Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 55/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALA SI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.55/R/2008
Ședința publică din 23 ianuarie 2008
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Vasile Goja JUDECĂTOR 2: Claudia Ilieș Maria Boer
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - -
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ REPREZENTAT PRIN PROCUROR:
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații și A, împotriva Încheierii penale din 10.01.2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av. și inculpatul A, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av., ambii apărători fiind din Baroul Cluj, cu delegații la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, inculpații, pe rând, arată că-și mențin recursurile declarate în cauză și că sunt de acord să fie asistați de apărătorii desemnați din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursurilor.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțate anterior și rejudecând cauza, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive și cercetarea inculpatului în stare de libertate. În primul rând, solicită a se reține că prima instanță nu a motivat hotărârea, deoarece nu arată în concret la fiecare inculpat în ce constă pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea lui în libertate. Starea de recidivă nu poate constitui temei pentru luarea sau menținerea măsurii arestării preventive, de acest aspect instanța urmând să țină seama la individualizarea pedepsei. La dosar există probe referitoare la vinovăția inculpatului, deoarece chiar acesta a recunoscut săvârșirea faptei, dar nu există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică. Solicită a se avea în vedere că prejudiciul cauzat părților civile nu este ridicat, inculpatul a recunoscut comiterea faptei și a colaborat cu organele de anchetă, apreciind că nu există niciun pericol ca acesta să influențeze buna desfășurare a procesului penal. S-a arătat că a intervenit o hotărâre de condamnare, dar aceasta nu este definitivă, astfel că se mai poate schimba pedeapsa aplicată și situația juridică a inculpatului. Se impune a se avea în vedere și perioada lungă de timp de arest preventiv (cca 1 an). Pentru toate aceste motive, solicită în principal, admiterea recursului și punerea de îndată în libertate a inculpatului, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Cu onorar avocațial din.
Apărătorul inculpatului A solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive și cercetarea inculpatului în stare de libertate. Acesta este arestat de peste 1 an de zile, fiind depășit termenul rezonabil raportat la art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. S-a pronunțat în cauză o hotărâre de condamnare, dar aceasta privește vinovăția inculpatului, pe care oricum a recunoscut-o, însă nu există dovezi că prezintă pericol pentru ordinea publică. Hotărârea atacată este motivată sumar, pentru că s-a referit global la toți inculpații și nu în concret la fiecare. Se impune cercetarea inculpatului în stare de libertate până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive de condamnare. Inculpatul pe care-l asistă nu este recidivist și i se poate aplica în final o pedeapsă suspendată sub supraveghere. Cu onorar avocațial din.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, având în vedere că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, ci subzistă în continuare și impun privarea de libertate a inculpaților. Solicită respingerea recursurilor și obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză.
CURTEA
Prin încheierea penală din 10 ianuarie 2008 a Tribunalului Cluj, în baza art. 300/2 rap. la art. 160/b pr.pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv luată față de inculpații, fiul lui și, născut la data de 14.04.1986, deținut în Penitenciarul Gherla, -, fiul lui și, născut la data de 16.11.1982, deținut în Penitenciarul Gherla și, fiul lui și, născut la data de 28.02.1977, deținut în Penitenciarul Gherla.
S-a menținut măsura arestului preventiv față de fiecare inculpat.
În urma deliberării, s-a constatat ca subzistă temeiurile avute in vedere la luarea masurii arestului preventiv dispusă față de, și respectiv cele prev. de art. 143 Cod procedura penală si cele prevăzute de art..148 lit. f Cod procedură penală, inculpații au săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii pe o perioadă mai mare de 4 ani si exista probe ca lăsarea acestora in libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în cauză s-a pronunțat deja o hotărâre de condamnare în primă instanță, sens in care, in baza art. 3002 rap. la art. 160/b Cod procedura penală, s-a menținut starea de arest preventiv pentru inculpații, și
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs inculpații și prin care au solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza să fie revocată măsura arestării preventive dispusă față de cei doi inculpați.
În motivele de recurs inculpatul a arătat că instanța de fond nu a motivat încheierea prin care s-a menținut starea sa de arest, întrucât nu arată în concret pentru fiecare inculpat în ce constă pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta acesta dacă ar fi judecat în libertate.
Starea de recidivă nu poate constitui temei pentru luarea sau menținerea măsurii arestării preventive, întrucât de acest aspect urmează să se țină seama doar la individualizarea pedepsei care urmează să-i fie aplicată inculpatului.
La dosar există probe din care rezultă vinovăția inculpatului, care a recunoscut comiterea infracțiunii, însă nu există probe din care să rezulte că lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Inculpatul a mai solicitat să se țină seama și de perioada lungă de timp a măsurii arestării preventive, dispusă față de acesta de circa 1 an.
Inculpatul în motivele de recurs a arătat că acesta este arestat de circa 1 an, iar în cauză a fost depășit termenul rezonabil prevăzut de art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În cauză s-a pronunțat o hotărâre de condamnare a inculpatului pentru fapta săvârșită de acesta pe care a recunoscut-o însă nu există dovezi că ar prezenta pericol public dacă ar fi cercetat în libertate.
Acesta a mai arătat că nu este recidivist iar în final i se poate aplica o pedeapsă cu suspendarea executării sub supraveghere.
Recursul formulat de cei doi inculpați urmează să fie respins pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Tribunalul Cluja reținut în mod corect că față de inculpații și sunt îndeplinite condițiile prev.de art.143 și 148 lit.f pr.pen. întrucât aceștia au comis o infracțiune pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, și există probe că lăsați în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Cei doi inculpați au fost arestați preventiv prin încheierea penală nr.7 din 23.02.2007 a Judecătoriei Gherla, pentru o perioadă de 29 zile începând cu data de 23.02.2007 în baza art.143 și 148 lit.f pr.pen. reținându-se în sarcina acestora că în perioada ianuarie - februarie 2007 au pătruns pe timp de noapte și prin efracție în incinta a două societăți comerciale din mun.G de unde au sustras bunuri în valoare totală de 25.000 lei, existând indicii că în aceeași perioadă au comis și alte infracțiuni de furt calificat in dauna mai multor părți vătămate din mun.
Această măsură a fost prelungită de încă două ori în faza de urmărire penală, iar prin rechizitoriul din 16 mai 2007 întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Gherla, cei doi inculpați au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prev.de art.208 al.1, 209 al.1 lit.a,g,i pen. cu aplic.art.41 al.2 pen.
S-a reținut în sarcina inculpaților că în perioada 18 ianuarie 2006 - 16 februarie 2007, au comis un nr.de 14 acte materiale de sustragere de bunuri de la diferite persoane fizice și juridice din mun.
Prin sentința penală nr.1184 din 26.11.2007 a Judecătoriei Gherla inculpații și au fost condamnați la pedepse de 5 ani și respectiv 3 ani închisoare pentru faptele reținute în sarcina acestora, cu executarea în regim de detenție.
Împotriva acestei sentințe inculpații au formulat apel care fost înregistrat sub dosar nr- al Tribunalului Cluj.
Măsura arestării preventive dispusă față de cei doi inculpați a fost menținută succesiv de mai multe ori, inclusiv prin încheierea penală atacată cu recurs in prezenta cauză.
Susținerile inculpaților referitoare la faptul că aceștia nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică, întrucât au recunoscut comiterea infracțiunii și că sunt arestați în cauză de circa 1 an, iar trecerea timpului a făcut ca starea de pericol pentru ordinea publică să fie diminuată nu sunt întemeiate pentru următoarele motive:
Referitor la condiția ca lăsarea în libertate a inculpaților să prezinte pericol pentru ordinea publică, prevăzută în art.148 lit.f pr.pen. este desigur adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, aceasta nu înseamnă însă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei, sub acest aspect existența pericolului public poate rezulta între altele și din însuși pericolul social al infracțiunii de care sunt învinuiți inculpații, de reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii chiar a unei fapte asemănătoare de către alte persoane în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Analizând menținerea măsurii arestării preventive din perspectiva art.5 CEDO considerăm că instanța a apreciat corect că proclamând dreptul la libertate, convenția consacră implicit principiul după care nici o persoană nu trebuie să fie lipsită de libertate în mod arbitrar ( Franța).
Protejarea libertăților individuale împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților nu trebuie să stânjenească însă eforturile instanțelor în administrarea probelor, desfășurarea procesului în bune condiții ( Franța).
Expunerea limitativă a motivelor pentru care o persoană poate fi privată de libertate, se regăsește în dispozițiile art.148 pr.pen.
Analizând motivele menținerii măsurii arestării preventive din perspectiva art.143 și 148 lit.f pr.pen. tribunalul a avut în vedere necesitatea pentru ca o măsură de arestare să fie permisă, existența unor motive plauzibile de a se bănui că s-a săvârșit o infracțiune.
Noțiunea de motive plauzibile aparține Curții Europene și își are corespondent în legea română, în cerința de a exista indicii temeinice cu privire la săvârșirea unei infracțiuni.
Motivele plauzibile depind de circumstanțele particulare ale fiecărui caz.
Organul judiciar este obligat să ofere un minim de fapte și informații care să convingă instanța cu privire la existența indiciilor temeinice că s-a săvârșit o infracțiune.
Inculpații au comis un număr mare de acte de sustragere de bunuri, cauzând părților vătămate prejudicii însemnate, iar perioada de circa 1 an de când sunt arestați cei doi inculpați apreciem că nu a fost depășită o limită rezonabilă a măsurii arestării preventive raportat la numărul mare de acte materiale de sustragere comise de inculpați, la modalitatea de săvârșire a faptei și la complexitatea cauzei.
Având în vedere că inculpații au fost acuzați de o faptă gravă, că la instanța de fond s-a pronunțat o hotărâre de condamnare la pedeapsa închisorii cu executarea în regim de detenție care însă nu înlătură prezumția de nevinovăție privind pe inculpați, în baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen. recursul formulat de aceștia împotriva încheierii penale din 10.01.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, urmează să fie respins ca nefiind fondat.
În baza art.189 pr.pen. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de Avocați C suma de 80 lei onorariu avocat oficiu ce se va achita din.
Conform art.192 al.2 pr.pen. inculpații urmează să plătească statului suma de câte 80 lei cheltuieli judiciare din care suma de câte 40 lei onorar avocat oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, fiul lui și, născut la data de 14.04.1986, deținut în Penitenciarul Gherla și, fiul lui și, născut la data de 28.02.1977, deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 10 ianuarie 2007 a Tribunalului Cluj.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 80 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpati să plătească în favoarea statului suma de câte 80 lei cheltuieli judiciare, din care câte 40 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 23.01.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
RED.VG/MR
31.01.08/5 EX.
Președinte:Vasile GojaJudecători:Vasile Goja, Claudia Ilieș Maria Boer
