Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 522/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALA NR. 522/R/2008
Ședința publică din 09 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Groza Gheorghe președintele instanței
JUDECĂTOR 2: Soane Laura
JUDECĂTOR 3: Pătrăuș Mihaela judecător
GREFIER:
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit prevederilor art.304 alin.1 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, născut la 23 noiembrie 1976, din Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță O, împotriva încheierii de ședință din 02 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosarul nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive conform prevederilor art. 160/b Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de apărător din oficiu avocat în baza delegației din oficiu nr. 5040 din 08 octombrie 2008 emisă de Baroul Bihor.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Apărătorul din oficiu al inculpatului recurent avocat susține recursul, solicită admiterea acestuia, casarea și modificarea încheierii recurate în sensul de a se dispune revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii în libertate a inculpatului, arătând că nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. Consideră că a fost depășit termenul rezonabil al duratei măsurii arestării preventive și lăsarea în libertate a inculpatului nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului și menținerea ca legală și temeinică a încheierii recurate, arătând că termenul rezonabil raportat la fapte și împrejurările comiterii acesteia nu este depășit, instanța de fond a dispus în mod corect menținerea măsurii arestării preventive față de inculpat întrucât în speță există atât indicii că inculpatul a comis faptele, iar lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, pe deplin dovedit și rezultând din reacția societății în cazul lăsării acestuia în libertate, iar pe de altă parte temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive sunt pendinte și actualmente și acestea reclamă menținerea stării de arest.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 02 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza art.300/2 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, fiul lui și a, născut la data de 23.11.1976 în localitatea, jud. B, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, măsură luată prin decizia penală nr. 16/IR/2008 dată de Curtea de APEL ORADEA, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 1/26.02.2008.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Bihor examinând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în baza deciziei penale nr. 16/IR/2008 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA, în baza căreia a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 1/26.02.2008, cu motivarea că, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de care este învinuit este mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Instanța a reținut că împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au modificat, subzistând pericolul pentru ordinea publică, în cazul lăsării în libertate a acestuia, dată fiind fapta reținută în sarcina sa, împrejurările în care s-a comis aceasta, urmările pe care le-a produs, motiv pentru care în baza dispozițiilor art.300/2 combinat cu art.160/b al.3 Cod procedură penală și prevederilor art.23 al.4/2 din Constituția României precum și dispozițiile art.5 paragraful l lit.c din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate în sensul de a se dispune revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii sale în libertate.
Inculpatul recurent a susținut, în esență, că măsura menținerii arestului preventiv dispusă prin Încheierea din 02 octombrie 2008 Tribunalului Bihor este netemeinică întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri. Totodată, inculpatul a invocat și faptul că fiind arestat din 26.02.2008 s-a depășit termenul rezonabil, ceea ce justifică punerea sa în libertate.
Verificând încheierea recurată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, conform prevederilor art.385/6 alin.2 Cod procedură penală și art.385/14 Cod procedură penală cu referire la art.160/b alin.3 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul formulat de către inculpat este neîntemeiat și, în consecință, în baza dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală cu referire la art.141 Cod procedură penală și art.160/b alin.3 Cod procedură penală va fi respins.
Prin încheierea recurată, în conformitate cu prevederile art.160/b Cod procedură penală, Tribunalul Bihora menținut măsura arestării preventive a inculpatului, motivându-se această hotărâre cu aceea că împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au modificat, subzistând pericolul pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpatului.
Criticile formulate de către inculpat sunt nefondate.
Potrivit dispozițiilor art.148 lit.f Cod procedură penală, măsura arestării preventive poate fi luată și menținută dacă sunt întrunite condițiile cerute de art.143 Cod procedură penală și inculpatul a săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață și pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Măsura preventivă dispusă și menținută de către instanța de fond respectă și exigențele prevederilor art.5 paragraf I lit.c din Convenția d l Strasbourg, în cauză dedusă judecății, existând motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.
Potrivit dispozițiilor art.148 lit.f combinat cu art.160/b alin.3 din Codul d e procedură penală, în cursul judecății, măsura arestări preventive poate fi menținută dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului sau dacă există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
În cauză, condițiile prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală sunt îndeplinite cumulativ întrucât, pe de o parte, inculpatul este acuzat de săvârșirea unor infracțiuni grave, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar, pe de altă parte, există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Cât privește cea de-a doua condiție, instanța apreciază că pericolul concret pentru ordinea publică trebuie interpretat în contextul actualelor reglementări juridice.
Instanța de control judiciar consideră că nu se poate acredita ideea că atunci când asupra unei persoane planează acuzații grave, în cazul lăsării în libertate a unei astfel de persoane, nu ar fi afectat încrederea opiniei publice în lege și slujitorii acesteia. Această afectare produce, după caz, la nivelul societății civile sentimente de insecuritate față de incapacitatea legii de a fi eficientă și de a garanta protecția socială față de fapte grave.
Cât privește cerința textului legal, de a exista dovezi că inculpatul a săvârșit infracțiuni grave, este de reliefat că probațiunea administrată până în acest moment nu este de natură a înlătura constatarea că există date certe, respectiv motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis infracțiunile de care este acuzat.
Prin urmare, în mod corect, instanța de fond, constatând că temeiul care a determinat arestarea preventivă a inculpatului impune în continuare privarea de libertate a acestuia, a menținut starea de arest preventiv față de acesta. Măsura preventivă fiind legală și temeinică, nu există motive, la acest moment, pentru revocarea acesteia.
Conform prevederilor art.160/b alin.1 Cod procedură penală, în cursul judecății, instanța este obligată să verifice periodic, dar nu mai târziu de 60 zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive, ceea ce s-a și realizat în fapt, respectiv prin încheierea recurată, înainte de a expira perioada celor 60 de zile ( inserată și în prevederile art.23 din Constituția României ), instanța de fond a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive.
Aspectul invocat de inculpat referitor la nerespectarea termenului rezonabil nu poate fi acceptat de către instanța de control judiciar. Aceste termen nu este unul măsurabil în timp, dimensiunile lui variind în raport cu gravitatea infracțiunii imputate inculpatului cât și cu gradul de pericol social prezentat de acesta. Analizând cererea inculpatului prin prisma chestiunilor reliefate, Curtea apreciază că, în speță, nu a trecut termenul rezonabil al detenției preventive, care să justifice punerea în libertate a inculpatului.
Astfel fiind, în baza prevederilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, menținându-se ca temeinică și legală încheierea recurată.
În temeiul dispozițiilor art.192 alin.2 și art.189 Cod procedură penală, inculpatul recurent va fi obligat să plătească statului suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu pentru avocat din oficiu sa va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385/15 pct. 1 lit."b" Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent, născut la 23 noiembrie 1976, fiul lui și, împotriva încheierii penale din 02 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 150 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITVĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 09 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - -
red.dec. jud.- M/15.10.2008
jud.fond
tehnored. dec. GM/3 ex./16.10.2008
Președinte:Groza GheorgheJudecători:Groza Gheorghe, Soane Laura, Pătrăuș Mihaela
