Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 498/2008. Curtea de Apel Ploiesti

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR-

DECIZIA NR. 498

Ședința publică din data de 02 iunie 2008

PREȘEDINTE: Elena Negulescu

JUDECĂTORI: Elena Negulescu, Ioana Nonea Elena Zăinescu

- - -

Grefier - - -

Ministerul Publica fost reprezentat de procuror

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI

.

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 07.02.1981 deținut în Penitenciarul Focșani, împotriva încheierii de ședință din 27 mai 2008 Tribunalului Buzău,pronunțată în dosarul nr-, prin care s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului și a fost menținută această măsură.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat în stare de detenție, fiind asistat de avocat din oficiu -, din cadrul Baroului P.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:

Cu permisiunea instanței avocat - a luat legătura cu recurentul-inculpat aflat în stare de detenție.

Reprezentantul Ministerului Public, avocat - pentru recurentul-inculpat, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.

Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.

Avocat -, având cuvântul pentru recurentul-inculpat, arată că acesta de la începutul urmăririi penale nu a recunoscut comiterea faptei, se consideră doar suspect în prezenta cauză și nu inculpat.

Apreciază că în ceea ce privește legalitatea încheierii recurate, sunt îndeplinite disp.art.148 pr.pen. însă în ceea ce privește temeincia, nu rezultă că recurentul-inculpat ar fi săvârșit fapta, acesta fiind suspectat datorită faptului că de curând fusese liberat condiționat și în acest fel s-ar fi răzbunat pe victimă, la dosar fiind doar declarațiile unor martori care contrazic apărarea inculpatului care a dovedit că în acea zi nu și-a părăsit domiciliul de la ora șapte până a doua zi la ora șapte, această perioadă de timp petrecând-o cu familia sa.

De asemenea, consideră că probele efectuate în cauză sunt contradictorii, nu sunt probe certe, s-au găsit urme de sânge pe inelul inculpatului însă nu s-a stabilit de la cine provine, s-a efectuat testul poligraf fără a se poate ajunge la concluzia că există elemente care să probeze vinovăția inculpatului.

Solicită admiterea recursului inculpatului, revocarea măsurii arestării preventive și cercetarea acestuia în stare de libertate.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că încheierea recurată este temeinică și legală raportat la gravitatea faptei comise de inculpat, a modului de comitere a acesteia, față de persoana inculpatului care este recidivist, apărările făcute de acesta în această fază procesuală, urmând să fie avute în vedere cu ocazia dezbaterii în fond a cauzei.

Solicită respingerea ca nefondat a recursului inculpatului.

Recurentul-inculpat, personal având ultimul cuvânt declară că nu este vinovat, nu a comis fapta pentru care a fost arestat preventiv, astfel că solicită admiterea recursului, cercetarea sa în stare de libertate.

CURTEA,

Asupra recursului penal de față:

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din data de 27 mai 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Buzău, verificându-se din oficiu arestarea preventivă a inculpatului (fiul lui și, născut la 7 februarie 1981), în prezent deținut în Penitenciarul Focșani, conform art.3002rap. la art.160bCod proc. penală s-a constatat legalitatea și temeinicia acesteia, menținându-se măsura, în continuare la judecata cauzei în primă instanță.

S-a motivat că a fost trimis în judecată pentru o infracțiune pretins a fi comisă cu premeditare și într-un loc public, într-o comunitate sătească, prin acte de violență asupra unei persoane în vârstă de 83 ani.

Ca atare, subzistă pericolul concret pentru ordinea publică, prev. de art.148 lit.f) Cod proc. penală, inclusiv prin rezonanța avută de o asemenea faptă asupra mediul din care provine, în situația lăsării în libertate.

Încheierea primei instanțe a fost recurată în termenul legal de inculpatul, susținându-se că menținerea stării de arest contravine dispozițiilor legale, atâta timp cât nu există probe certe care să înlăture prezumția de nevinovăția, el nerecunoscând comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată.

S-a solicitat admiterea recursului, revocarea arestării și judecarea în stare de libertate.

Recursul nu este fondat.

Dispozițiile procedurale ce reglementează revocarea sau înlocuirea arestării preventive luată față de inculpat în faza de urmărire penală, după sesizarea instanței de judecată, sunt de strictă interpretare.

Astfel, în sensul art.3002rap. la art.160balin.2 Cod proc. penală, în cursul cercetării judecătorești o atare măsură poate fi dispusă numai atunci când se constată că deținerea este nelegală, au încetat temeiurile care au determinat luarea acesteia sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate în continuare.

Recurentul a fost trimis în judecată pentru omor calificat săvârșit cu premeditare și în loc public, în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. și ped. de art.174-175 lit.a) și i) rap. la art.37 lit.a) Cod penal, infracțiune sancționată cu închisoarea de la 15 la 25 ani și interzicerea exercițiului unor drepturi.

La luarea măsurii preventive s-a constatat că se află în situația prev. de art.148 alin.1 lit.f) Cod proc. penală, iar prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că în data de 6 iulie 2007, după atragerea într-un loc izolat și în timpul nopții, acesta a ucis cu premeditare pe victima, în vârstă de 83 ani, răzbunându-se astfel pentru denunțarea faptei pentru care executase o pedeapsă cu închisoarea, fiind pus în libertate condiționată în urmă cu două zile.

Legalitatea și temeinicia măsurii au fost verificate de către instanțele judecătorești, inclusiv cu ocazia exercitării controlului jurisdicțional, urmare căilor de atac exercitate de inculpat.

Într-adevăr, în faza de urmărire penală el nu a recunoscut comiterea infracțiunii, trimiterea în judecată având la baza, printre altele, declarațiile a șapte martori, concluziile rapoartelor medico-legale de necropsie și expertiză biocriminalistică, precum și procesul verbal de cercetare la fața locului, inclusiv prin conducerea în teren prin folosirea câinelui de urmă.

Pentru stabilirea existenței faptei și vinovăției până în prezent s-au acordat mai multe termene de judecată, perioadă în care nu au intervenit schimbări în situația de fapt ce formează obiectul materialului de urmărire penală, atât inculpatul cât și martorii menținându-și poziția procesuală.

Mai mult, concluziile actelor medico-legale au fost confirmate de către Comisia de Avizare și Control din cadrul Institutului Național de Medicină Legală " Minovici".

Cercetarea judecătorească este în curs de finalizare, singura probă rămânând expertiza biocriminalistică încuviințată în apărare, la cererea inculpatului și a cărei administrare este condiționată temporar de procedura specială ce reglementează întocmirea unei asemenea lucrări științifice, dar și activitatea Institutului Național de Medicină Legală " Minovici"

Pe de altă parte, astfel cum s-a motivat la primul grad de jurisdicție, revocarea arestării unei persoane trimise în judecată pentru o infracțiune atât de gravă, pretins a fi comisă la numai două zile după liberarea condiționată din executarea unei pedepse aplicată tot pentru o infracțiune de violență privind aceeași victimă, profitându-se de vârsta înaintată și relațiile de vecinătate, în concret prezintă un real pericol pentru ordinea publică atât prin impactul negativ creat în comunitatea căreia îi aparține, dar și temerea că liber fiind el ar relua încălcarea legii penale prin fapte de același gen, cunoscând tratamentul sancționator al cumulului juridic admis de legea română.

Prin urmare, întrucât până la acest moment al cercetării judecătorești probele de vinovăție pe care se bazează trimiterea în judecată nu au fost înlăturate, se justifică concluzia inexistenței vreunui temei legal de natură a conduce la revocarea arestării preventive și după caz, asigurarea normalei desfășurări a procesului, eventual prin înlocuirea cu o măsură restrictivă de libertate mai ușoară.

Apărările constante formulate de inculpat ori datele personale urmează să fie analizate la judecata cauzei în primă instanță, neputând fi primite drept concludente în aprecierea menținerii măsurii preventive, cât timp nu s-a susținut ori dovedit că urmărirea penală s-ar fi desfășurat cu încălcarea dispozițiilor art.68 Cod proc. penală.

În consecință, încheierea atacată se apreciază ca fiind justă și conformă legii, iar recursul declarat de inculpat se va respinge ca nefundat, în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod proc. penală.

Văzând și disp. art.192 alin.2 Cod proc. penală,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Focșani, împotriva încheierii de ședință din 27 mai 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Buzău, ca nefondat.

Obligă recurentul la plata sumei de 80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezintă onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 02 iunie 2008.

Președinte, JUDECĂTORI: Elena Negulescu, Ioana Nonea Elena Zăinescu

- - - - - -

Grefier,

- -

Red./Tehnored.

4 ex./04.06.2008

f--Trib.

Operator de date cu caracter personal

Nr. notificare 3113/2006

Președinte:Elena Negulescu
Judecători:Elena Negulescu, Ioana Nonea Elena Zăinescu

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 498/2008. Curtea de Apel Ploiesti