Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 48/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori.
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR.48/R/2009
Ședința publică din 05 februarie 2009
PREȘEDINTE: Pătrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 2: Soane Laura
JUDECĂTOR 3: Munteanu Traian
GREFIER: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio conform prevederilor art. 304 alin. 1 cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal formulat de inculpatul recurent, născut la 20.02.1972, fiul lui și, deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță O, împotriva încheierii penale din 29 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, conform prevederilor art.160/b Cod de procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de apărător ales avocat, în baza împuternicirii avocațiale emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat, solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii recurate în sensul de a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara. În motivarea recursului, arată că nu se mai impune menținerea stării de arest a inculpatului, acesta a recunoscut comiterea faptei, a fost sincer, regretând fapta, a fost lovit la de partea vătămată, nu este recidivist, are copii minori care necesită ajutorul său. Apreciază că judecarea inculpatului în stare de libertate nu ar prezenta un pericol pentru ordinea publică și că este arestat de o lungă perioadă de timp. Mai arată că în cauză este în curs de efectuare expertiza medico-legală.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului și menținerea ca legală și temeinică a încheierii recurate, arătând că instanța de fond a dispus în mod corect menținerea măsurii arestării preventive față de inculpat.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală din 29 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor în baza art.300 raportat la art. 160/b Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, fiul lui și, ns. la 20.02.1972 în com. Vadu, jud. B, CNP -, deținut în Penitenciarul Oradea, măsură luată față de acesta prin încheierea nr. 18 din 07.05.2008 a Tribunalului Bihor în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.22/2008.
S-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulată de inculpat.
Pentru a pronunța această încheiere Tribunalul Bihora reținut că inculpatul a fost arestat la data de 7 mai 2008 prin încheierea nr. 18/2008, în baza căreia s-a emis mandatului de arestare preventivă nr. 22/2008 de către Tribunalul Bihor, cu motivarea că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de care este învinuit, este mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Totodată a constatat că împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpatului, nu s-au modificat.
În speță, este îndeplinită condiția prevăzută de art. 148 lit. f Cod procedură penală, având în vedere că infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol pentru ordinea publică, pericol dedus din gravitatea faptei, locul săvârșirii infracțiunii și sentimentul de insecuritate generat de faptă în comunitate.
La stabilirea pericolului concret pentru ordinea publică, instanța de fond a avut în vedere existența acelui element de insecuritate în rândul societății, generată de rezonanța socială negativă a faptului că o persoană asupra căreia planează acuzația comiterii unei infracțiuni deosebit de gravă este cercetată în stare de libertate, precum și mijloacele de săvârșire a faptei.
Văzând dispozițiile art. 300/2 combinat cu art. 160/b alin.3 Cod procedură penală și prevederile art. 23 alin.4/2 din Constituția României și dispozițiile art. 5 paragraful l lit,c din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, instanța de fond a respins cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara și a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara Inculpatul recurent a susținut, că măsura menținerii arestului preventiv dispusă prin încheierea din 29 ianuarie 2009 Tribunalului Bihor este netemeinică acesta a recunoscut comiterea faptei, a fost sincer, regretând fapta, a fost lovit la de partea vătămată, nu este recidivist, are copii minori care necesită ajutorul său, apreciind astfel că judecarea sa în stare de libertate nu ar prezenta un pericol pentru ordinea publică.
Examinând încheierea prin prisma recursului declarat, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385/6 și art. 385/14 Cod procedură penală, sub aspectul tuturor motivele de casare prevăzute de art. 385/9 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este temeinică și legală, iar recursul declarat de inculpat este nefondat și va fi respins ca atare, potrivit dispozitivului prezentei.
Vinovăția sau nevinovăția inculpatului nu poate fi analizată în acest cadrul procesul, acesta fiind atributul exclusiv al instanței învestite cu soluționarea fondului cauzei.
În ceea ce privește temeiurile ce au determinat arestarea preventivă a inculpatului, curtea constantă că, așa cum a reținut și prima instanță, acestea subzistă și în prezent, din datele existente în cauză rezultând și în prezent presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta de care este învinuit, faptă cu un grad foarte ridicat de pericol social.
Astfel fiind, lăsarea în libertate a inculpatului, în condițiile faptei ce i se impută, ar fi de natură a crea un puternic sentiment de insecuritate socială, condiții în care nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură, mai puțin privativă de libertate.
Față de cele ce preced, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpat care, în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va fi obligat la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385/15 pct.1 lit. "b" Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent, împotriva încheierii penale din 29 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 50 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 05 februarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
decizie - /12.02.2009,
jud.fond
tehnored. decizie M/2 ex.12.02.2009.
Președinte:Pătrăuș MihaelaJudecători:Pătrăuș Mihaela, Soane Laura, Munteanu Traian
