantumul daunelor civile acordate s-a apreciat că instanța fondului a avut in vedere faptul că autoturismul a fost avariat in întregime, societatea de asigurare acordând o daună totală, autoturism achiziționat în luna octombrie 2007 iar suma acordată cuprinde diferența dintre sumele încasate pe epava autoturismului, cele plătite de asigurătorul de răspundere civilă si contravaloarea unui autoturism (aceeași marcă)la care s-au adăugat dotările existente pe vechiul autoturism, cheltuielile cu punerea în circulație, transportul epavei, depozitarea acesteia, transportul pasagerilor de la locul accidentului la domiciliu, rovigneta, noul autoturism fiind achiziționat la scurt timp după producerea accidentului si respectiv achiziționarea autoturismului avariat, astfel că aceste despăgubiri sunt cuvenite, fiind corect calculate.
Nu rezultă că partea civilă a primit despăgubiri de la ambele societăți de asigurare, acesta apelând la societatea cu care avea încheiată asigurare CASCO, societate care si-a recuperat sumele plătite asiguratorului de la asiguratul RCA al inculpatului, neexistând o îmbogățire fără just temei a părții civile.
Instanța fondului a procedat la o despăgubire integrală a părții civile în limitele înscrisurilor prezentate de aceasta și care relevă prejudiciul suferit.
În raport de cele reținute și în baza art. 379 pct.1 lit. b Cod procedură penala apelul inculpatului a fost respins ca nefondat.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea lor și achitarea lui pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 din OUG.195/2002 în temeiul disp. art. 10 lit. b Cod procedură penală și înlăturarea de la plata despăgubirilor civile în legătură cu infracțiunea prev. de art. 219 Cod penal.
În motivarea scrisă a recursului inculpatul arată că prin rezoluția pronunțată de procuror s-a dispus neînceperea urmăririi penale a lui pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 din OUG 195/2002 și neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea prev. de art. 219 Cod penal. Această rezoluție a fost atacată de către partea vătămată iar prin încheierea din 26.03.2009 a fost admisă plângerea, desființată rezoluția și reținută cauza pentru judecată, ulterior fiind condamnat pentru prima infracțiune și achitat pentru cea de-a doua. Totuși încheierea de admitere a plângerii în baza art. 2781alin.8 lit. c Cod procedură penală este nelegală, întrucât prin decizia nr. 48/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în interesul legii, în cazul plângerii formulate împotriva soluției prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale sau casarea, instanța nu poate pronunța soluția prev. la art. 2781alin.8 lit. c Cod procedură penală.
În ceea ce privește infracțiunea pentru care a fost condamnat, recurentul arată că prin expertiza privind calculul retroactiv al alcoolemiei s-a stabilit că valoarea consumului de alcool era sub pragul stabilit de lege ca fiind infracțiune, dar instanța, în mod greșit nu a luat în considerare acest act medico - legal, ci buletinul de analiza toxicologică.
Instanțele fondului trebuiau să și argumenteze soluția de condamnare pe probe certe, sigure și complete dar în speță, probele în acuzare lasă loc la interpretare și din acest motiv trebuia aplicat principiul de drept "in dubio pro reo", așa cum a apreciat și procurorul la darea soluției inițiale.
Examinând hotărârea atacată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile invocate de recurent, Curtea va constatat că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește primul aspect al motivelor de recurs, respectiv greșita condamnare pentru infracțiunea prev. de art. 87 din OUG 195/2002, Curtea observă că la data de 28.04.2008, inculpatul a fost implicat într-un accident rutier soldat cu pagube materiale și în urma testării alcoolemiei în aerul expirat cu aparatul s-a stabilit o valoare de 0,83 gr.%0. În vederea stabilirii cu certitudine a acestei valori și conform legii, inculpatul a fost condus la Spitalul Județean B, unde, i s-au recoltat două probe biologice de sânge, iar în urma analizării lor a reieșit o valoare de 1,60 gr. %0 (prima probă) și respectiv 1,45%0 (cea de-a doua probă), așa cum rezultă din buletinul de analiză toxicologică. (fila 27 dosar urmărire penală).
Ulterior inculpatul a solicitat efectuarea unei expertize medico legale privind calculul retroactiv al alcoolemiei, expertiză admisă de organul de urmărire penală. Prin raportul întocmit în acest sens de INML. Minovici B s-a concluzionat că la data de 28.04.2008, orele 20,00 inculpatul ar fi avut o alcoolemie teoretică în creștere cuprinsă între 0,70 - 0,90 gr.%0.
În chiar cuprinsul raportului de expertiză medico - legal se arată că "rezultatele obținute au caracter strict teoretic și nu pot fi considerate ca având valoare certă din punct de vedere medico - legal. Valoare indubitabilă de probă științifică obiectivă și care exprimă îmbibația reală este numai cea determinantă prin analiza sângelui din momentul prelevării".
Practica judiciară a statuat că, valoare certă probatorie asupra valorii alcoolemiei o are analiza sângelui prelevat la momentul producerii accidentului, calculul retroactiv al alcoolemiei putând fi luat în considerare doar în lipsa probelor biologice de la momentul constatării faptei. Astfel, în mod legal și temeinic instanțele fondului au dat eficiență probatorie buletinului de analiză toxicologică arătat mai sus, act ce se coroborează atât cu valoarea ce a rezultat la testul aerului expirat cât și în parte cu declarația inculpatului în care a arătat că a consumat alcool.
În aceste condiții, Curtea constată că prima instanță în mod corect a admis plângerea persoanei vătămate și a desființat rezoluția procurorului de scoatere de sub urmărire penală pentru infracțiunea prev. de art. 87 alin.1 din OUG 195/2002 și a constatat că inculpatul se face vinovat de această infracțiune.
La individualizarea pedepsei instanța a ținut seama de criteriile prev. de art.72 Cod penal, aplicând inculpatului pedeapsa închisorii sub minimul special prevăzut de lege, reținând în favoarea lui circumstanțe atenuante.
De asemenea în mod legal și temeinic s-a dispus ca modalitate de executare, suspendarea condiționată a executării pedepsei, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 81 Cod penal, iar scopul acesteia poate fi atins și fără privare de libertate, ținând seama de conduita inculpatului până la momentul săvârșirii infracțiunii.
În legătură cu cea de-a doua critică a recurentului, Curtea va aprecia că aceasta este întemeiată.
Astfel, prin aceeași rezoluție atacată și desființată, procurorul a dispus și neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere calificată, prev. de art. 219 Cod penal, față de inculpatul, considerând că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii - respectiv latura obiectivă.
Fără a intra în cercetarea elementelor constitutive la infracțiunii, Curtea constată că în cauză este incident cazul de casare prev. de art. 3859pct. 2 Cod procedură penală (instanța nu a fost sesizată legal).
Potrivit disp. art. 2781alin. 9 Cod procedură penală în cazul prev. la alin.8 lit.c), actul de sesizare al instanței îl constituie plângerea persoanei la care se referă alin.1. Deci, legiuitorul stabilește că plângerea întemeiată pe disp. art. 2781Cod procedură penală și admisă în baza alin.8 lit.c) al acestui articol constituie modalitate primară de sesizare a instanței de judecată.
Totuși, această plângere este cenzurată de încheierea instanței de judecată, care are posibilitatea de a desființa soluția de netrimitere în judecată, doar pentru unele fapte sau persoane ori pentru una (unele) din infracțiunile pentru care s-a făcut urmărirea penală. Această încheiere reprezintă de fapt actul de investire al instanței pentru judecarea în continuare a cauzei. Nu poate fi conceput ca o plângere întemeiată pe articolul în discuție să conducă - în cazul în care este întemeiată doar în parte - la desființarea soluției procurorului în întregul ei, mai ales că urmărirea penală poate fi făcută pentru mai multe fapte și persoane.
În speța de față soluția atacată a fost dată pentru două infracțiuni comise de către inculpatul, una pentru infracțiunea prev. de art. 87 din OUG 195/2002 și alta pentru cea prev. de art. 219 Cod penal, pentru prima soluția fiind de scoatere de sub urmărire penală, iar pentru cealaltă de neîncepere a urmăririi penale.
În interpretarea disp. art. 2781alin.8 lit.c) Cod procedură penală Înalta Curte de Casație și Justiție a intervenit prin Decizia nr. 48/2007 dată în interesul legii și a statuat că în cazul plângerilor formulate împotriva soluției prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale sau clasarea, instanța nu poate pronunța soluția prevăzută de acest text. Deci, în acest caz, în care instanța consideră că soluția nu este conformă probelor administrate nu există decât posibilitatea de a se desființa soluția de neîncepere a urmăririi penale și de trimitere a cauzei la procuror pentru începerea urmăririi penale, soluție prev.de art. 2781alin. 8 lit.b) Cod procedură penală.
În cazul de față, prima instanță a desființat rezoluția atacată și a reținut cauza spre judecată, deși soluția pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 219 Cod penal era de neîncepere a urmăririi penale, încălcând astfel dispozițiile legale referitoare la sesizarea instanței, caz de casare prev. de art. 3859pct.2 Cod procedură penală.
Chiar dacă, instanțele fondului au fost de acord cu soluția pe fond a procurorului, dispunând pe același temei juridic achitarea inculpatului, Curtea nu poate trece peste aspectul încălcării dispozițiilor legale privind sesizarea instanței, dispoziții ce sunt sancționate cu nulitatea absolută a hotărârilor (art.197 alin 2).
Pe fondul infracțiunii prev. de art. 219 Cod penal, Curtea constată că în mod legal și temeinic s-a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, întrucât fapta trebuie să fie comisă prin mijloacele prev. de acest text (incendiere, explozie sau alte asemenea mijloace și dacă rezultă pericol public) ceea ce nu este cazul în speță.
Față de aceste considerente, se va admite recursul inculpatului, vor fi casate, în parte, în latură penală și civilă, hotărârile atacate în sensul că se va menține rezoluția nr. 228/P/2008 în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 219 Cod penal și pe cale de consecință va fi înlăturată dispoziția privind achitarea inculpatului.
De asemenea ca o consecință a soluției menționate, Curtea îl va exonera pe inculpat de la plata despăgubirilor civile către partea vătămată.
Va menține restul dispozițiilor gotărârilor atacate.
Văzând și disp.art.192 alin 3.
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul, fiul lui și al lui, născut la 14 martie 1959, domiciliat în B, Bd. -, -.15,. 19, Cod poștal -, Județ
Casează în parte, în latură penală și civilă, nr.230/27.10.2009 a Tribunalului Buzău, nr.575/ 23.06.2009 a Judecătoriei Buzău precum si încheierea din data de 26.03.2009 a Judecătoriei Buzău, in sensul ca menține rezoluția nr. 228/P/2008 din 20.11.2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău in ceea ce privește neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul pentru comiterea infr. prev de art. 219 alin, 1. pen. și drept urmare înlătură dispoziția privind achitarea inculpatului, pentru această infracțiune.
Exonerează inculpatul de la plata sumei de 8489,85 lei reprezentând despăgubiri materiale către.
Menține restul dispozițiilor hotărârilor recurate.
Pronunțată în ședința publică azi, 15ianuarie 2010.
Președinte, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red. /DC
2 ex./.01.2010
Dosar fond nr-- Judecătoria Buzău
a- Trib.
Judec. fond /
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Florentin TeișanuJudecători:Florentin Teișanu, Paul Mihai Frățilescu, Mihai
