Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 534/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 534/R/2008
Ședința publică din 16 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Condrovici Adela
JUDECĂTOR 2: Sotoc Daniela
JUDECĂTOR 3: Crișan Marinela vicepreședintele instanței
Procuror:
Grefier:
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit prevederilor art.304 alin.1 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de revizuientul recurent, domiciliat în O,-, -.38,.6, județul B, împotriva deciziei penale nr.34/A din 6 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, decizie care menține în totul sentința penală nr.1065 din 25 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea având ca obiect revizuire, potrivit art.394 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat apărătorul desemnat din oficiu avocat, în baza delegației nr. 1798 din 20.03.2008, emisă de Baroul Bihor și a lipsit revizuientul recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, precum și învederându-se faptul că apărătorul din oficiu a depus în 22.09.2008 o cerere de scutire a amenzii aplicată în ședința din 4.09.2008, justificată cu adeverință medicală, după care:
Instanța precizează că se va pronunța asupra cererii de scutire a amenzii.
Nefiind cereri sau chestiuni prealabile, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul revizuientului recurent solicită admiterea recursului, casarea hotărârii, admiterea cererii de revizuire, cu rejudecarea în fond a cauzei. Arată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 394 alin. 1 lit. a, c și d Cod procedură penală, întrucât există o împrejurare nouă, faptul că inculpatul nu a refuzat cea de-a doua probă biologică.
Procurorul solicită respingerea recursului ca nefondat. Arată că cererea de revizuire este nefondată, nu s-a dovedit faptul că buletinul de analiză ar fi fost falsificat.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1065 din 25.06.2007, pronunțată de Judecătoria Oradea, s-au hotărât următoarele:
În baza art. 403 alin. 3 Cod procedură penală, a fost respinsă cererea formulată de revizuentul, privind revizuirea sentinței penale nr. 2084/2002 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin decizia penală nr. 563/R/02.09.2003 a Curții de Apel Oradea, ca neîntemeiată.
În baza art. 192 alin. 2 cod procedură penală, a fost obligat petentul la 100 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 387/2005 pronunțată în dosar nr. 9563/2004 a Judecătoriei Oradea, rămasă definitivă prin decizia penală 209/A/2005 a Tribunalului Bihor și Decizia penală nr. 629/R/2005 Curții de Apel Oradea inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, prevăzută și pedepsită de art. 79 al. 1 din OUG 195/2002, dispunându-se suspendarea condiționată a executării pedepsei conform art.81 Cod penal.
Prin decizia penală nr. 209/A/2005 a Tribunalului Bihor și decizia penală nr. 692/R/2005 a Curții de Apel Oradeas -a respins ca nefondat apelul și respectiv recursul declarate de către inculpat.
Din cuprinsul cererii de revizuire și concluziile pe fond ale revizuentului, rezultă că s-au invocat cazurile de revizuire prevăzute de art.394 al.1 lit. a,c și d CPP.
Potrivit art. 394 alin. 1 lit. "a" Cod procedură penală revizuirea poate fi cerută când s-a descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei dacă potrivit alin. 2 al aceluiași articol pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare.
Prima instanță a reținut că motivele invocate de revizuent în sensul că nu a refuzat recoltarea celei de-a doua probe biologice și că fapta pentru care a fost condamnat nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, întrucât nu se poate stabili cu certitudine alcoolemia, nu constituie fapte sau împrejurări noi ce nu ar fi fost avute în vedere de către instanță la pronunțarea hotărârii, întrucât în declarația dată la prima instanță inculpatul a recunoscut comiterea faptelor și și-a menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale în care a arătat că înainte de a urca la volan a consumat cca. 150 gr. și a confirmat că a fost testat cu aparatul alcooltest care a indicat o concentrație de 0,80 gr. la mie alcool pur în aerul expirat și că i s-a recoltat o probă biologică ce a indicat o concentrație de 1,20 gr. alcool în sânge, ambele aceste modalități prevăzute de lege fiind cu mult peste limitele minime legale.
În consecință, instanța de judecată a cunoscut împrejurarea că s-a recoltat o singură probă biologică, de altfel testarea efectuându-se în ambele modalități alternative prevăzute de lege. De asemenea aceste motive au fost invocate și în cererile de apel și recurs și în concluziile formulate în fața instanțelor de control judiciar.
Totodată, revizuentul a depus în căile de atac mai multe memorii în care a arătat și celelalte motive de revizuire privitoare la nulitatea procesului verbal de recoltare sangvină și falsificarea acestuia de către agentul de poliție.
Prin urmare, s-a reținut că instanțele de judecată au stabilit deja pe baza ansamblului probator administrat că se face vinovat de comiterea infracțiunii reținute în sarcina sa și au avut în vedere aceste apărări formulate în cursul apelului și recursului.
Pe de altă parte, textul legal cere ca faptele sau împrejurările învederate, deci faptele probatorii să fie noi, iar nu mijloacele de probă, fiind inadmisibil pe calea revizuirii să se obțină o prelungire a probațiunii pentru fapte și împrejurări cunoscute și verificate de instanțele care au soluționat cauza.
În ce privește cazurile de revizuire prevăzute de art.394 al.1 lit.c și d, privind declararea ca fals a unui înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere și comiterea unei infracțiuni în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere de către procurorul sau persoana care a efectuat acte de cercetare penală, instanța reține că nu sunt aplicabile în cauză întrucât prin rezoluția dată la data de 29.03.2006 dată în dos. 226/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, s-a dispus neînceperea urmăririi penale în baza art.228 al.4,6 CPP și art.10 lit. a motivat de faptul că nu se poate reține în sarcina procurorului sau a organului de cercetare penală săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals prevăzută și pedepsită de art.246, art.288, 291 Cod penal, aceștia îndeplinindu-și întocmai îndatoririle de serviciu și nu a fost falsificat vreun act.
Potrivit art.395 al.1 și 2 Cod procedură penală, cazurile de revizuire prevăzută de art.394 lit.c și d se dovedesc prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului dacă prin acestea s-a dispus asupra fondului cauzei și doar în situația în care nu pot sau nu au putut examina fondul cauzei, situațiile menționate se constată în procedura de revizuire. Astfel, în cauză există o rezoluție a procurorului care a stabilit asupra fondului, reținând că nu s-au săvârșit infracțiuni în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere nefiind astfel aplicabile prevederile art.395 al.2 CPP.
Față de cele reținute, prima instanță, în baza art. 403 alin. 3 Cod procedură penală, a respins cererea formulată de revizuentul, privind revizuirea sentinței penale nr. 2084/2002 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin decizia penală nr. 563/R/02.09.2003 a Curții de Apel Oradea, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel condamnatul revizuient, cerere nemotivată nici în scris și nici oral.
Prin decizia penală nr. 34/A din 6 februarie 2008, Tribunalul Bihor, în baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, a respins ca nefondat apelul penal declarat de revizuientul condamnat împotriva sentinței penale nr.1065 din 25 iunie 2007, pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a menținut-o în totul, obligând pe apelant să plătească statului suma de 100 RON, cheltuieli judiciare în apel.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Analizând hotărârea atacată prin prisma apelului declarat în cauză, cât și din oficiu, dar în limitele și conform dispozițiilor art.371 Cod procedură penală, cu privire la toate motivele de nelegalitate și netemeinicie prevăzută de art.378 Cod procedură penală, tribunalul a reținut că acesta este nefondat și l-a respins în consecință.
În mod corect și judicios, arată tribunalul, prima instanță a respins cererea formulată de revizuentul, privind revizuirea sentinței penale nr. 2084/2002 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin decizia penală nr. 563/R/02.09.2003 a Curții de Apel Oradea, ca neîntemeiată.
Astfel, a constatat că petentul a formulat o cerere de revizuire a sentinței penale nr. 2084/2002 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin decizia penală nr. 563/R/02.09.2003 a Curții de Apel Oradea, prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, prevăzută și pedepsită de art.79 al.1 din OUG 195/2002, dispunându-se suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art.81 Cod penal.
În motivarea cererii, petentul a arătat că unicul temei al condamnării sale, anume procesul verbal recoltare sangvină este nul de drept, întrucât nu a fost semnat de către el și de către martorii asistenți și, așa cum prevede art.6 anexa 3 din instrucțiunile INML Minovici, și de asemenea a fost falsificat de către agentul de poliție prin mențiunea consemnată de acesta "refuză recoltarea a două probă", fiind privat astfel de dreptul constituțional la apărare.
Pe de altă parte, revizuentul a arătat că s-a dispus în mod abuziv începerea urmăririi penale de către un agent ce nu avea calitatea de organ de cercetare penală.
Un alt motiv de revizuire invocat în cerere este faptul că nefiind recoltată a doua probă de sânge, nu se poate stabili cu certitudine alcoolemia, astfel încât fapta judecată nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost dispusă condamnarea, instanțele respingând în mod neîntemeiat probele testimoniale solicitate în căile de atac.
În mod corect, prima instanță, analizând motivele de revizuire formulate de către condamnat, a constatat că, de fapt, nu s-a invocat nici o împrejurare sau vreun fapt nou, care să nu fi fost cunoscut de instanța de fond. Mai mult, prevederile care reglementează instituția revizuirii nu permit prelungirea probațiunii pentru fapte și împrejurări cunoscute și verificate de instanțele care au soluționat cauza.
În ceea ce privește motivul invocat de condamnat, în sensul că temeiul condamnării sale, și anume procesul verbal de recoltare sanguină ar fi fost falsificat, este de observat faptul că prin rezoluția din 29 martie 2006, dată în dosarul nr226/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, s-a dispus neînceperea urmăririi penale, motivându-se că nu se poate reține în sarcina procurorului sau a organului de cercetare penală săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals, aceștia îndeplinindu-și întocmai îndatoririle de serviciu, fără a falsifica vreun act.
În consecință, tribunalul, în baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, a respins ca nefondat apelul penal declarat de revizuientul condamnat împotriva sentinței penale nr.1065 din 25 iunie 2007, pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a menținut-o în totul.
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală, fiind în culpă procesuală, a obligat pe apelant să plătească statului suma de 100 RON, cheltuieli judiciare în apel.
Împotriva acestei decizii penale, în termen a declarat recurs penal revizuientul, fără să arate motivele exercitării căii de atac. Prin apărător, revizuientul solicită admiterea recursului, casarea hotărârii, admiterea cererii de revizuire, cu rejudecarea în fond a cauzei. Arată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 394 alin. 1 lit. a, c și d Cod procedură penală, întrucât există o împrejurare nouă, faptul că inculpatul nu a refuzat cea de-a doua probă biologică.
Examinând decizia penală atacată cu recurs, din oficiu și potrivit motivelor invocate, raportat la toate motivele de nelegalitate și netemeinicie prevăzute de art. 385 ind. 9 Cod procedură penală, curtea de apel reține că recursul penal al revizuientului este neîntemeiat urmând a fi respins în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, cu păstrarea în totul a deciziei penale nr. 46 din 6 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor.
Ambele instanțe au stabilit cu justețe că se impune respingerea cererii de revizuire formulată de revizuientul. S-a stabilit deja de instanțele care au soluționat cauza că se face vinovat de comiterea infracțiunii reținute în sarcina sa și au avut în vedere aceste apărări formulate în cursul apelului și recursului. Dispoziția legală cere ca faptele și împrejurările învederate, deci faptele probatorii să fie noi iar nu mijloacele de probă, fiind inadmisibil ca pe calea revizuirii să se obțină o prelungire a probațiunii pentru fapte și împrejurări cunoscute și verificate de instanțele care au soluționat cauza.
Cazurile de revizuire prevăzute la art. 394 lit. c și d se dovedesc prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului dacă prin acestea s-a dispus asupra fondului cauzei și dacă în situația în care nu pot sau nu au putut examina fondul cauzei, situațiile menționate se constată în procedura de revizuire. În cauză există o rezoluție a procurorului care a stabilit asupra fondului, reținând că nu s-au săvârșit infracțiuni în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, nefiind astfel aplicabile prevederile art. 395 alin. 2 Cod procedură penală. De menționat că prin rezoluția din 29 martie 2006 dată în dosarul nr. 226/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradeas -a dispus neînceperea urmăririi penale, motivându-se că nu se poate reține în sarcina procurorului sau organului de cercetare penală, săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals, aceștia îndeplinindu-și întocmai îndatoririle de serviciu, fără a falsifica vreun act.
În mod corect, examinând motivele de revizuire formulate de către condamnat, s-a constatat că de fapt nu s-a invocat nici o împrejurare sau vreun fapt nou care să nu fi fost cunoscut de instanța de fond.
Față de acestea, în baza art.385/15 pct. 1 lit."b" Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul penal declarat de revizuientul, fiul lui al, născut la 22 ianuarie 1960, domiciliat în O,-, - nr. 38,. 6, împotriva deciziei penale nr. 46 din 6 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o va menține în întregime.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga pe recurent să plătească statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct. 1 lit."b" Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de revizuientul, fiul lui al, născut la 22 ianuarie 1960, domiciliat în O,-, - nr. 38,. 6, împotriva deciziei penale nr. 46 din 6 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 16 octombrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red. - 03.11.2008
Jud. apel - -
Jud. fond -
Tehnored. - 2 ex. - 03.11.2008
Președinte:Condrovici AdelaJudecători:Condrovici Adela, Sotoc Daniela, Crișan Marinela
