Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 547/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 547 DOSAR NR-
Ședința publică de la 19 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Barbu
JUDECĂTOR 2: Laura Popa
JUDECĂTOR 3: Alexandru Șerban
GREFIER - - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Brașov
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 14 august 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio - video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat în stare de arest, asistat de apărătorul ales, avocat.
Procedura îndeplinită.
Se permite apărătorului ales să ia legătura cu inculpatul arestat.
Întrebate fiind, părțile declară că nu au alte cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de soluționare și, potrivit art. 385/13 pr.pen. acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat solicită admiterea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 14 august 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov prin care, conform art. 300/2 raportat la art. 160/b alin 1, 3. pr.pen. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, casarea acestei încheieri și, rejudecând, să nu se mai mențină această stare de arest preventiv, iar, în temeiul art. 300/2 raportat la art. 160/b alin. 2. pr.pen. să se dispună revocarea și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
La acest moment apreciază că nu se mai impune menținerea stării de arest, măsură care a fost luată în urmă cu trei luni de zile pe temeiurile prev de art. 143, 148 lit f pr.pen.
Referitor la dispozițiile art. 143. pr.pen. acele indicii temeinice de săvârșire a faptei se regăsesc in materialul probator aflat la dosarul cauzei. De altfel inculpatul a dat declarații amănunțite in fața organelor judiciare, în fața procurorilor DIICOT și in fața instanței de judecată cu ocazia arestării preventive, recunoscând săvârșirea faptei de care este acuzat, respectiv că a vândut in două rânduri cantități de droguri unor investigatori sub acoperire, a arătat de unde provin aceste droguri, modalitatea de unde au parvenit la acesta. A fost identificată si persoana din Spania de unde au sosit acele droguri și pentru acea persoană s-a disjuns cauza, urmându-se a se continua cercetările. Astfel, inculpatul a contribuit la stabilirea situației de fapt în prezenta cauză. Perioada petrecută în arest o consideră destul de lungă, raportat și la faptul că inculpatul este tânăr, circumstanțele cauzei nu sunt unele complexe, urmează să fie audiat inculpatul în faza de cercetare judecătorească, cei doi investigatori sub acoperire și doi martori care nu au nici o legătura cu săvârșirea faptei.Așa fiind, nu există nici un pericol ca, odată pus în libertate, să influențeze in vreun fel desfășurarea cercetării judecătorești, prin influențarea vreunui martor sau părți din dosar. De asemenea, apreciază că inculpatul nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, că acest pericol s-a diminuat în ce îl privește, chiar si reacția societății a scăzut în 3 luni de zile față de inculpat si față de infracțiunea de care este acuzat.
Chiar dacă inculpatul are niște antecedente penale în stare de minorat, acestea sunt de cu totul altă natură și nu impietează la cercetarea sa în stare de libertate.
Cercetarea judecătorească nu a putut fi începută din motive obiective care nu pot fi imputate nici inculpatului și nici organelor judiciare, însă, aceasta nu va fi una din lungă durată, astfel încât apreciază că la acest moment procesual nu se mai impune menținerea stării de arest preventiv, solicitând, în principal, revocarea acestei măsuri.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu, apreciind că prin măsurile și obligațiile pe care instanța le poate impune inculpatului, se asigură o cercetare judecătorească în bune condiții în continuare și garanții în acest sens.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpat împotriva încheierii prin care s-a menținut măsura arestării preventive, apreciind că perioada cât inculpatul a stat în arest nu a depășit termenul rezonabil prevăzut de Convenția Europeană. Pe de altă parte, are in vedere și stadiul cercetării judecătorești, aceasta nu a debutat. Inculpatul nu a fost audiat de judecătorul de fond și nu a fost administrat un probatoriu care să ducă la concluzia că temeiul avut in vedere la luarea măsurii preventive s-a modificat.
Circumstanțele reale ale faptei, vânzarea in două rânduri a unor cantități importante de droguri - rezină de canabis, procurate de acesta din străinătate, contra unor sume importante de bani, sunt elemente care conturează o faptă gravă din punct de vedere al pericolului social.
De asemenea, circumstanțele personale ale inculpatului denotă că acesta, nefiind la primul conflict cu legea penala, este un personaj suficient de periculos în ce privește ordinea publică, pentru a fi menținut în continuare in stare de arest preventiv cel puțin pana la termenul următor acordat.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, urmând a se prezenta la fiecare termen când va fi chemat.
CURTEA
Constată că prin încheierea din data de 14.08.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr- în baza art. 300 indice 2 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 160 indice b alin. 1, 3 Cod procedură penală cu aplicarea art. 148 lit. f Cod procedură penală a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului .
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut în esență că măsura arestării preventive a fost luată și menținută cu respectarea dispozițiilor procedurale în materie, iar temeiurile arestării preventive, respectiv art. 143 Cod procedură penală și art. 148 alin.1 lit. f din Cod procedură penală subzistă și nu s-au schimbat.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul, solicitând revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestului preventiv cu obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
În motivarea recursului s-a arătat în esență că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu mai subzistă la acest moment, inculpatul a contribuit la stabilirea situației de fapt în prezenta cauză, perioada petrecută în arest o consideră destul de lungă, raportat și la faptul că inculpatul este tânăr, circumstanțele cauzei nu sunt unele complexe. S-a mai susținut că reacția societății a scăzut în trei luni de zile față de inculpat si față de infracțiunea de care este acuzat.
Verificând încheierea atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele, astfel cum cer dispozițiile art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, dar în limitele prevăzute de alin. 1 al aceluiași articol, curtea constată că recursul declarat de inculpat este nefondat.
Temeiurile care au determinat inițial luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu au încetat, nici nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
În cauză există probe și indicii temeinice (în sensul art. 681Cod procedură penală, art. 143 alin. 1 Cod procedură penală) că inculpatul a săvârșit fapte prevăzute de legea penală. Desigur, prin prisma dispozițiilor legale privind prezumția de nevinovăție, temeinicia probelor urmează a fi analizată pe parcursul judecării cauzei, administrându-se, dacă va fi cazul, orice alte mijloace de probă.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea unor infracțiuni grave (trafic de droguri de risc în formă continuată și deținere de armă neletală din categoria celor supuse autorizării). În această situație, lăsarea în libertate a acestuia ar putea produce în cadrul colectivității un sentiment de insecuritate socială, cu consecința pierderii încrederii în sistemul judiciar, slăbind autoritatea legii, în sensul respectului față de aceasta, pe de o parte și al fermității aplicării ei, pe de altă parte. Pericolul pentru ordinea publică, în sensul dispozițiilor art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, nu s-a diminuat până în prezent.
Măsura arestării preventive este necesară în continuare pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, iar la alegerea ei au fost avute în vedere criteriile menționate de art. 136 alin. 8 Cod procedură penală. Nu trebuie neglijat în acest context și faptul că inculpatul are antecedente penale.
Atitudinea procesuală a inculpatului precum și vârsta acestuia nu sunt elemente care să formeze convingerea instanței că în acest moment au încetat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive.
Durata arestării preventive a inculpatului (circa trei luni) nu a depășit până în prezent un termen rezonabil în sensul art. 5 par. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, date fiind circumstanțele concrete ale cauzei.
Din moment ce temeiurile care au determinat inițial luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat, în cauză nu se impune nici înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, curtea, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de împotriva încheierii din data de 14.08.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, pe care o va menține.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală recurentul-inculpat va fi obligat să plătească statului suma de câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 14.08.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, pe care o menține.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe recurentul-inculpat să plătească statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.08.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER
- -
aflată în concediu medical
semnează grefier șef secție
Red. AȘ/ 11.09.2009
Dact.BD/14.09.2009
Jud. fond
2 exemplare -
Președinte:Elena BarbuJudecători:Elena Barbu, Laura Popa, Alexandru Șerban
