Furtul calificat (art. 209 cod penal). Decizia 565/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 565/ DOSAR NR-
Ședința publică din 20 august 2009
Complet de judecată format din:
PREȘEDINTE: Laura Popa judecător
JUDECĂTOR 2: Elena Barbu
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Hădărean
Grefier: - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov și inculpatul împotriva deciziei penale nr. 26 din data de 27 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 12 august 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi 20 august 2009.
Constată că, prin sentința penală nr. 169 din data de 3 februarie 2009 pronunțată de Judecătoria Brașov, a dispus în baza art. 208 alin. 1 Cod penal, art. 209 alin. 1 lit. a, e, g, i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (2 acte materiale) și art. 99 Cod penal, raportat la art. 74 lit. a, c Cod penal și art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal, condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii de1 anpentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată.
În baza art. 81 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani reprezentând termen de încercare stabilit în condițiile art. 110 Cod penal.
În baza art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal și art. 84 Cod penal a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 13 Cod penal, nu s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 alin. 1 Cod penal raportat la art. 64 lit. a (teza a II a) b Cod penal.
În baza art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, e, g, i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (2 acte materiale) raportat la art. 75 lit. c Cod penal, art. 74 lit. a, c Cod penal și art. 76 alin. 1 lit. c Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului - la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată.
În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 4 ani reprezentând termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
În baza art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal și art. 84 Cod penal a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 13 Cod penal, nu s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 alin. 1 Cod penal raportat la art. 64 lit. a ( teza a II a) b Cod penal.
În baza art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, e, g, i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (2 acte materiale) raportat la art. 75 lit. c Cod penal, art. 74 lit. a, c Cod penal și art. 76 alin. 1 lit. c Cod, s-a dispus condamnarea inculpatului, fost - la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată.
În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată executării pedepsei pe o durată de 4 ani reprezentând termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
În baza art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal și art. 84 Cod penal a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 13 Cod penal, nu s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 alin. 1 Cod penal raportat la art. 64 lit. a ( teza a II a) b Cod penal.
În baza art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, e, g, i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (2 acte materiale) raportat la art. 37 lit. a Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului - la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată.
În baza art. 61 Cod penal, s-a dispus revocarea liberării condiționate din executarea pedepsei de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 277/23.08.2002 a Judecătoriei Brașov, definitivă prin decizia penală nr. 228/16.10.2002 a Curții de APEL BRAȘOV și în consecință a contopit restul rămas neexecutat de 789 de zile de închisoare cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, astfel că inculpatul execută în final pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.
În baza art. 71 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a ( teza a II a) b Cod penal pe durata executării pedepsei principale a închisorii.
În baza art. 14 și art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, s-a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă - domiciliată în B,-,. A,. 5, jud. B, ca neîntemeiată.
În baza art. 191 alin. 2 Cod procedură penală, a obligat inculpatul, la plata sumei de 450 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat din care suma de 300 lei reprezentând onorariu apărător oficiu, ce se avansează din fondurile Ministerului d e Justiție în contul Baroului
În baza art. 191 alin. 2 Cod procedură penală, a obligat inculpatul, la plata sumei de 450 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat din care suma de 300 lei reprezentând onorariu apărător oficiu, ce se avansează din fondurile Ministerului d e Justiție în contul Baroului
În baza art. 191 alin. 2 Cod procedură penală, a obligat inculpatul (fost ), la plata sumei de 450 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat din care suma de 300 lei reprezentând onorariu apărător oficiu, ce se avansează din fondurile Ministerului d e Justiție în contul Baroului
În baza art. 191 alin. 2 Cod procedură penală, a obligat inculpatul, la plata sumei de 450 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat din care suma de 300 lei reprezentând onorariu apărător oficiu, ce se avansează din fondurile Ministerului d e Justiție în contul Baroului
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut următoarele:
În noaptea de 4/5.08.2006, în jurul orei 1.00, cei patru inculpați, au mers în barul din mun. B, au consumat băuturi alcoolice, rămânând aici până în jurul orei 3.00.
După ce au părăsit locația respectivă, inculpatul, le-a propus celorlalți inculpați să spargă autoturisme pentru a face rost de bani, propunere acceptată de aceștia.
Ajungând pe str. -, inculpatul, s-a urcat pe autoturismului marca Oltcit cu număr de înmatriculare -, aparținând părții vătămate, a sărit de mai multe ori, în urma săriturilor deschizându-se portierele mașinii. A intrat în autoturism, iar din interior a sustras un casetofon și un set de chei, bunuri pe care le-a dat inculpatului, iar acesta la rândul lui le-a înmânat inculpatului.
Ulterior, cei patru inculpați, s-au deplasat pe aceeași stradă, în dreptul autoturismului marca Renault cu număr de înmatriculare - aparținând martorului. Aici, inculpatul, a încercat să pătrundă în interiorul autoturismului prin forțarea portierei din partea dreaptă. Observând că portiera nu se deschide, le-a cerut celorlalți trei inculpați să îl ajute. Cu toții au tras de partea superioară a portierei din dreapta până în momentul în care s-a spart geamul. Inculpatul, a pătruns în autoturism și ajutat de inculpatul, au sustras un radiocasetofon, cărți vizită, o pereche de ochelari de, un suport din plastic pentru radiocasetofon, un carnet facturi fiscale, perioadă în care inculpații și, așteptau lângă autoturism preluând bunurile sustrase de ceilalți doi inculpați. În timp ce sustrăgeau bunurile din autoturism, inculpații au fost observați de un șofer de taximetru care a anunțat organele de poliție care s-au deplasat la fața locului. Văzând echipajul de poliție, inculpații, și, au fugit în direcții diferite, abandonând bunurile sustrase în curtea imobilului de pe-. timp să fugă, inculpatul, a rămas pe loc, fiind primul reținut de organele de poliție. Ulterior au fost prinși inculpații și, inculpatul nefiind găsit în acea noapte.
La data de 5.08.2006, organele de poliție au ridicat bunurile abandonate de inculpați și le-au predat martorului, pe bază de proces verbal.
Prin decizia penală nr. 26 din 27 mai 2009, Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, a respins apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov împotriva sentinței penale nr. 169/03.02.2009, pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul nr-, pe care a menținut-
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat în apel au rămas sarcina acestuia, din care suma de 1200 lei reprezentând onorarii avocați din oficiu se va suporta din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut următoarele:
În mod corect instanța de fond a procedat la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților raportat la dispozițiile art. 52 Cod penal și art. 72 Cod penal, ținând seama de împrejurările concrete ale comiterii faptelor, dar și de persoana inculpaților, și, care nu sunt cunoscuți cu antecedente penale și au avut o atitudine de regret și recunoaștere a faptelor, astfel încât instanța de fond a reținut în favoarea lor circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a și c Cod penal, ceea ce a permis coborârea limitelor pedepselor aplicate acestora sub minimul special al pedepsei prevăzute pentru furt calificat.
În ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 80 Cod penal, care vizează concursul între cauzele de agravare și atenuare, deși instanța nu a menționat acest articol, l-a avut în vedere la individualizarea pedepselor, acesta lăsând la latitudinea judecătorului coborârea pedepsei sub minimul special.
Referitor la inculpatul, deși acesta este recidivist, art. 78 Cod penal permite, darnu impunejudecătorului să aplice o pedeapsă până la maximul special, prima instanță aplicând o pedeapsă între limitele prevăzute de lege.
În mod corect instanța de fond a contopit la pedeapsa aplicată acestui inculpat, în baza art. 61 Cod penal, restul rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 277/2002 a Judecătoriei Brașov, ca efect al revocării liberării condiționate și nu ca efect al procedeului de contopire prevăzut de art. 449 Cod procedură penală, motiv pentru care dispozițiile privind confiscarea specială a sumei de 50.000 lei au fost puse în executare în baza acelei hotărâri judecătorești.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov și inculpatul.
Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașova solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și desființarea sentinței sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor aplicate inculpaților, și, iar în urma rejudecării, reținerea dispozițiilor art. 80 Cod penal, în sarcina inculpaților și, cu consecința majorării pedepselor aplicate, iar în cazul inculpatului, majorarea cuantumului pedepsei și aplicarea unui spor în conformitate cu dispozițiile art. 61 Cod penal.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că în ceea ce îi privește pe inculpații și se impunea reținerea dispozițiilor art. 80 Cod penal, din moment ce au fost reținute atât circumstanțe atenuante, cât și circumstanțe agravante. Cu privire la cuantumul pedepsei se arată că acesta este prea mic în raport cu modalitatea și împrejurările săvârșirii faptei, atitudinea de regret a faptei manifestată de inculpatul fiind doar dedusă, de vreme ce acesta nu a dorit să dea declarație. De asemenea, față de reținerea stării de recidivă în sarcina inculpatului, de împrejurarea că acesta a avut inițiativa infracțională, de poziția sa procesuală, în mod constant, în ciuda probelor, negând săvârșirea faptei, iar în cursul cercetării judecătorești, sustrăgându-se, pedeapsa aplicată este în cuantum prea mic. Față de modalitatea și împrejurările săvârșirii faptei și de persoana sa se impunea aplicarea unui spor, justificat de dispozițiile art. 61 Cod penal.
Inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și desființarea sentinței sub aspectul soluției de condamnare pronunțată împotriva sa, iar în urma rejudecării cauzei, achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. C Cod procedură penală, întrucât nu a săvârșit fapta ce i se impută. În motivarea recursului inculpatul arată că în afara declarațiilor celorlalți inculpați nu există probe care să îl incrimineze.
Cazurile de casare aplicabile în speță sunt cele prevăzute de art. 385/9 pct. 14 Cod procedură penală, în cazul recursului declarat de parchet și cel prevăzut de art. 385/9 pct. 18 Cod procedură penală, în cazul recursului declarat de inculpat.
Verificând hotărârea atacată pe baza materialului și lucrărilor de la dosarul cauzei, cât și prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea reține următoarele:
Instanțele de fond au stabilit în mod corect starea de fapt, în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, iar faptele au fost corespunzător calificate juridic.
Vinovăția inculpatului a fost stabilită pe baza probelor administrate, analizate detaliat, atât de prima instanță, cât și de instanța de apel.
Referitor la recursul pe care acest inculpat l-a declarat împotriva deciziei pronunțată în apel, curtea constată că este inadmisibil, conform art. 385/1 alin. 4 Cod procedură penală, întrucât a fost exercitat omisso medio, acest inculpat neatacând cu apel sentința judecătoriei, care de altfel a și fost menținută integral de către tribunalul specializat. Drept urmare, recursul acestui inculpat va fi respins ca inadmisibil.
În ceea ce privește recursul parchetului, curtea constată că acesta este nefondat.
Atât judecătoria, cât și tribunalul specializat au realizat o justă individualizare judiciară a pedepselor aplicate inculpaților, în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal. Inculpații au săvârșit o infracțiune de furt calificat, în formă continuată (două acte materiale), constând în sustragerea mai multor bunuri aflate în două autoturisme parcate pe str. - din B, pe timpul nopții, bunurile sustrase de inculpați, fiind ridicate de către poliție cu ocazia prinderii acestora la scurt timp după săvârșirea faptei, astfel că au fost predate martorului. Gradul de pericol social concret al faptei este relativ ridicat, fiind relevat de modalitatea și împrejurările săvârșirii faptei, de natura bunurilor sustrase, cât și de valoarea redusă a prejudiciului, bunurile fiind restituite.
Inculpații și se află la prima confruntare cu legea penală, având o atitudine procesuală corespunzătoare, astfel că în mod justificat instanțele de fond au reținut circumstanțele atenuante prevăzute de art. 72 lit. a și c Cod penal, în favoarea acestora. Gradul de pericol social concret al faptei săvârșite nu este atât de ridicat, așa încât împrejurările menționate să nu poată fi reținute drept circumstanțe atenuante. Chiar dacă în sarcina celor doi inculpați a fost reținută și circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 lit. c Cod penal, coborârea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie, conform art. 80 alin. 2 Cod penal, în speță, raportat la gravitatea faptei și persoana inculpaților, acest lucru este posibil. Scopul pedepsei poate fi atins în cazul celor doi inculpați, aflați la prima confruntare cu legea penală, chiar dacă pedeapsa este redusă sub minimul special prevăzut de lege. Pedeapsa de doi ani închisoare aplicată celor doi inculpați este suficientă pentru reeducarea acestora, cât și pentru realizarea scopului preventiv al pedepsei, raportat la modalitatea și împrejurările săvârșirii faptei și la urmările produse, la împrejurarea că prejudiciul a fost practic recuperat prin restituirea bunurilor sustrase.
Și în cazul inculpatului instanțele de fond au realizat o judicioasă individualizare a pedepsei aplicate, ținând seama de gravitatea faptei, cât și de împrejurarea că acest inculpat este recidivist. În consecință, acestuia i-a fost aplicată o pedeapsă în cuantum egal cu minimul special prevăzut de lege, neexistând împrejurări care să poată fi reținute drept circumstanțe atenuante în favoarea sa. Raportat la gravitatea faptei și la faptul că pedeapsa nu poate fi executată decât în regim privativ de libertate, dată fiind reținerea stării de recidivă și aplicarea dispozițiilor art. 61 Cod penal, pedeapsa de 3 ani închisoare este de natură a realiza reeducarea inculpatului și scopul preventiv.
Față de aceste considerente, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, curtea va respinge recursul inculpatului ca inadmisibil, iar recursul parchetului, ca nefundat, menținând hotărârea atacată ca fiind legală și netemeinică.
În baza art. 189 Cod procedură penală, onorariile avocaților din oficiu de câte 200 lei se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților și se vor include în cheltuielile judiciare.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat să plătească statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, iar restul cheltuielilor judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Pentru aceste motive
În numele legii
I
Respinge recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov și inculpatul împotriva deciziei penale nr. 26 din 27 mai 2009 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, pe care o menține.
Onorariile avocaților din oficiu de câte 200 lei se avansează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților și se includ în cheltuielile judiciare.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, iar restul cheltuielilor judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 august 2009.
JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C - -
Cu opinia separată a doamnei judecător - - în sensul admiterii recursului Parchetului de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților, înlăturarea circumstanțelor atenuante pentru inculpații și și aplicarea unor pedepse de câte 3 ani închisoare și majorarea termenului de încercare al suspendării condiționate, precum și majorarea pedepsei aplicate inculpatului la 4 ani și 6 luni închisoare.
PREȘEDINTE
- -
GREFIER
pt. - - aflată în concediu medical
semnează GREFIER SECȚIE
Red.EB/23.09.2009
Tehnoredact.DS/28.09.2009/2 ex.
Jud.fond./jud.apel./
opinie separata
În dezacord cu opinia majoritară, apreciez că, în cauză, se impunea admiterea recursului parchetului, casarea deciziei pronunțate de tribunal și judecătorie și majorarea pedepselor aplicate inculpaților intimați.
Analiza actelor și lucrărilor cauzei duce la concluzia că pedepsele aplicate inculpaților, și nu răspund exigențelor legii penale, nefiind de natură a asigura realizarea scopului pedepsei prevăzută de art. 52 Cod penal. Instanțele de fond și apel nu au analizat în mod judicios criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal raportat la faptele comise și la persoana inculpaților, astfel că pedepsele au fost stabilite într-un cuantum redus ce nu conduce la reinserția socială a inculpaților.
În cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 74 lit. a, c Cod penal, acestea fiind aplicate în mod eronat de către instanțele de fond și apel cu privire la și. Astfel, s-a reținut că inculpații nu au antecedente penale și au recunoscut comiterea faptelor, motiv pentru care ambele instanțe, fără alte date, au considerat că aceste împrejurări constituie circumstanțe atenuante și au scăzut pedeapsa sub minimul special prevăzută de lege. Un asemenea raționament este susceptibil de critici și nu ține seama de cerințele textului de lege în discuție.
Potrivit întregii doctrine penale și practicii judiciare, recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante în sensul art. 72 Cod penal nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptelor sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana inculpaților încât numai reducerea pedepsei sub minimul special va asigura o justă individualizare a pedepsei.
Prin urmare, simpla constatare a faptului că inculpații nu au antecedente penale nu atrage, de plano, scăderea cuantumului pedepsei. Dimpotrivă, pericolul social al faptelor este relativ ridicat (așa cum se reține și în opinia majoritară), fiind vorba despre două infracțiuni de furt calificat - două fapte, furt din două mașini parcate în loc public, pe timp de noapte -, comise în baza unei singure rezoluții infracționale, faptele fiind premeditate și săvârșite împreună cu un minor. În ce privește persoana inculpaților, materialul probatoriu administrat nu relevă informații care să caracterizeze într-o manieră atât de favorabilă persoana acestora, în așa fel încât să justifice o pedeapsă redusă sub minimul special (școala generală, stagiul militar nesatisfăcut, lucrează ca spălători auto), dimpotrivă în cauză există stări de agravare a pedepsei - infracțiunea continuată, cooptarea unui minor - care conturează în plus gravitatea faptelor și periculozitatea inculpaților. O conduită bună, așa cum prevede textul de lege analizat nu se reduce la absența antecedentelor penale (care este o stare de normalitate pentru orice cetățean), ci implică o comportare corespunzătoare în relațiile sociale, cu familia și la locul de muncă, conduita anterioară a inculpaților trebuind a fi avută în vedere în întregul ei, ori nu există nici un fel de date în sensul că inculpații au avut o comportare ireproșabilă în societate care să îi îndreptățească a cere reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege pentru această infracțiune.
Totodată, nici faptul că inculpații au recunoscut comiterea faptelor nu constituie prin el însuși o circumstanță atenuantă, considerațiile expuse anterior fiind valabile și în acest caz. Mai mult, recunoașterea făcută nu are o valoare semnificativă având în vedere că probele administrate dovedesc clar că inculpații sunt autorii faptei, existând amprentele papilare la locul faptei, precum și declarațiile martorilor.
Prin urmare, deși toate împrejurările enumerate în art. 74 Cod penal au o aptitudine potențială de a constitui circumstanțe atenuante, ele pot fi recunoscute ca atare doar dacă alte date ce rezultă din materialul probatoriu nu le anulează valoarea (cum ar fi recunoașterea făcută în fața unor probe certe de vinovăție) sau dacă, în contextul circumstanțelor reale și personale în cauză, valoarea lor se dovedește suficient de semnificativă pentru a determina stabilirea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege. Or, în cazul de față nu se regăsește o atare ipoteză, astfel că apreciez că în mod eronat instanțele de fon și apel au reținut art. 74, 76 Cod penal, impunându-se înlăturarea lor și majorarea atât a pedepselor la câte 3 ani închisoare pentru inculpații și, cât și a termenelor de încercare ale suspendării condiționate.
În ceea ce îl privește pe inculpatul, aplicarea unei pedepse de 3 ani închisoare, egală cu minimul prevăzut de textul de lege sancționator, nu asigură în nici un fel scopul pedepsei, respectiv prevenirea comiterii de noi infracțiuni. Inculpatul este cel care a avut inițiativa comiterii faptei, convingându-i și pe ceilalți să participe. Nu recunoscut comiterea faptei, deși probele dovedesc cu certitudine și fără urmă de îndoială vinovăția sa, la locul faptei descoperindu-se amprentele sale papilare. Mai mult, este recidivist, fiind condamnat anterior la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, pedeapsă din a cărei executare s-a liberat condiționat la data de 15 martie 2006, faptele deduse judecății fiind comise după doar 5 luni de zile. În aceste condiții, se constată că inculpatul, deși a beneficiat de clemența organelor judiciare, fiind liberat din executarea unei pedepse foarte grave, a perseverat în adoptarea unui comportament antisocial, continuând să săvârșească infracțiuni, nu a dat nicio dovadă de reinserție socială, astfel că aplicarea unei pedepse de 3 ani închisoare nu asigură prevenirea comiterii de noi infracțiuni și nu este just individualizată. Prin urmare, se impunea majorarea cuantumului acesteia la 4 ani și 6 luni închisoare, pedeapsă ce răspunde exigențelor penale.
Prin urmare, raportat la considerentele expuse, apreciez că soluția adoptată de instanța de fond cu privire la modalitatea de executare a pedepsei este legală și temeinică, astfel că se impunea a fi menținută.
PREȘEDINTE
- -
Președinte:Laura PopaJudecători:Laura Popa, Elena Barbu, Nicoleta Hădărean
