Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 521/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALA NR.521/R/2008
Ședința publică din 09 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Groza Gheorghe G - președintele instanței
JUDECĂTOR 2: Soane Laura
JUDECĂTOR 3: Pătrăuș Mihaela
GREFIER: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit dispozițiilor art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, născut la 11.02.1972, din Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță O, împotriva încheierii de ședință din 30 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosarul nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive conform prevederilor art. 160/b Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de apărător din oficiu avocat în baza delegației din oficiu 5036 din 08 octombrie 2008 emisă de Baroul Bihor.
Ministerul Public este reprezentat prin procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Apărătorul din oficiu al inculpatului recurent avocat depune la dosar memoriul formulat de inculpat. Susține recursul, solicită admiterea acestuia, casarea și modificarea încheierii recurate în sensul de a se dispune revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate a inculpatului, arătând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și la dosar nu sunt probe certe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol pentru ordinea publică. Cu cheltuieli pentru apărarea din oficiu.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului ca fiind nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii recurate, arătând că că temeiurile ce au determinat arestarea sunt pendinte și actualmente și acestea reclamă menținerea stării de arest. Totodată apreciază că fapta de care este acuzat inculpatul este gravă, iar lăsarea in libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită punerea sa în libertate, arătând că este nevinovat.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 30 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza art.300 ind.2 rap.la art. 160 lit.b Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, născut la 11.02.1972 în S, jud. B, fiul lui și, în prezent deținut in Penitenciarul Oradea, măsură luata prin încheierea nr. 26 din 8 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, in baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventiva nr.35/2008 de către aceeași instanța.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond, examinând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, a constatat că inculpatul a fost arestat la data de 8 iulie 2008 în baza încheierii penale nr. 26/2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.35/2008, cu motivarea că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de care este acuzat, este mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Instanța a reținut că împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpatului, nu s-au modificat, subzistând pericolul pentru ordinea publică, în cazul lăsării în libertate a acestuia, motiv pentru care văzând dispozițiile art. 300/2 combinat cu art. 160/b alin.3 Cod procedură penală și prevederile art. 23 alin.4/2 din Constituția României și dispozițiile art. 5 paragraful l lit.c din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii sale în libertate, întrucât temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și că la dosar nu sunt probe certe din care să rezulte că lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publică.
Verificând încheierea recurată prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, conform art. 385/6 alin.2 și art. 385/14 Cod procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prev. de art. 385/9 Cod procedură penală, se constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul nefondat și va fi respins ca atare, în baza art. 385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Criticile formulate de inculpat sunt nefondate.
În speță, sunt întrunite toate cerințele prevăzute de art. 148 lit. "f " Cod procedură penală, respectiv pedeapsa stabilită de lege pentru infracțiunea de care este acuzat este mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au modificat.
Măsura arestării preventive a inculpatului este legală și temeinică, ea fiind luată în condițiile art. 143 și art. 146 alin.10 și art. 149/1 din Codul d e procedură penală existând în mod corespunzător și cazurile prevăzute de art. 148 lit.f din Codul d e procedură penală și cu respectarea prevederilor art. 5 paragraful 1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în cauză existând motive verosimile de a bănui că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost arestat.
În ceea ce privește condiția că lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte pericol pentru ordinea publică, este adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social, trăsătură esențială a infracțiunii, dar aceasta nu înseamnă că în aprecierea pericolului social trebuie făcută abstracție de gravitatea faptelor. Sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor asemenea fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se poate avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, ci și cele referitoare la faptă, aceasta fiind de natură a crea în rândul opiniei publice un sentiment de insecuritate.
Temeiurile de fapt și de drept care au determinat arestarea inculpatului impun în continuare privarea de libertate a acestuia, față de care s-a reținut săvârșirea unei infracțiuni cu un grad ridicat de pericol social, respectiv de viol și perversiuni sexuale, fapte prevăzute și pedepsite de art.197 și art.201 Cod penal.
Față de cele de mai sus, constatând că măsura arestării preventive a fost luată împotriva inculpatului cu respectarea dispozițiilor legale, că temeiurile care au stat la baza luării acesteia subzistă și în prezent, neintervenind nici o modificare a acestora de natură să justifice revocarea sau înlocuirea acestei măsurii cu o altă măsură preventivă, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
În temeiul art. 192 alin.2 și art.189 Cod procedură penală, inculpatul recurent va fi obligat să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare în recurs din care suma de 100 lei onorariu pentru avocat din oficiu va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385/15 pct. 1 lit.b Cod procedură penală
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent, fiul lui și, născut la 11 februarie 1972, împotriva încheierii penale din 30 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVA.
Pronunțată în ședința publică azi, 09 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - -
red.dec. jud.- G/16.10.2008
jud.fond
tehnored. dec. GM/3 ex./17.10.2008
Președinte:Groza GheorgheJudecători:Groza Gheorghe, Soane Laura, Pătrăuș Mihaela
