Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 524/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori.
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR. 524/R/2008
Ședința publică din 16 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Groza Gheorghe G - președintele instanței
JUDECĂTOR 2: Soane Laura
JUDECĂTOR 3: Pătrăuș Mihaela
GREFIER: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio conform prevederilor art. 304 alin. 1 cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal formulat de inculpatul recurent, ns. la 22.10.1988, fiul lui și din Penitenciarul d e Maximă Siguranță O, împotriva încheierii penale din 22 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, conform prevederilor art.160/b Cod de procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul inculpatului recurent, avocat ales, lipsind inculpatul recurent.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare nu este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, învederându-se instanței că procedura de citare cu inculpatul recurent nu este îndeplinită, întrucât lipsește dovada de îndeplinire a procedurii de citare, Spitalul Penitenciar Bad epus în 15.10.2008 o adresă (fila 23) prin care se arată că deținutul nu poate fi transferat, după care:
Apărătorul inculpatului recurent solicită admiterea recursului, casarea hotărârii, înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligația de a nu părăsi țara. Inculpatul execută o pedeapsă, măsură care este ineficientă raportat la fapta concurentă pentru distrugere.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului și menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică. Instanța de fond a constatat că temeiurile se mențin, este o infracțiune gravă.
CURTEA DE APEL
Prin încheierea din 22 septembrie 2008 Tribunalului Bihors -a respins cererea de revocare a măsurii arestului preventive și cererea de înlocuirea a măsurii arestului preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
În baza art.300/2 raportat la art.160/b Cod procedură penală a menținut măsura arestării preventive a inculpatului fiul lui și, ns. la 22 octombrie 1988 în oraș O, jud. C-S, cetățenie română, domiciliat în sat, nr. 75, com, jud. C-S, cu reședința în mun. B,-, jud. B, CNP - -, arestat preventiv în baza încheierii penale nr. 13/18.06.2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă 16/ 18 iunie 2007.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
A constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în baza încheierii penale nr. 13/18.06.2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă 16/ 18 iunie 2007 cu motivarea că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de care este învinuit, este mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Instanța a reținut că împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpatului, nu s-au modificat, subzistând pericolul pentru ordinea publică, în cazul lăsării în libertate a acestuia, dată fiind fapta reținută în sarcina sa, împrejurările în care s-a comis aceasta, urmările pe care le-a produs, motiv pentru care văzând dispozițiile art.300/2 combinat cu art.160/b al.3 pr.Cod Penal și prevederile art.23 al.4/2 din Constituția României și dispozițiile art.5 paragraful l lit.c din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, a menținut arestarea preventivă a inculpatului, iar pentru aceleași considerente, a respins atât cererrea de revocare a măsuri arestului preventiv, cât și cererea privind înlocuirea măsurii arestului preventiv, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul prevăzut de lege a declarat recurs inculpatul, solicitând instanței casarea ei.
În motivarea recursului, inculpatul arată că se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligația de a nu părăsi țara, măsura arestării preventive fiind ineficientă raportat la fapta concurentă pentru distrugere.
Curtea, examinând hotărârea atât prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, în conformitate cu disp. art. 385 ind. 9 alin. 3 Cod Procedură Penală, combinate cu art. 385 ind. 6 alin. 1 și art. 385 ind. 7 alin. 1 Cod Procedură Penală, constată că prima instanță a reținut corect situația de fapt și a stabilit că menținerea măsurii arestării preventive se justifică prin prisma naturii infracțiunii săvârșite, omor și că în cauză nu au intervenit elemente care să determine încetarea sau modificarea temeiurilor care au stat la baza luării măsurii preventive.
Față de cele menționate mai sus, curtea, în conf. cu disp.art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod Procedură Penală, va respinge ca nefondat recursul declarat.
În baza art. 192 Cod Procedură Penală obligă pe inculpat la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit."b" Cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurrent, fiul lui și, născut la 22 octombrie 1988 în, în prezent arestat preventive în Penitenciarul Spital B împotriva încheierii penale din 2 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 50 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 16 octombrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - -
Red.: - 22.10.2008
Tehnored. - 22.10.2008 - 2 ex.
Jud. fond:
Președinte:Groza GheorgheJudecători:Groza Gheorghe, Soane Laura, Pătrăuș Mihaela
