Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 594/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 594/R/2008
Ședința publică din 7 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Purice Președinte Secția Penală
JUDECĂTORI: Delia Purice, Maria Boer Iuliana Moldovan
- -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj, reprezentat prin PROCUROR -.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj împotriva încheierii penale fără număr din data de 29 septembrie 2008, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, având ca obiect cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv formulată de inculpatul.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului C, cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătoarea aleasă a inculpatului depune la dosarul cauzei o scrisoare medicală privind pe inculpat, solicitând a fi avută în vedere la soluționarea cauzei.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta Ministerului Public solicită, în temeiul art. 38515pct. 2, lit. d proc.pen. admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris și depus la dosar, casarea în parte a încheierii penale fără număr de la data de 29 septembrie 2008 privind dispoziția de înlocuire a măsurii arestului preventiv față de inculpatul și rejudecând să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună menținerea măsurii arestului preventiv. Apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă în continuare, fiind incidente dispozițiile art. 143 proc.pen. și dispozițiile art. 148 lit. e și f proc.pen. La luarea măsurii arestului preventiv s-a avut în vedere art. 148 lit. e proc.pen. având în vedere acel mesaj trimis de inculpat unei martore, în ce aceasta se afla la sediul poliției să dea declarații, prin care a solicitat să dea declarații neconforme adevărului.
În ceea ce privește dispozițiile art. 148 lit. f proc.pen. apreciază că subzistă în continuare raportat la modalitatea concretă în care a fost comisă fapta, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, în sensul reluării activității infracționale. În motivarea încheierii atacate se face referire că declarațiile părților vătămate și ale martorilor conturează o altă stare de fapt decât cea reținută prin rechizitoriu. Trebuie avut în vedere că nu a recunoscut modalitatea săvârșirii faptei datorită atașamentului față de inculpatul. este o prietenă apropriată, fiind sora concubinei inculpatului. S-a mai reținut că marea majoritate a martorilor ar fi susținut că nu-l cunosc pe inculpat, însă acei martori au fost audiați pe altă temă probatorie. Abia pentru termenul din data de 3 noiembrie 2008 s-a dispus citarea martorilor care au cunoștință de faptele reținute în sarcina acestui inculpat, respectiv vecini ai inculpatului, angajați ai benzinăriei unde părțile vătămate erau obligate să acosteze clienți. Toți martorii și toate părțile vătămate au o anumită temere în a declara, în ce persoane care nu i-au cunoscut pe inculpați și-au menținut integral declarațiile. Menținerea măsurii arestului preventiv față de inculpatul este necesară pentru a-l împiedica pe acesta să zădărnicească aflarea adevărului.
În concluzie, solicită admiterea recursului declarat de DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj, cu consecința obligării inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.
Apărătoarea aleasă a inculpatului solicită respingerea recursului declarat de DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj și menținerea încheierii din data de 29 septembrie 2008 a Tribunalului Cluj prin care s-a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Apreciază că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv și nici nu au apărut temeiuri noi. La ultimele trei termene de judecată s-a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv, instanța de fond fiind obiectivă în a analiza actele și lucrările dosarului.
Apreciază că art. 148 lit. e proc.pen. nu poate fi reținut, având în vedere că inculpatul a trimis acel mesaj după ce această parte vătămată a dat deja declarații la procuror DIICOT. Nu există nicio probă că inculpatul ar fi influențat martori sau pe partea vătămată. a dat declarații în fața instanței de fond, care se coroborează cu probele existente la dosarul cauzei. Consideră că a fost epuizat materialul probator, au fost audiați martori care au declarat că inculpatul nu are nicio legătură cu faptele reținute în sarcina sa. Niciunul dintre acești martori nu au declarat că inculpatul ar avea un caracter violent. Inculpatul trebuie să beneficieze de art. 66 proc.pen. respectiv de prezumția de nevinovăție. Chiar dacă există probe de vinovăție el are dreptul de a proba lipsa lor de temeinicie. Trebuie examinate toate probele administrate pentru fiecare inculpat în parte. Este impropriu ca inculpatul să fie în aceeași oală cu ceilalți doi inculpați. Inculpatul nu prezintă pericol social pentru ordinea publică și nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv.
În ceea ce privește cazierul judiciar al inculpatului, arată că acesta este recidivist, însă este vorba de o condamnare ce datează de acum 11 ani, pentru alt tip de faptă. Acest aspect nu justifică măsura arestului preventiv. Nu se face referire la temeiurile individuale privind pe acest inculpat. Solicită să se aibă în vedere dispozițiile art. 23 din Constituție, art. 5 paragraf 1 lit. c din CEDO, privind principiul garantării libertății persoanei. Există posibilitatea înlocuirii măsurii arestului preventiv cu o măsură neprivativă de libertate, iar în caz de nerespectare se poate înlocui din nou cu măsura arestului preventiv. S-au depus caracterizări din care rezultă că inculpatul nu este o persoană violentă. Scopul aplicării unei măsuri preventive nu este de a-l sancționa pe inculpat. Instanța de fond la trei termene anterioare a dispus înlocuirea măsurii. Trebuie evitat ca aceasta să se transforme într-o sancțiune penală prin menținerea măsurii arestului preventiv. Din conținutul referatului de evaluare întocmit în cauză privind pe inculpatul rezultă că inculpatul are o atitudine cuviincioasă, se bucură de sprijinul familiei. Nu crede că acei martori care vor fi audiați vor dovedi că inculpatul este cel care a făcut toate acele scandaluri. Partea vătămată a dat 4 declarații în cauză, iar în ultima declarație a retractat în totalitate și a afirmat că nu este vinovat inculpatul, ci. Inculpatul are o stare de sănătate deosebită, are nevoie de intervenție chirurgicală.
În concluzie, solicită respingerea recursului declarat de DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj și menținerea încheierii penale atacate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în stare de libertate. Nu este vinovat de comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa. Arată că are un loc de muncă la o firmă de construcții și se va obliga să se prezinte la fiecare termen de judecată.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului constată că Tribunalul Cluj prin încheierea penală din 29 septembrie 2008 a respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea formulate de inculpații și.
În baza art.300 ind.2 rap.la art.160/b pr.pen. a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații:
, fiul lui și, născut la 15.11.1974 În T, jud.C, domiciliat În T,-,.64 CNP -, posesor al C:I: seria - nr.-
, fiul și, născut la 17.01.1964 În de Câmpie, jud.C, domiciliat În T,-,.11 CNP -.
A menținut starea de arest a celor doi inculpați.
În baza art. 139 alin.1 pr.pen. rap. la art. 141 pr.pen, a admis cererea
formulată de inculpatul prin apărător.
A dispus inlocuirea măsurii arestării preventive luată fată de inculpatul:
, fiul lui și, născut la data
de 19.07.1975 În T, domiciliat În T,-.31, cu reședința În T,-.22, posesor al CI seria - nr.- CNP - cu măsura obligării de a nu părăsi țara iar În baza art. 145 alin. 1/1 și art. 145/1 pr.pen. a impus acestuia, până la soluționarea definitivă a prezentei cauze, următoarele obligații:
e) să se prezinte În fața instanțelor de judecată ori de câte ori va fi chemat În prezenta cauză;
f) să se prezinte la Secția de poliție În raza teritorială a căreia Își are domiciliul În vederea derulării programului de supraveghere, ori de câte ori va fi chemat;
g) să nu Își schimbe locuința din T,-.22, jud. C decât cu . prealabilă a instanței de judecată;
h) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
A impus inculpatului ca pe durata măsurii luate să nu se deplaseze și să nu frecventeze locurile În care se practică prostituția, să nu ia legătura cu părțile vătămate și martorii din prezenta cauză care nu au fost Încă audiati În instantă sau cu membrii familiilor acestora.
A atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 145 alin. 2 ind. 2 pr.pen.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Cluja reținut următoarea situație de fapt:
Prin rechizitoriul nr. 99/D/P/2006 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Clujs -a dispus trimiterea În judecată În stare de arest preventiva inculpaților, și pentru comiterea infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori prev. de art.12 a1.l și 2 lit.a din Legea nr.678/2001 cu artAI a1.2 penal și de art.13 a1.l,2,3 din Legea nr.678/200 1 cu artAl a1.2 și art.33 lit.a penal, reținându-se că În perioada 2006 - 2007 prin violență, amenințare, Înșelăciune și abuz de autoritate au recrutat, transportat și găzduit, mai multe persoane, din care o parte minore, În scopul exploatării, prin obligarea la practicarea prostituției și la alte forme de
exploatare sexuală, la reprezentări pornografice În vederea exploatării sexuale și la efectuarea altor activități prin care se . drepturi și libertăți fundamentale ale omului.
În sarcina inculpatului s-a reținut și comiterea infracțiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice, prev. de art. 51 titlul III din Legea 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. 2 pen. comisă În perioada 2006-2007.
S-a reținut În esență de către procurori, pe baza probelor administrate că Încă din anul 2006 au fost racolate mai multe tinere și seduse unele dintre victime de către cei trei inculpați, fie singuri, fie Împreună sau câte doi, fiind convinse să accepte ședințe foto și fiind asigurate că fotografiile vor fi decente. Ulterior, fetele erau amenințate cu răspândirea acestor fotografii pentru a le determina să accepte să . relații sexuale cu inculpații, precum și cu diverși clienți pe care aceștia i-ar fi găsit În schimbul unor sume de bani. De asemenea, tinerele erau obligate În același mod să participe ca și complici la comiterea unor acte de furt din magazme.
S-a mai reținut că, Începând cu primăvara anului 2007, inculpatul a fost implicat În activitățile de racolare și transport ale unor tinere Împreună cu inculpatul, mai precis În racolarea părților vătămate, În vârstă de 16 ani neÎmpliniți și a martorei, dar și a altor tinere până În prezent neidentificate. Procedând În modul descris mai sus, ambii inculpați le-a racolat pe părțile vătămate, inculpatul seducând-o pe partea vătămată căreia i-a dat diverse cadouri și i-a efectuat și fotografii cu caracter porno grafic după care ambii inculpați au exercitat amenințări asupra părții vătămate cu scopul de aod etermina să . raporturi sexuale cu ei si cu clienții pe care Îi vor găsi și să le comunice numele altor potențiale victime.
Se mai reține că prin violență și amenințări cei doi inculpați au determinat-o și pe partea vătămată, de când aceasta era la vârsta preșcolară să pozeze goală sau să le facă rost de alte fete în acest scop, pretinzând că le-ar fi datoare cu anumite sume de bani pentru care au încercat chiar să o determine să întrețină relații sexuale cu clienți găsiți de ei.
Din probele administrate rezultă că în perioada 2006 - 2007 inculpații au racolat și alte tinere printre care și numita pe în același mod în care a procedat cu partea vătămată, efectuându-i fotografii cu caracter pomografic, reținându-i actele de identitate cu scopul de aod etermina să se deplaseze cu el în străinătate în vederea practicării prostituției.
La fel, s-a reținut că în anul 2006 inculpatul împreună cu alți făptuitori a racolat-o pe pe care a și transportat-o în Austria unde mai era cazată o altă tânără cunoscută sub numele de "". de câteva săptămâni partea vătămată a fost obligată să practice prostituția în timpul nopții, iar ziua să participe la comiterea _nor infracțiuni de furt, fiind bătută, sechestrată, lipsită de apă și mâncare. In aceeași situație au ajuns și alte tinere, respectiv, și.
Cât despre inculpatul s-a reținut că acesta de mai multă vreme a obligat-o prin amenințări și violențe pe concubina sa cu care are un copil de 3 ani, să practice prostituția in parcările situate la iesirea din T spre A I și a încercat prin înșelăciune să o determine pe sora concubinei sale, să îl însoțească pe litoral, după care împreună cu inculpatul, a obligat-o să practice prostituția, procedând într-o manieră similară și cu partea vătămată pe care au obligat-o să se prostitueze alături de concubina inculpatului.
Tot cu ajutorul concubinei sale inculpatul a determinat-o și pe partea vatămată sa practice prostituția pentru el, iar după cca 2-3 săptămâni partea vătămată a reusit sa fuga de la inculpat fiind ajutata de martori.
Arestarea preventivă a inculpaților și a fost dispusă inițial în baza temeiurilor indicate de art.148 a1.1 lit.e și f pr.pen. prin încheierea penală prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive față de acesta la data de 7.09.2007 reținându-se un nou temei, cel prevăzut de art. 148 lit. b pr.pen. față de încercarea de influențare a martorului (128-130 ) Aceleași trei temeiuri au fost reținute și în ceea ce-l privește pe inculpatul.
Inculpații și au fost reținuți în data de 13.06.2007 și au fost ulterior arestați preventiv prin încheierea penală nr. 70lC/2007 din data de 14.06.2007 a Tribunalului Cluj, măsura arestării preventive fiind prelungită succesiv din 30 în 30 de zile.
Inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea penală nr. 95/C/2007 din data de19.10.2007a Tribunalului Cluj, măsura arestării preventive fiind prelungităprInîncheierea penală nr. 97/C/7.11.2007 a Tribunalului Cluj.
La termenele de judecată din data de 5.12.2007, 14.01.2008 și 3.03.2008 și 30.04.2008 și 26.05.2008 și 23.06. 2008, 21.07.2008 și 29.09.2008 s-a procedat la verificarea măsurii arestării preventive, aceasta fiind menținută În temeiul dispozițiilor art. 300/1 și 300/2 pr.pen. față de toți cei trei inculpați după epuizarea căilor de atac.
Analizând la acest moment legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, tribunalul apreciază că temeiurile care au fost avute În vedere la luarea și menținerea măsurii subzistă și În prezent față de inculpații și.
Sunt . cerințele art. 143 pen.Cod Penal, raportate și prin prisma dispozițiilor art. 68/1 pr.pen. În sensul că În cauză există probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele pentru care sunt cercetați, avându-se În vedere mijloacele de probă administrate În cursul urmăririi penale, respectiv declarațiile persoanelor vătămate, ale martorelor, procesele-verbale de investigații, actele premergătoare efectuate În cauză, rezultatele interogării bazelor de date ale poliției de frontieră, copii ale unor acte depuse la dosar de către părțile vătămate, planșe foto, conținutul comisiilor rogatorii, interceptările convorbirilor telefonice, procese-verbale de percheziție corporală și domiciliară, rezultatul perchezițiilor informatice și chiar declarațiilor inculpaților. La acestea se adaugă și depozițiile părților vătămate audiate În fața instanței, acestea menținându-și În cea mai mare parte declarațiile din faza de urmărire penală, precum și declarația martorelor audiate până În prezent pe parcursul cercetării judecătorești.
Verificând măsura arestării prin prisma dispozițiilor art. 143 pr.pen. tribunalul reține că faptele imputate inculpaților prin rechizitoriu apar ca fiind grave prin prisma activității infracționale . prin numărul de persoane implicate, modalitățile de comitere ale faptelor indicate de anchetatori și săvârșirea acestor fapte În mod repetat, conturându-se ideea că inculpații prezintă un real pericol pentru persoanele de sex feminin cu care reușesc să intre in contact.
Din probele dosarului rezultă până la acest moment și indicii că anterior arestării preventive inculpații au adresat amenințări părților vătămate, aspecte care de altfel se coroborează și cu unele interceptări telefonice.
Potrivit punctului de vedere exprimat În recomandarea nr.R ( 80) Il a Comitetului de miniștri ai Consiliului Europei, existența unor motive verosimile care să legitimeze bănuiala că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este urmărit este privită ca o condiție generală, independentă de temeiurile detenției provizorii sau cele de care ar putea justifica o condamnare, Curtea statuând că aceste motive verosimile presupun existența unor fapte informații de natură a convinge obiectiv că persoana În cauză a comis o infracțiune. Aceste motive pot fi diferite de cele pentru care se dispune trimiterea În judecată sau de cele care ar putea justifica o eventuală condamnare.
În ceea ce îl privește pe inculpatul, din cuprinsul actelor de urmărire penală a reieșit În mod clar că acesta, fie personal, fie prin intermediul aparținătorilor, după arestarea sa preventivă a . să influențeze martori și părți din proces, aspecte reținute În cuprinsul tuturor încheierilor prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive. Aceste împrejurări se coroborează până la acest moment și cu declarațiile părților vătămate și din fața instanței.
Ca atare, reținând atitudinea inculpaților față de victime, așa cum aceasta este descrisă de către procurori, atât anterior arestării preventive cât și ulterior, fată de modalitătile de comitere a infractiunilor ce le-au fost retinute În sarcină,
",
față de conținutul interceptărilor telefonice, tribunalul apreciază că există date
că, cercetați În stare de libertate, inculpații ar putea încerca să influențeze martorii și părțile vătămate, putând periclita aflarea adevărului În cauză, subzistând deci și temeiul prevăzut de art. 148 li1. e pr.pen.
În privința condițiilor prevăzute de art. 148 li1. f pr.pen. cerința cuprinsă În teza 1 a acestui articol (referitor la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute În sarcina inculpați lor) este . pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele pentru care aceștia sunt trimiși in judecată este cu mult peste limita minimă prevăzută in acest articol de lege, respectiv aceea de 4 ani închisoare.
Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta la acest moment lăsarea în libertate a inculpaților, trebuie subliniat faptul că, raportat la noțiune a de "probe" care se regăsește În teza a II -a a art. 148 li 1. f pr. pen. acesta trebuie să reiasă din existența la dosar a unordatedin care să rezulte, fără putința de tăgadă, că o Întreagă colectivitate ar fi pusă în primejdie prin lăsarea În libertate a inculpatului.
Este imperios necesară existența unor date și probe certe care să convingă
judecătorul că pentru siguranța publică se impune privarea de libertate a inculpatului. Noțiunile nu trebuie privi te izolat, ciinterdependent,pentru că legea impune drept condiție a luării și menținerii măsurii preventive existența unorprobecă lăsarea În libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Aceste probe nu se confundă dar nici nu exclud probele administrate în cursul urmăririi penale și a judecății, fiind vorba practic de orice element de fapt care poate contribui la cunoașterea Împrejurărilor necesare justei soluționări a cauzei, la care se raportează și corecta evaluare a necesității luării sau menținerii unei măsuri preventive.
Așa cum s-a arătat și în Încheierile anterioare, pericolul concret pentru ordinea publică trebuie înțeles deci ca o reacție colectivă față de anumite stări de lucruri, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând temerea colectivă că Împotriva unor fapte periculoase organele de stat nu acționează suficient, că legea nu este aplicată cu hotărâre.
Starea de pericol pentru ordinea publică, spre deosebire de pericolul social concret al faptei respective, presupune o rezonanță a acelei fapte, o afectare a echilibrului social firesc, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, o anumită stare de in securitate socială.
Din aspectele care reies până În prezent din actul de sesizare și chiar din probele administrate În cursul judecății până la acest moment reiese că inculpații sunt percepuți În societate ca persoane violente (trei părți vătămate au afirmat În fața instanței că inculpații le-au violat sau au intenționat să le violeze), că acțiunile lor au fost Îndreptate Împotriva unor persoane de sex feminin, chiar minore, care, În general, aveau un statut social vulnerabil și instabil, unele fiind implicate anterior În activități de prostituție sau În activități cu caracter mai puțin moral, iar altele care se aflau În situații materiale sau personale precare, fiind deci evident că inculpații au . să profite de slăbiciunile părților vătămate și de ascendentul fizic și moral pe care l-au avut sau și l-au creat față de ele. Comportamentul verbal violent și indecent reiese și din interceptările de convorbiri telefonice (În parte, recunoscute de către inculpați la momentul audierii lor) și justifică la acest moment convingerea că lăsarea În libertate a inculpaților ar crea atât o stare de insecuritate și teamă părților vătămate și martorelor, dar și o reacție negativă În societate. Aceasta independent de faptul că, pe perioada detenției preventive, inculpatul a avut o comportare corespunzătoare și a raportat două incidente pentru care a fost recompensat. Mai mult, amândoi inculpații au condamnări anterioare și chiar dacă inculpatul invocă intervenirea reabilitării, se poate constata că procedura de reabilitare judecătorească a fost suspendată de Judecătoria Cluj -N ca urmare a . urmăririi penale În prezentul dosar iar sentința penală de reabilitare nr. 203/2007 a Judecătoriei Turda (25, voI. 1) nu privește toate condamnările Înscrise În fișa de cazier.
Situația patrimonială a inculpatului precum și eventuala executare silită imobiliară, deși reprezintă un motiv serios, nu poate justifica prin el Însuși cercetarea În stare de libertate a inculpatului, care are posibilitatea chiar din penitenciar să mandateze o persoană care să se ocupe de aceste aspecte. Împiedicarea sau stoparea executării silite ar impune ca inculpatul să dețină la acest moment anumite sume de bani, deoarece este greu de crezut că lăsat În libertate acesta ar putea obține, prin muncă, Într-un interval de extrem de scurt, suma necesară . creditorului.
Cu privire la durata rezonabilă a măsurii arestării preventive În sensul dispozițiilor art. 5 paragraful 3 din, prin prisma practicii constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, aceasta se apreciază de la caz la caz, În concret, În funcție de complexitatea cauzei, de numărul și gravitatea infracțiunilor reținute În sarcina fiecărui inculpat precum și de atitudinea părților din proces și operează pe faze procesuale diferite, urmărire penală, judecată În fond și judecată În căile de atac. Se poate constata În prezenta cauză că aceasta se află pe rolul instanței de judecată de cca 9 luni și J, În care cauza s-a amânat și din culpa apărătorilor celor doi inculpați la două termene de judecată, astfel încât este nejustificat în aceste condiții să se susțină că perioada detenției preventive a depășit termenul rezonabil la acest moment.
Contribuția fiecăruia dintre inculpați la comiterea faptelor ce le sunt imputate, precum și vinovăția fiecăruia, dacă există, urmează a fi stabilite pe parcursul cercetării judecătorești însă măsura arestării preventive trebuie să garanteze, printre altele, și buna desfășurare, în condiții de celeritate, a procesului penal.
Din motivele anterior expuse reiese că la acest moment nu se poate aprecia în vreun fel că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat, astfel încât să se justifice înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură preventivă, în sensul celor solicitate de apărătorii inculpaților.
Situația este însă diferită în cazul inculpatului. Temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de acesta au fost cele prevăzute de art. 148, lit. b, e și f pr.pen. respectiv că există date că a încercat să zădămicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori și exercitarea de presiuni asupra părților vătămate și că a comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Dintre actele materiale descrise în rechizitoriu pe inculpatul îl vizează cele de la punctele 2 (cu referire la inculpata ), 3 (cu referire la partea vătămată ), 4 (cu referire la partea vătămată ) și 5 (cu referire la partea vătămată, care a plecat din țară și nu a mai putut fi audiată de către instanță). În fapt, din materialul probator administrat până în prezent ar reieși indicii în sensul că activitatea inculpatului ar fi diferită de cea a celorlalți doi inculpați și că acești a nu ar fi acționat împreună.
Audierea nemijlocită, în condiții de oralitate și contradictorialitate a persoanelor indicate în rechizitoriu ca părți vătămate sau civile, a unor martori precum și alte înscrisuri depuse la dosarul cauzei, au relevat aspecte noi și indicii care sunt de natură să justifice în acest moment procesual cercetarea acestui inculpat în stare de libertate, tribunalul apreciind că nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive.
Cea mai mare parte a martorilor sau părților vătămate audiate până în prezent au arătat că nu îl cunosc pe inculpat și nu l-au întâlnit niciodată. De altfel, față de acest inculpat există o singură constituire de parte civilă, a numitei (care a dat nu mai puțin de patru declarații contradictorii în prezenta cauză, dintre care una în cursul urmăririi penale În fața unui apărător ales prin care își retracta prima declarație și care are calitatea de parte vătămată și într-un alt dosar cu același obiect - trafic de persoane - aflat pe rolul Tribunalului Cluj ). Audierea nemijlocită a părții vătămate a relevat o altă stare de fapt decât cea despre care se face vorbire în rechizitoriu, astfel încât la acest moment se poate susține că există unele indicii că această declarație se coroborează cu alte probe administrate În cauză cu privire la Împrejurările În care aceasta și inculpatul ar fi ajuns pe litoral și chiar cu declarațiile coinculpaților. Faptul că În prezent partea vătămată afirmă că s-a aflat și se află În relații bune cu inculpatul conduce la ideea că, cel puțin raportat la starea de pericol pe care inculpatul ar putea-o reprezenta pentru aceasta, arestarea preventivă nu se mai impune.
Așa cum s-a arătat și În cuprinsul Încheierilor din 23.06 și 21.07.2008, cu privire la incidența dispozițiilor art. 148 lit. b pr.pen. tribunalul a reținut acest temei al arestării prin prisma susținerilor acuzării În sensul că datorită faptului că printr-un sms cu textul ", dacă zici că ai fost cu mine la mare la mare mă arestează, mai bine zici că eu nu am fost cu tine, că . dă drumul, așa te ", inculpatul i-ar fi solicitat surorii concubinei sale să declare la parchet alte aspecte decât cele reale ca să-l dezincrimineze. Acest aspect nu a fost contestat de inculpat, care l-a explicat Însă Într-un alt mod (209, voI. I) Din depoziția părții vătămate a reieșit că inculpatul i-a adresat această solicitare când aceasta se afla la sediul poliției pentru audieri (112, vol.I).Raportat la depoziția părții vătămate din fața instanței, se poate susține că mesajul sus-menționat este susceptibil și de alte interpretări decât acelea că ar fi constituit o amenintare, ca atare acest temei al arestării nu mai subzistă. În acest context, trebuie _eiterat faptul că materialul probator privindu-l pe acest inculpat este aproape epuizat, astfel . În mod obiectiv acesta nu mai poate influența martorii sau părțile vătămate.
Instanța a fost până În acest moment În imposibilitatea de aoa udia pe partea vătămată (care este Însă plecată din țară Încă de când a . procesul). Cu toate acestea, din conținutul rapoartelor de evaluare Întocmite În cursul judecății atât pentru inculpatul, cât și pentru inculpata reiese că, În pofida faptului că inculpatul a fost arestat din luna octombrie a anului trecut, concubina sa a continuat să practice prostituția fără a fi obligată de cineva În acest sens, deși chiar și instanța de judecată i-a atras acesteia atenția că o astfel de atitudine poate atrage luarea măsurii arestării preventive față de inculpată.
Măsura arestării preventive este cea mai restrictivă de libertate, astfel . oportunitatea luării și menținerii ei trebuie examinată periodic de către instanța de judecată investită cu soluționarea fondului cauzei. Potrivit art. 5 pct.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane are un caracter excepțional și se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a de crede În posibilitatea săvârșirii unor noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor precum și desfășurarea În bune condiții a procesului penal.
Deosebit de acest aspect, Curtea Europeană a statuat În jurisprudența sa că indiferent de justificarea temeiuri lor privind bănuiala, acestea, deși esențiale, nu
sunt suficiente la un moment dat să justifice singure și prin ele însele menținerea unei măsuri de o asemenea gravitate, urmând a fi analizate și identificate și alte temeiuri, referitoare la pericolul pentru ordinea publică (la care fac referire și prevederile art. 148 lit. f pr.pen) relevat de posibilitatea ca acuzatul să se sustragă anchetei penale, să zădămicească aflarea adevărului sau de impactul social al faptei presupus a fi săvârșite de acuzat.
În acest context, tribunalul, apreciind că în cursul judecății temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive s-au modificat (cele prevăzute de art. 148 lit. e și f pr.pen.), va ține totodată seama la înlocuirea măsurii de împrejurarea că pericolul social pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului nu trebuie disociat de impactul social al faptelor reținute în sarcina acestora, atât asupra colectivității, cât și a persoanelor presupus vătămate prin infracțiune. La stabilirea pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului nu se poate face abstracție de poziția subiectivă a victimelor față de infractor, pericolul social corodându-se odată cu trecerea timpului și cu estomparea urmărilor faptei în conștiința individuală a fiecărei victime și în conștiința colectivă, sens în care temeiul prevăzut de art. 148 lit. f pr.pen. s-a modificat de la momentul arestării inculpatului până în prezent.
Materialul probator în ceea ce privește activitatea infracțională a inculpatului este aproape epuizat până la acest moment iar din examinarea depozițiilor martorilor din faza de urmărire penală care nu au fost audiați încă de instanță reiese că foarte puține din acestea mai vizează activitatea infracțională a acestuia. Cu toate acestea însă, restul probațiunii este departe de a fi epuizat, datorită complexității cauzei și numărului mare de martori, existând dificultăți sporite în urgentarea probațiunii deoarece mulți martori nu se prezintă la primul termen la care sunt citați în instanță iar alții și-au schimbat domiciliile.
Prin urmare, nu se mai poate susține că prin lăsarea inculpatului în libertate s-ar periclita buna desfășurare a procesului penal, acesta desfășurându-se îăn aceeași manieră, indiferent dacă inculpatul este arestat sau nu.
Tribunalul reține deci că măsura arestării preventive este una de excepție, neidentificându-se cu pedeapsa și având caracter preventiv, nu aflictiv, astfel încât trebuie evitat ca aceasta să se transforme în sancțiune penală prin prelungirea sau menținerea ei dincolo de scopul pe care legea îl recunoaște măsurilor preventive. La luarea și menținerea ei trebuie să se țină deci cont de toate criteriile prevăzute de art. 136 alin. 8 pr.pen. la acest moment inculpatul fiind arestat preventiv de aproape un an.
Ca atare,câtă vreme măsura arestării preventive este una personală și nu una colectivă,la aprecierea oportunității menținerii unei astfel de măsuri trebuie examinate indiciile și probele temeinice de vinovăție pentru fiecare inculpat în parte, gradul presupus de implicare în activitatea infracțională și perioada în care a fost angrenat în astfel de activități, fără ca prin aceasta să se prejudicieze în vreun fel fondul cauzei.
Astfel, inculpatul este Într-adevăr recidivist, dar condamnarea anterioară datează de peste Il ani de zile, este aplicată pentru alt gen de infracțiuni iar faptele deduse judecății În prezenta cauză au fost săvârșite cu foarte puțin Înainte de Împlinirea termenului de reabilitare. Faptul că acesta este recidivist postexecutoriu sau că ar fi avut manifestări violente față de concubina sa nu constituie la nesfârșit temeiuri pentru a justifica măsura arestării preventive.
Chiar dacă inculpatul are un comportament impulsiv, acesta nu poate
justifica prin el Însuși menținerea inculpatului În stare de arest.În acest context, tribunalul reține că ultima condamnare suferită de inculpat (cea care atrage starea de recidivă) datează de peste 10 ani, este unica condamnare anterioară și a fost aplicată pentru furt calificat.
Participarea concretă a acestui inculpat la comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis În judecată va fi analizată la momentul pronunțării hotărârii pe fond, respectiv se va analiza atunci dacă atitudinea violentă a inculpatului despre care au făcut vorbire unele părți vătămate și unele martore se circumscrie sau nu laturii obiective a infracțiunilor pentru care a fost trimis În judecată.
În cazul În care inculpatul va . cu rea-credință, oricare dintre obligațiile ce Îi vor fi impuse de către instanță cu ocazia Înlocuirii măsurii arestării preventive, se poate lua din nou această din urmă măsură, astfel . se poate aprecia că procesul penal se poate derula În continuare În bune condiții.
Toate aceste elemente conduc la concluzia că mentinerea măsurii arestării
,
preventive față de inculpatul nu se mai justifică În cauză, sens În care În baza art. 139 alin.! pr.pen. rap. la art. 141 pr.pen, tribunalul a admis cererea formulată de acesta prin apărător și a dispus Înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de acesta cu măsura obligării de a nu părăsi tara.
Împotriva acestei hotărâri a declarat, în termen legal, recurs, DIICOT- Serviciul Teritorial Cluj, solicitând casarea încheierii Tribunalului și rejudecând cauza a se respinge cererea de înlocuire a arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi țara și a menține pe cale de consecință măsura arestării preventive a acestuia.
În motivarea recursului său, DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj, a învederat faptul că indiciile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă și în continuare, există suspiciunea rezonabilă că inculpatul ar fi comis faptele pentru care este trimis în judecată.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:
Prin încheierea penală nr.95/C/2007 a Tribunalului Cluj, s-a dispus arestarea inculpatului, cercetat pentru aceea că, în perioada 2004-2007, prin violență, amenințare și abuz de autoritate a recrutat, transportat și găzduit pe, în scopul exploatării și apoi împreună cu aceasta, prin aceleași mijloace a recrutat și găzduit pe și împreună cu coinculpatul pe partea vătămată, în scopul exploatării, prin obligarea la practicarea prostituției.
Același inculpat, în anul 2006, împreună cu inculpata, prin amenințare și înșelăciune a racolat-o, transportat-o și găzduit-o pe partea vătămată, în scopul exploatării prin practicarea prostituției.
S-a mai reținut că, în perioada 2006-2007, inculpatul a procurat pentru sine și a deținut în memoria computerului său și pe un număr de 6 suporți optici mai multe filme cu imagini reprezentând minori în ipostaze pornografice.
Inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul DIICOT, iar potrivit procedurii legale, în baza art.300 ind.2 și art.160 ind.b i C.P.P.-a fost verificată și menținută măsura preventivă.
În prezent cauza se află în faza cercetării judecătorești, fiind deja administrate o parte din probele testimoniale, în sensul că au fost audiate doar, și.
Curtea constată că cercetarea judecătorească nu este finalizată în ceea ce-l privește pe acest inculpat, urmând a mai fi audiați o serie de martori iar partea vătămată nu a putut fi audiată datorită faptului că aceasta este plecată din țară.
Raportat la cele ce preced, curtea apreciază că în cauză există în continuare indicii temeinice, așa cum acestea au fost definite de art.68 ind.1, prin prisma jurisprudenței CEDO, art.5 din aceeași jurisprudență, care să conducă la bănuiala legitimă că inculpatul a comis o faptă prevăzută de legea penală.
De asemenea, se apreciază că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri subzistă în continuare, că privarea e libertate a inculpatului este necesară în vederea bunei desfășurări a procesului penal.
Astfel, din probele de la dosar rezultă că inculpatul i-a trimis părții vătămate un SMS prin care îi cerea acesteia să nu declare că au fost împreună la mare, fiind conștient că o astfel de declarație ar conduce la arestarea sa.
Un astfel de mesaj nu poate fi interpretat decât în sensul art.148 lit.e C.P.P. din însuși conținutul său reieșind scopul cu care acesta a fost trimis și anume influențarea părții vătămate.
Apoi, raportat la împrejurările concrete în care se bănuie că a fost comisă fapta, la persoana inculpatului, la modul de acțiune al acestuia, la gravitatea deosebită a faptelor imputate, la durata îndelungată a activității infracționale, curtea constată că existe indicii temeinice că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică, generând o stare de insecuritate socială.
Prima instanță a motivat înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara, argumentând că tulburarea socială rezultată din gravitatea presupuselor fapte s-a diminuat treptat prin trecerea perioadei semnificative de în care inculpatul a fost arestat preventiv (1 an).
Potrivit art.139 alin.1 proc.pen. măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
Conform art.139 alin.35din același cod, măsura arestării preventive poate fi înlocuită cu una dintre măsurile prevăzute în art.136 alin.1 lit.b și c proc.pen.
Durata arestării preventive nu este un temei al înlocuirii măsurii preventive, aceasta având relevanță numai sub aspectul prevăzut în art.140 proc.pen. referitor la încetarea de drept a măsurilor preventive, text care nu are incidență în cauză.
Dispozițiile art.139 alin.1 proc.pen.prevăd posibilitatea înlocuirii unei măsuri preventive cu altă măsură când s-au schimbat temeiurile ce au determinat luarea măsurii. Ori, temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au schimbat, până în prezent fiind audiat inculpatul, mai multe părți vătămate, martori, cercetarea judecătorească apropiindu-se de final.
Raportat la natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite, respectiv traficarea în scopul exploatării părților vătămate prin obligare la prostituție, numărul persoanelor racolate, starea de pericol creată prin vătămarea adusă relațiilor sociale privind viața persoanei, precum și limitele de pedeapsă prevăzute de lege, nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi țara.
socială a faptelor reprezintă unul dintre criteriile de apreciere a pericolului social concret. Având în vedere că de la data arestării inculpatului a trecut o perioadă de 1 an de zile, nu se pune problema estompării rezonanței sociale a infracțiunilor și nici problema înlocuirii arestului preventiv cu o altă măsură mai blândă.
Printre criteriile ce trebuie avute în vedere de instanță la înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă mai blândă, în cazul infracțiunilor prevăzute de Legea nr. 678/2001, trebuie să se numere și gradul de pericol social al infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, numărul de persoane traficate și amploarea acestui fenomen infracțional.
Tribunalul, a făcut abstracție de aceste criterii astfel că instanța de recurs va reține că față de gradul ridicat de pericol social al faptelor stabilite în sarcina inculpatului de către procuror, numărul de persoane traficate și amploarea acestui fenomen infracțional, există în continuare temeiuri care justifică menținerea inculpatului în stare de arest preventiv, existând la dosar probe certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Față de modul de concepere și organizarea activității infracționale de către inculpat, dacă s-ar admite cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive, dispunându-se punerea sa de îndată în libertate, s-ar induce un puternic sentiment de insecuritate socială, de nesiguranță în opinia publică, fapt ce în final s-ar repercuta negativ asupra finalității actului de justiție.
Instanța de recurs, la aprecierea ca temeinic a recursului DIICOT, a luat în considerare mai cu seamă natura activității infracționale a grupului organizat, condițiile concrete în care acesta s-a desfășurat, multitudinea și complexitatea faptelor ilegale comise, astfel cum au fost ele expuse în actul de inculpare, precum și prevederile art.148 lit.f proc.pen.
Așa fiind, în mod judicios se va menține starea de arest preventiv luată față de inculpat constituit în grup organizat în vederea comiterii unor infracțiuni grave, sancționate prin reglementările speciale ale Legii 678/2001, astfel încât se constată că în cauză sunt incidente prevederile art.143 proc.pen.
În plus, curtea reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO "factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie", măsura arestării preventive a inculpatului fiind conformă scopului instituit prin art.5 al Convenției Europene a Drepturilor Omului. De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând "suspiciunea rezonabilă că s-a comis o infracțiune", măsura menținerii arestării preventive este justificată și prin prisma aceleiași jurisprudențe.
Nu este de neglijat de asemenea poziția inculpatului pe parcursul procesului penal.
Curtea apreciază că, în baza disp.art.136 proc.pen.pentru desfășurarea în condiții corespunzătoare a procesului penal și pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, este corespunzătoare momentan măsura arestării preventive, subzistând temeiurile inițiale care au impus-
Existența și, în același, subzistența în continuare a unor temeiuri care au justificat arestarea preventivă a inculpatului constituie și sunt conforme și scopurilor instituite prin art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Amploarea activității infracționale, modul de concepere și de derulare justifică menținerea arestului preventiv, la dosar fiind probe care conduc la incidența temeiurilor prev.de art.148 lit. b,e și f proc.pen.
Pentru motivele ce preced, curtea în baza art.38515pct.2 lit.d proc.pen.va admite recursul declarat de Ministerul Public - DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj împotriva încheierii penale din 29 septembrie 2008 a Tribunalului Cluj prin care s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului, cu măsura obligării de a nu părăsi țara, pe care o casează și, rejudecând:
Va respinge cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi țara ca nefondată și va menține măsura arestării preventive a inculpatului, luată prin încheierea penală nr. 95 din data de 19 octombrie 2007 a Tribunalului Cluj.
Cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia, conform art. 192 pct. 3 alin. 3 proc.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de DIICOT-SERVICIUL TERITORIAL CLUJ, formulat împotriva încheierii penale din 29 septembrie 2008 a Tribunalului Cluj pe care o casează și rejudecînd:
Respinge cererea de înlocuire a arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara ca nefondată și în consecință, menține măsura arestărăii preventive a inculpatului,.la 19.07.1975 în T, luată prin Încheierea penală nr. 95 din 19 octombrie 2007 a Tribunalului Cluj.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 7 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER
- - - -, - - - -
RED. M/B/4EX
JUD. FOND
Președinte:Delia PuriceJudecători:Delia Purice, Maria Boer Iuliana Moldovan
