Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 46/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR.46/R/2009
Ședința publică din 05 februarie 2009
Complet de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Pătrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 2: Soane Laura
JUDECĂTOR 3: Munteanu Traian
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit dispozițiilor art. 304 Cod procedură penală.
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de petenții recurenți ,domiciliat în Cehal, nr. 113, jud. S M, domiciliată în Cehal, nr. 128, Județ S M, domiciliat în Cehal, nr. 128, Județ S M, împotriva deciziei penale nr. 280/R din 14 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalului Satu Mare, decizie prin care s-a menținut sentința penală nr. 251 din 15 septembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Carei, având ca obiect plângere împotriva actelor procurorului, conform art. 2781Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă petenții recurenți și lipsă fiind petentul recurent, făptuitorii intimați și.
Ministerul Public este reprezentat prin procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Instanța, pune în discuția părților, inadmisibilitatea declarării recursului, față de prevederile art. 2781Cod procedură penală.
Petenții recurenți și depun la dosar un script. Solicită a se dispune admiterea recursurilor formulate în cauză.
Reprezentantul parchetului, pune concluzii de respingere a recursurilor ca fiind inadmisibile.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.251/15.09.2008 pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Carei, n baza art.278 ind.1 alin.8 lit.a Cod procedura penala, a respins plângerea petenților, și, împotriva Rezoluției din 29.06.2006 din Dosar 1132/P/2005, a Rezoluției din 29.06.2006 din Dosar 1131/P/2005 si a Rezoluției din 12.06.2006 din Dosar 10/P/2006 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Carei și a Rezoluției nr. 241/VIII/1 din 09.07.2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare, ca nefondată.
În baza art.192 alin.2, art.189 Cod procedura penala petenții au fost obligați să plătească statului câte 50 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin sentința penala nr.371 din 19.12.2007, data în dosar -, a fost admisa excepția tardivității invocata din oficiu, iar plângerea petenților a fost respinsa ca tardiv introdusa, soluție infirmata de Tribunalul Satu Mare prin Decizia Penală nr. 69/R din 11.04.2008, hotărârea judecătoriei fiind desființata in totalitate in urma admiterii recursului, cauza fiind trimisa în rejudecare, cu motivarea că în mod greșit s-a considerat ca plângerea este tardivă, aceasta excepție nu se prezumă, trebuie dovedită de către cine o invoca si cum prima instanța din oficiu a invocat aceasta excepție trebuia să facă demersuri pentru a afla data comunicării soluțiilor atacate de către petenți.
Conformându-se acestui îndrumar instanța de fond a solicitat relații la Parchetul de pe lângă Judecătoria Carei privind modul de comunicare a rezoluțiilor atacate, astfel că la dosar s-a depus borderoul recomandatelor, constatându-se ca rezoluțiile din dosar 1131/P/2005 si 1132/P/2005 au fost trimise la petenți cu scrisoare recomandata la 17.07.2006, iar rezoluția din dosar 10/P/2006 a fost trimisa la 21.06.2006 la petenți. Aceste borderouri nu fac dovada când petenții au primit efectiv aceste rezoluții, astfel ca soluția dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare de respingere ca tardiva a plângerii la procurorul ierarhic superior a fost apreciată ca neîntemeiata.
Nu există, de asemenea, dovezi privind modul de comunicare a rezoluției Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare, astfel ca, văzând aceste împrejurări instanța de fond a considerat plângerea înaintata la instanța în termen si a cercetat fondul cauzei.
Cercetând dosarele atașate instanța de fond a constatat ca prin rezoluția din 29.06.2006 data in dosar 1131/P/2005, s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale fata de intimatul cu motivarea în esență că în data de 10.11.2005 s-a efectuat acte de executare silita împotriva petentului de către executorul judecătoresc împreuna cu un pluton de jandarmi, iar intimatul din dispoziția executorului a tractat utilajele sechestrate la locul de desfășurare a licitației publice in calitate de creditor pentru recuperarea unui debit de 21.628.000 lei rol. Prin urmare, în sarcina intimatului nu se poate retine săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu si furt.
Prin rezoluția din 29.06.2006 data în dosar 1132/P/2005, s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale fata de intimatul, cu motivarea in esența aceeași ca si in dosarul precedent ca s-au săvârșit acte de executare silita pentru recuperarea de la petentul debitor a sumei de 37.312.000 lei rol iar intimatul la solicitarea executorului a dus tractorul sechestrat la locul de desfășurare a licitației astfel ca nu se poate retine săvârșirea vreunei fapte prevăzuta de legea penala, întrucât executarea silita s-a făcut în mod legal.
Prin rezoluția din 12.06.2006 data în dosar 10/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Carei, s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale fata de intimatul, pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 246 alin. 1 Cod Penal, cu motivarea ca împotriva petenților debitori si s-au efectuat acte de executare silita prin licitație publica,iar petenții au încercat sa împiedice desfășurarea licitației reușind acest lucru la 25.10.2005 iar la a doua licitație care a avut loc la 10.11.2005 executorul a dispus ca bunurile sechestrate sa fie in centrul localității in vederea desăvârșirii executării silite.
După cum s-a arătat mai sus împotriva acestor rezoluției petenții au formulat plângeri la Parchetul de pe lingă Tribunalul Satu Mare, alături de petenta soția petentului, cu motivarea ca nu s-a început urmărirea penala împotriva intimaților.
Prin rezoluția nr. 241/VIII /I/2007 din 9.07.2007 plângerea a fost respinsa ca neîntemeiata si tardiv introdusa instanța constatând ca nu sunt dovezi clare cu privire la modul de comunicare a rezoluțiilor, motiv pentru care s-a analizat soluția Parchetului de pe lingă Tribunal prin prisma temeiniciei în prezenta cauza.
Petenții nu au depus la dosar înscrisuri care să infirme starea de fapt reținuta în dosarele parchetului, astfel ca instanța de fond a constatat că împotriva petenților debitori s-au efectuat acte de executare silita cu respectarea dispozițiilor legale, în sarcina intimatului creditor si a intimatului executor judecătoresc nu se pot retine săvârșirea unor fapte penale si in mod temeinic s-au pronunțat soluții de confirmare a propunerilor de neîncepere a urmăririi penale, motiv pentru care, în baza art.278 ind.1 alin.8 lit.a Cod procedura penala, a fost respinsă plângerea petenților, si împotriva Rezoluției din 29.06.2006 din Dosar 1132/P/2005, a Rezoluției din 29.06.2006 din Dosar 1131/P/2005 si a Rezoluției din 12.06.2006 din Dosar 10/P/2006 ale Parchetului de pe lingă Judecătoria Carei si a Rezoluției nr. 241/VIII/1 din 09.07.2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare, ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs petenții și din Cehal nr.128 și din Cehal nr.133, fără însă a invoca vreun motiv de recurs, dorind să parcurgă doar toate căile de atac pentru a se putea adresa CEDO, afirmații susținute și cu ocazia judecării pe fond a recursului.
Prin decizia penală nr. 280/R din 14 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, s-a respins ca nefondat recursul declarat de petenții și.în Cehal nr.128 și.în Cehal nr.113 județul S M, împotriva sentinței penale nr.251/15 septembrie 2008 Judecătoriei Carei pronunțată în dosar nr- privind pe intimații.în S M, B-dul -.5. etaj II.5 și.în nr.353 jud.S
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală au fost obligați recurenții la câte 200 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul Satu Mare, analizând actele de la dosar prin prisma motivelor de recurs prevăzute expres de lege în sensul analizării acestora din oficiu -art.385 indice 9 alin.1 pct.1-7,10,13,14,19 și 20, constatat că nu a fost încălcată nici una din aceste dispoziții legale.
Tribunalul Satu Marea apreciat că instanța de fond a făcut o analiză a soluției pronunțate în cele trei dosare a căror rezoluții au fost contestate de petenți, respectiv 10/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Carei privind pe pentru abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută și pedepsită de art.246 Cod penal, dosar 1132/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Carei privind pe pentru furt calificat și violare de domiciliu și dosar 1131/P/2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Carei privind pe pentru furt calificat.
Toate cele trei dosare au fost generate de petenți ca urmare a neachitării de către aceștia a unor sume stabilite prin hotărâri judecătorești definitive, pornindu-se împotriva acestora executarea silită.
Cu toate că au fost somați în mai multe rânduri de către executorul judecătoresc să achite sumele datorate, nu au înțeles să facă acest lucru, astfel că s-a instituit sechestru asigurator asupra unor bunuri mobile ale acestora, fixându-se apoi un prim termen de licitație fără ca bunurile să fie valorificate, fiind împiedicați de petenți.
Întrucât la următorul termen stabilit pentru licitație petenții deși aveau cunoștință de acest termen au plecat de la domiciliu pentru a împiedica desfășurarea licitației, astfel că executorul care era însoțit de un pluton de jandarmi a dispus numitului să aducă utilajele sechestrate la locul de desfășurarea licitației publice unde în urma licitației bunurile au fost adjudecate licitatorului care a oferit prețul cel mai
Este de remarcat că între cele două termene de licitație petenții au mai fost somați de executori să achite suma datorată în caz contrar să fie prezenți la data și ora stabilită în vederea celei de a doua licitații. Petenții contestă valoarea bunurilor licitate, susținând că au o valoare mult mai M decât prețul la care s-au vândut, dar nu au solicitat la timpul potrivit o evaluare a acestora și nici nu au formulat în instanță contestație la executare, mulțumindu-se să formuleze plângere penală. Cu privire la acele bunuri mobile care au fost ridicate de la petenții și care nu au făcut obiectul sechestrului, intimatul nu a avut cunoștință de acest lucru, fiind de acord să le restituie dar a fost refuzat de către petenți, de asemenea nu s-a făcut dovada că în tractorul ridicat din curtea petentului s-ar fi aflat și alte bunuri care au fost ridicate odată cu acesta. Mai mult, cu ocazia celei de a doua licitații a apărut care nu a contestat că s-ar fi ridicat odată cu bunurile sechestrate și alte bunuri și nici prețul de strigare și licitarea bunurilor.
Cum în sarcina intimaților nu se poate reține săvârșirea unor fapte de natură penală, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale, soluție menținută și de către instanța de fond în mod corect raportat la probele existente la dosar, considerente pentru care în baza art.385 indice 15 punctul 1 litera b Cod procedură penală, Tribunalul Satu Marea respins ca nefondat recursul petenților și în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală i-a obligat la câte 200 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat, în recurs.
Împotriva deciziei penale mai sus arătate au formulat recurs petenții, și fără a preciza în ce sens solicită modificarea acesteia și nici motivele pentru care solicită admiterea recursului.
Examinând hotărârea recurată din oficiu, Curtea va reține următoarele:
Din declarația de recurs rezultă că acesta a fost formulat împotriva deciziei penale nr. 280/R/14 noiembrie 2008 Tribunalului Satu Mare, prin care s-a respins ca nefondat recursul petenților, și împotriva sentinței penale nr. 251 din 15 septembrie 2008 Judecătoriei Carei, motiv pentru care Curtea, în ședința publică din 05 februarie 2009 pus în discuție inadmisibilitatea recursurilor formulate raportat la dispozițiile art. 2781Cod procedură penală.
Potrivit art. 2781Cod procedură penală hotărârea pronunțată cu privire la plângerea formulată împotriva rezoluției sau ordonanței procurorului de netrimitere în judecată poate fi atacată cu recurs, iar potrivit art. 3851Cod procedură penală pot fi atacate cu recurs doar sentințele pronunțate de instanță în primă instanță precum și deciziile pronunțate în apel d e instanțe.
Raportat la dispozițiile legale mai sus arătate se va constata că petenții nu puteau declara recurs împotriva unei decizii pronunțate în recurs, aceasta fiind definitivă și irevocabilă, motiv pentru care Curtea va respinge ca inadmisibile recursurile penale declarate de petenții, și, iar în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală recurenții vor fi obligați la plata a câte 20 lei fiecare cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385/15 pct.1 lit. "a" Cod procedură penală,
RESPINGE ca inadmisibile recursurile penale declarate de petenții, și, împotriva deciziei penale nr. 280/R din 14 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurenți să plătească statului suma de câte 20 lei, fiecare, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 05 februarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
decizie - /17.02.2009,
Jud. recurs - E- S-
jud.fond-
tehnoredactat decizie 2 ex./17.02.2009,
Președinte:Pătrăuș MihaelaJudecători:Pătrăuș Mihaela, Soane Laura, Munteanu Traian
