Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 520/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR.520/R/2008
Ședința publică din 09 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Munteanu Traian JUDECĂTOR 2: Soane Laura
JUDECĂTOR 3: Pătrăuș Mihaela
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: - -
Desfășurarea ședinței de judecată a fost înregistrată prin mijloace tehnice audio conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, născut la 18.06.1976, fiul lui și -, deținut în prezent în Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale din 15 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, conform prevederilor art. 160/b Cod de procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de apărătorul ales, avocat, fără delegație și interpretul de limbă italiană,.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat instanța acordă cuvântul părților asupra recursului.
Apărătorul ales al inculpatului recurent avocat solicită în principal admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii recurate în sensul de a se dispune revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate a inculpatului. În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara. În motivare arată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, inculpatul a colaborat cu organele de urmărire penală, se află arestat de peste 1 an de zile, iar lăsarea sa în libertate nu ar prezenta un pericol pentru ordinea publică.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică arătând că temeiurile ce au determinat arestarea sunt pendinte și actualmente și acestea reclamă menținerea stării de arest. Totodată solicită a se avea în vedere că fapta de care este acuzat inculpatul este gravă, iar lăsarea in libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Inculpatul recurent având ultimul cuvânt, prin traducătorul autorizat de limbă italiană, solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin încheierea penală din 15 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, în baza art.300/2 raportat la art.160/b Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 18.06.1976 în Lovre - Italia, domiciliat in Italia, oras, str. - di, nr. 6, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, măsură dispusă prin încheierea nr. 6/17.12.2007 a Judecătoriei Salonta în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 6/2007.
Pentru a pronunța astfel tribunalul a reținut că inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 124 din 17 iulie 2008 Judecătoriei Salonta, pronunțată în dosar nr- pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, faptă prevăzută și pedepsită de art. 211 al.2 lit.b, c și al.2/1 lit.a, b Cod penal, la o pedeapsă de 7 ani închisoare cu executare în regim de detenție. Totodată s-a mai dispus în baza art. 88 Cod penal deducerea reținerii și arestului preventiv de la 08.12.2007 până la zi.
Împotriva sentinței mai sus menționate, a declarat apel inculpatul.
Văzând că prin sentința de condamnare s-a dispus în temeiul art. 350 Cod procedură penală menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului iar până în prezent, în cauza nu au intervenit elemente care să determine încetarea sau modificarea temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, tribunalul a reținut că acestea justifică în continuare privarea de libertate, motiv pentru care a dispus menținerea stării de arest.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate în sensul de a se dispune revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii sale în libertate.
Inculpatul recurent a susținut, în esență, că măsura menținerii arestului preventiv dispusă prin încheierea din 15 septembrie 2008 Tribunalului Bihor este netemeinică întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri. Totodată, inculpatul a invocat și faptul că s-a depășit termenul rezonabil, ceea ce justifică punerea sa în libertate.
Verificând încheierea recurată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, conform prevederilor art.385/6 alin.2 Cod procedură penală și art.385/14 Cod procedură penală cu referire la art.160/b alin.3 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul formulat de către inculpat este neîntemeiat și, în consecință, în baza dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală cu referire la art.141 Cod procedură penală și art.160/b alin.3 Cod procedură penală va fi respins.
Prin încheierea recurată, în conformitate cu prevederile art.160/b Cod procedură penală, Tribunalul Bihora menținut măsura arestării preventive a inculpatului, motivându-se această hotărâre cu aceea că împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au modificat, subzistând pericolul pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpatului.
Criticile formulate de către inculpat sunt nefondate.
Potrivit dispozițiilor art.148 lit.f Cod procedură penală, măsura arestării preventive poate fi luată și menținută dacă sunt întrunite condițiile cerute de art.143 Cod procedură penală și inculpatul a săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață și pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Măsura preventivă dispusă și menținută de către instanța de fond respectă și exigențele prevederilor art.5 paragraf I lit.a și c din Convenția d l Strasbourg, întrucât în cauza dedusă judecății, inculpatul este reținut legal pe baza condamnării pronunțate în primă instanță de către Judecătoria Salonta și există motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.
Prin sentința penală nr.124 din 17 iulie 2008 inculpatul a fost condamnat de către instanța de fond, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, faptă prevăzută și pedepsită de art. 211 al.2 lit.b, c și al.2/1 lit.a, b Cod penal la o pedeapsă de 7 ani închisoare cu executare în regim de detenție. Totodată s-a mai dispus în baza art. 88 Cod penal deducerea reținerii și arestului preventiv de la 08.12.2007 până la zi.
Potrivit dispozițiilor art.148 lit.f combinat cu art.160/b alin.3 din Codul d e procedură penală, în cursul judecății, măsura arestării preventive poate fi menținută dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului sau dacă există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
În cauză, condițiile prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală sunt îndeplinite cumulativ întrucât, pe de o parte, inculpatul este acuzat de săvârșirea unor infracțiuni grave, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar, pe de altă parte, există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Cât privește cea de-a doua condiție, instanța apreciază că pericolul concret pentru ordinea publică trebuie interpretat în contextul actualelor reglementări juridice.
Instanța de control judiciar consideră că nu se poate acredita ideea că atunci când asupra unei persoane planează acuzații grave, în cazul lăsării în libertate a unei astfel de persoane, nu ar fi afectat încrederea opiniei publice în lege și slujitorii acesteia. Această afectare produce, după caz, la nivelul societății civile sentimente de insecuritate față de incapacitatea legii de a fi eficientă și de a garanta protecția socială față de fapte grave.
Cât privește cerința textului legal, de a exista dovezi că inculpatul a săvârșit infracțiuni grave, este de reliefat că probațiunea administrată până în acest moment nu este de natură a înlătura constatarea că există date certe, respectiv motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis infracțiunile de care este acuzat.
Prin urmare, în mod corect, instanța de fond, constatând că temeiul care a determinat arestarea preventivă a inculpatului impune în continuare privarea de libertate a acestuia, a menținut starea de arest preventiv față de acesta. Măsura preventivă fiind legală și temeinică, nu există motive, la acest moment, pentru revocarea acesteia.
Conform prevederilor art.160/b alin.1 Cod procedură penală, în cursul judecății, instanța este obligată să verifice periodic, dar nu mai târziu de 60 zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive, ceea ce s-a și realizat în fapt, respectiv prin încheierea recurată, înainte de a expira perioada celor 60 de zile ( inserată și în prevederile art.23 din Constituția României ), instanța de apel a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive.
Aspectul invocat de inculpat referitor la nerespectarea termenului rezonabil nu poate fi acceptat de către instanța de control judiciar. Aceste termen nu este unul măsurabil în timp, dimensiunile lui variind în raport cu gravitatea infracțiunii imputate inculpatului cât și cu gradul de pericol social prezentat de acesta. Analizând cererea inculpatului prin prisma chestiunilor reliefate, Curtea apreciază că, în speță, nu a trecut termenul rezonabil al detenției preventive, care să justifice punerea în libertate a inculpatului.
Astfel fiind, în baza prevederilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, menținându-se ca temeinică și legală încheierea recurată.
În temeiul dispozițiilor art.192 alin.2 Cod procedură penală, inculpatul recurent va fi obligat să plătească statului suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385/15 pct. 1 lit."b" Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul, născut la 18.06.1976, fiul lui și, împotriva încheierii penale din 15 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 150 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITVĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 09 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
red.dec. jud.- M/15.10.2008
jud.apel,
tehnored. dec. GM/2 ex./16.10.2008
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Soane Laura, Pătrăuș Mihaela
