Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 47/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR. 47/R/2009
Ședința publică din 05 februarie 2009
Complet de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Pătrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 2: Soane Laura
JUDECĂTOR 3: Munteanu Traian
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit dispozițiilor art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de recurentul - cu sediul ales la & - B, sector 5, SF. -, nr. 62, mpotriva sentinței penale nr. 491 din 11 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, având ca obiect plângere împotriva actelor procurorului, prevăzută de art. 278/1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză a lipsit petenta recurentă / -ompany și intimata.
Ministerul Public este reprezentat prin procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Reprezentantul parchetului, pune concluzii de trimitere a cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, care este organ de urmărire penală competent să soluționeze plângerea.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 491 din 11 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în baza art. 278 ind. 1 pct. 8 lit. a Cod procedură penală s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta & -ompany, cu sediul procedural la & B, str. -. - nr. 62, sector 5, împotriva rezoluției procurorului din 03.12.2007 dată în dosar 391/VIII/I/2007 a primului procuror și ordonanței dată în dosar nr. 2139/P/2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare și intimata,. în nr. 36, jud. S
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, a fost obligată petenta să plătească suma de 800 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Satu Marea constatat că prin plângerea formulată de & s-a solicitat desființarea rezoluției 391/VIII/I/2007/03.12.2007 pronunțată de primul procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare în dosar nr. 2139/P/2005 prin care s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate împotriva ordonanței din dosar nr. 2139/P/05.10.2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numita administrator al - SRL sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 83 din Legea nr. 84/1997 privind mărcile și indicațiile geografice.
În subsidiar, s-a solicitat desființarea rezoluției nr. 391/VIII/I/2007 și reținându-se cauza spre judecată, să se trimită în judecată numita în calitate de administrator al - SRL pentru săvârșirea infracțiunii de contraface prevăzută și pedepsită de art. 83 alin. 1 lit. b din Legea nr. 84/1998 - pronunțarea unei soluții de reparare a prejudiciului înregistrat de reclamanta companie.
Petenta a invocat nulitatea absolută rezoluției pronunțată de primul procuror, întrucât rezoluția a fost pronunțată de un organ necompetent din punct de vedere material, ceea ce atrage sancțiunea nulității prevăzută și sancționată de dispozițiile art. 197 alin. 2 Cod procedură penală.
Petenta a arătat că potrivit art. 27 pct. 1 lit. e indice 1 Cod procedură penală, astfel cum au fost introduse prin Cap. V al OUG nr. 190/2005, Tribunalul este instanța de judecată competentă în primă instanță să judece infracțiunile la regimul drepturilor de proprietate intelectuală și industrială, iar organul competent material să efectueze actele de urmărire penală și de supraveghere a cercetărilor penale este Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare.
Deși ordonanța atacată a fost pronunțată de către parchet la data de 05.10.2005, anterior intrării în vigoare a OUG nr. 190/2995, aceasta a fost comunicată la 09.11.2007, ceea ce determină competența Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare de a exercita activitatea de supraveghere cu cercetările penale de efectuat, care presupune implicit confirmarea sau infirmarea unei soluții anterioare.
Pe cale de consecință, rezoluția pronunțată de Prim procuror este pronunțată de un organ necompetent material, fiind nulă absolut.
În cazul respingerii excepției invocate, s-au supus atenției instanței următoarele:
În cauză nu se face aplicarea erorii de fapt ca și în cauza de înlăturare a caracterului penal al faptei.
Afirmațiile învinuitei cuprinse în ordonanță, în sensul că nu știa că produsele sunt contrafăcute sunt nelegale, întrucât la momentul achiziționării acestor bunuri trebuia să se asigure de faptul că toate cerințele legale au fost respectate. Astfel, produsele purtând însemne protejate sunt însoțite de certificate de calitate și conformitate, precum și de facturi fiscale care atestă livrarea acestora. Afirmația că nu a știut că produsele sunt contrafăcute, precum și faptul că au fost cumpărate de la persoane necunoscute, din S și dintr-un complex comercial din B, echivalează cu invocarea necunoașterii legii în vederea înlăturării răspunderii penale.
A susține și în acest caz lipsa pericolului social înseamnă a încuraja acest gen de fapte pe viitor, făptuitorii fiind liniștiți că, indiferent de numărul de produse comercializate și de controalele organelor de urmărire penală, primesc o simplă amendă administrativă sau, cum este cazul dedus judecății nici măcar o astfel de sancțiune.
Or, numai o sancțiune penală, pronunțată în urma unui proces penal, prin care să se arate că faptele învinuitei prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, ar reprezenta o sancțiune suficientă pentru a ajunge la îndreptarea conduitei învinuitei. O dată cu sancțiunea penală intervin o serie de alte sancțiuni, financiar-fiscale, care sunt de natură să împiedice învinuita să desfășoare pe viitor astfel de activități comerciale producătoare de prejudicii.
Soluția pronunțată contravine jurisprudenței Curții Europene de Justiție privind infracțiunea de contrafacere considerată infracțiune gravă în legislația comunitară.
Având în vedere că marca face obiectul protecției pe teritoriul României, așa cum s-a arătat în precedent, această protecție se circumscrie hotărârii Curții Europene de Justiție, Decizia cadru C 303-/2005 din 03.05.2007 care statuează că în cazul infracțiunilor de contrafacere marcă se impun sancțiuni severe ale persoanelor implicate, cu atât mai mult cu cât frecvența deosebită a unor asemenea fapte penale ar trebui să impună o ripostă mai fermă din partea organelor cu autoritate în acest sens.
Decizia menționată a fost pronunțată în cadrul procedurii preliminare prevăzute de dispozițiile art. 234 ale Tratatului CE, fiind obligatorie pentru statele membre, arătându-se că procedura în baza unui mandat european de arest ar trebui să fie incidentă doar pentru infracțiuni de contrafacere marcă (cum este situația dedusă judecății), fără a fi necesară verificarea dublei incriminări în sensul subzistenței infracțiunii de contrafacere de produs.
Pentru considerentele arătate s-a solicitat admiterea plângerii, desființarea rezoluției atacate ca fiind nulă absolut, fiind pronunțată de un organ necompetent material; în subsidiar, desființarea rezoluției 391/VIII/I/2007 din 03.12.2007 și reținând cauza spre rejudecare, să se dispună trimiterea în judecată a numitei în calitate de administrator al - SRL pentru săvârșirea infracțiunii de contrafacere prevăzută și pedepsită de art. 83 alin. 1 lit. b din Legea nr. 84/1998, repararea prejudiciului înregistrat de companie.
În drept, s-a invocat art. 83 din Legea nr. 84/1998, art. 5 din Legea nr. 11/1991 modificată prin Legea nr. 298/2001, art. 278 Cod procedură penală.
În probațiune, s-a anexat rezoluția din 03 dec. 2007 dată în dosar nr. 391/VIII/I/2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare.
Tribunalul Satu Mare, analizând actele și lucrările dosarului, a reținut următoarele:
La data de 30.05.2005 partea vătămată & - a depus o plângere penală la. SMî mpotriva reprezentanților legali ai - SRL SMp entru săvârșirea infracțiunii de concurență neloială art. 5 Legea nr. 11/1991 și de contrafacere a mărcii înregistrate prev. de art. 83 din Legea nr. 84/1998, constând în aceea că a comercializat în SMp roduse, purtând în mod nelegal marca.
Din declarația administratorului firmei - SRL, numita rezultă că produsele au fost achiziționate de la - SRL B și nu cunoștea dacă sunt contrafăcute sau nu.
Având în vedere acest aspect, prin Ordonanța din 05.10.2005 pronunțată în dosar nr. 2139/P/2005, procurorul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Marea dispus:
1. Neînceperea urmăririi penale față de pentru infracțiunea prev. de art. 5 Legea nr. 11/1991 și art. 83 din Legea nr. 84/1998.
2. Disjungerea cauzei în vederea continuării cercetărilor față de AN sub aspectul infracțiunilor reclamate.
3. Declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5
Soluția de la pct. 1 s-a comunicat atunci cu numita -.
La data de 05.12.2007 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare plângere împotriva ordonanței date în dosar nr. 2139/P/2005 din 05.10.2005, trimisă prin poștă la data de 21.11.2007.
Prin rezoluția din 03 dec. 2007 primului procuror dată în dosar nr. 391/VIII/I/2007 a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petentă împotriva Ordonanțeidin 05.10.2005.
Tribunalul Satu Marea apreciat că, criticile formulate de petentă împotriva acestei rezoluții sunt nefondate, având în vedere faptul că la data când s-a pronunțat rezoluția din 05.10.2005 competența de soluționare a plângerii era a Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare pentru cercetarea infracțiunii reclamante, modificările prevăzute în art. 27 pct. 1 lit. e indice 1 Cod procedură penală au intrat în vigoare prin OUG nr. 190/2005.
Nu a fost infirmată această rezoluție de primul procuror.
Cu privire la punctele 2, 3 din rezoluție, după 4 ordonanțe de declinare a competenței în favoarea unităților de Parchet din Sectoarele 3, 2 B, apoi Parchetul de pe lângă Tribunalul București și în cele din urmă în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mares -a dat rezoluția din 21.09.2006.
Prin rezoluția din 21 sept. 2006 s-a dispus începerea urmăririi penale față de AN pentru infracțiunea de punere în circulație fără drept a unor mărfuri contrafăcute, prevăzută și pedepsită de art. 83 alin. 1 lit. b din Legea nr. 84/1998, iar prin rezoluția din 27.09.2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare dată în dosar nr. 601/P/2006 s-a dispus clasarea cauzei, întrucât în cauză nu există un învinuit, iar fapta reclamată nu există.
Față de considerentele de mai sus, Tribunalul Satu Marea apreciat că plângerea petentei este nefondată și, în baza art. 278 indice 1 pct. 8 lit. a Cod procedură penală a respins-
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petenta & -ompany, cu sediul procesual ales în B, str. -. - nr.62, sector II, invocând că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, fără a arăta în concret care sunt considerentele pentru care se impune a se reforma hotărârea atacată (2).
Examinând sentința recurată din oficiu, în limitele legii, curtea constată că aceasta este nelegală și netemeinică, iar recursul formulat de petenta & -ompany este întemeiat și, în consecință, în baza dispozițiilor art. 385/15 punctul 2 lit. c Cod procedură penală va fi admis, se va casa sentința penală nr. 491/2008 a Tribunalului Satu Mare și se va trimite dosarul spre competentă soluționare Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare.
Din actele și lucrările aflate la dosar, rezultă că:
Prin plângerea formulată la data de 30 mai 2005, depusă la.J S M, persoana vătămată & -ompany, a solicitat efectuarea cercetărilor penale față de reprezentanții legali ai C SRL SMp entru săvârșirea infracțiunii de concurență neloială, prevăzută și pedepsită de art. 5 din Legea nr. 11/1991 și infracțiuni de contrafacere de mărci înregistrate, prevăzută și pedepsită de art. 83 din Legea nr. 84/1998, întrucât au comercializat în SMp roduse purtând nelegal marca (31-33).
Prin ordonanța din 05 octombrie 2005 emisă în dosar nr. 2139/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mares -a dispus: 1. neînceperea urmăririi penale față de, administratorul CLSM pentru infracțiunea prevăzută de art. 5 din Legea nr. 11/1991 și art. 83 din Legea nr. 84/1998; 2. disjungerea cauzei față de AN pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 83 alin. 1 lit. b din Legea nr. 83/1998; 3. declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 B pentru continuarea cercetărilor față de AN (26-27).
Prin ordonanțele din 30 octombrie 2005 (dosar nr. 9910/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului V B, apoi prin ordonanța din 30 noiembrie 2005 emisă în dosar nr. 10995/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 3 B, din 27 martie 2006 dată în dosar nr. 15132/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 2 B, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei la mai multe organe de urmărire penală din B (24-25;22-23;10)
Prin ordonanța din 21 iunie 2006 dată în dosar nr. 2232/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureștis -a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare, cu motivarea că nu este cunoscut locul săvârșirii infracțiunii, motiv pentru care competența de soluționare a cauzei revine organului de urmărire penală mai întâi sesizat (8-9).
Prin rezoluția din 25 septembrie 2007 Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare (dosar nr. 601/P/2006) s-a dispus clasarea cauzei cu motivarea că nu există învinuit, iar fapta nu există.
Împotriva soluțiilor pronunțate în cauză a formulat plângere petenta la Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, la data de 22 octombrie 2007 și la Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare, la data de 29 noiembrie 2007.
Prin rezoluția din 2 noiembrie 2007 dată în dosar nr. 345/VIII/1/2007 s-a respins plângerea împotriva rezoluției din 25 septembrie 2007, ca tardiv introdusă.
Prin rezoluția din 03.decembrie 2007 emisă în dosar nr. 391/VIII/1/2007 a prim procurorului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mares -a respins plângerea petentei & -ompany, ca neîntemeiată, fără indicarea vreunui motiv care să susțină soluția și fără a se combate într-un fel argumentele inserate în plângere de către persoana vătămată.
Împotriva acestei soluții, în termen legal, a formulat plângere la instanța competentă, art. 278/1 alin. 1 combinat cu art. 27 pct. 1 lit. e Cod procedură penală - petenta & -ompany.
Prima instanță, prin hotărârea atacată, a respins plângerea petentei cu motivarea că la data la care s-a pronunțat procurorul, prin rezoluția din 05 octombrie 2005, competența de soluționare a cauzei revenea Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare, iar, pe fondul cauzei, soluția de neîncepere a urmăririi penale este corectă, numita fiind în eroare cu privire la produsele achiziționate de la SRL B, respectiv nu a cunoscut că acestea sunt contrafăcute.
Examinând cauza, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar curtea reține următoarele:
Petenta & -ompany, a reclamat săvârșirea infracțiunii de concurență neloială, prevăzută și pedepsită de art. 5 din Legea nr. 11/1991, respectiv infracțiunea de contrafacere de mărci înregistrate, prevăzută de art. 83 din Legea nr. 84/1998.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mares -a pronunțat cu privire la cele două capete de acuzare aduse administratorului SRL S M în sensul că numita a fost în eroare cu privire la mărfurile achiziționate de la L B, motiv pentru care în baza art. 228 alin. 6 raportat la art. 10 lit. e Cod procedură penală a dispus neînceperea urmăririi penale față de învinuită.
Potrivit art. 83 lit. b din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, constituie infracțiune " punerea în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate."
Conform art. 5 lit. b din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale, constituie infracțiune fapta de " punere în circulație de mărfuri contrafăcute și/sau pirat, a căror comercializare aduce atingere titularului mărcii și induce în eroare consumatorul asupra calității produsului".
Prin reglementarea celor două infracțiuni sus menționate în cazurile de concurență neloială nu se mai aplică dispozițiile penale de incriminare din art. 301 Cod penal.
În conformitate cu prevederile art. 8 din Legea nr. 11/1991 modificată prin Legea nr. 298/2001, acțiunea penală pentru infracțiunea prevăzută de art. 5 se pune în mișcare, printre altele, la plângerea părții vătămate, iar potrivit art. 7 din lege " acțiunile izvorând dintr-un act de concurență neloială sunt de competențatribunaluluilocului săvârșirii faptei sau în a cărui rază teritorială se găsește inculpatul, ori în lipsa unui sediu este competenttribunaluldomiciliului inculpatului".
Cât privește cea de-a doua infracțiune pentru care s-a pronunțat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare soluția - art. 84 lit. b din Legea nr. 94/1998, competența de soluționare era, anterior modificărilor survenite prin G nr. 190 din 21 noiembrie 2005, judecătoriei, art. 25 Cod procedură penală.
Prin art. V din G nr. 190/2005 pentru realizarea unor măsuri necesare în procesul de integrare europeană s-a introdus la art. 27 punctul 1 Cod procedură penală, după lit. "e" o nouă literă "e" potrivit căreia " infracțiunile la regimul drepturilor de proprietate intelectuală și industrială"sunt de competența tribunalelor.
adevărului că G nr. 190/2005 a fost publicată în Monitorul Oficial la 28 decembrie 2005, deci ulterior emiterii ordonanței din 05 octombrie 2005 de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare, dar Legea nr. 11/1991 care prevede competența, tribunalelor în soluționarea cauzelor având ca obiect concurența neloială era în vigoare la data emiterii soluției de către procuror. Prin urmare, față de conținutul textului art. 7 din Legea nr. 11/1991, competența de soluționare a cauzei revenea Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare, organ competent să se pronunțe cu privire la aspectele invocate în plângere de către petenta & -ompany.
În consecință, prima instanță, precum și parchetul nesocotind prevederile art. 27 punctul 1 litera f (anterior modificărilor survenite prin G nr. 190/2005) au pronunțat soluții nelegale, lovite de nulitate absolută, prevăzute de art. 197 alin. 2 Cod procedură penală, motiv pentru care în cauza dedusă judecății este incident cazul de casare prevăzut de art. 385/9 punctul 1 Cod procedură penală.
Pentru motivele ce preced, instanța de control judiciar va desființa rezoluția din 05 octombrie 2005 dată de procuror în dosarul nr. 2139/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare, menținută, prin rezoluția prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare din 03 decembrie 2007 (dosar nr. 391/Viii/1./2007) și va trimite dosarul Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare, organ de urmărire penală competent să soluționeze plângerea.
Cu ocazia soluționării cauzei, procurorul va ține seama și de aspectele inserate în plângerea adresată de către petentă la Tribunalul Satu Mare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385/15 pct. 2 lit."c" Cod procedură penală,
ADMITE recursul penal declarat de petenta & -ompany, împotriva sentinței penale nr. 491 din 11 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o casează și dispune trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare avansate vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării cauzei.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 05 februarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
decizie - V/12.02.2009
Judec.fond -
2 ex./12.02.2009,
Președinte:Pătrăuș MihaelaJudecători:Pătrăuș Mihaela, Soane Laura, Munteanu Traian
