Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 670/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.670/
Ședința publică din 22 iunie 2009
PREȘEDINTE: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR 3: Anca
Grefier:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara - este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 12.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv și asistat de avocat ales cu împuternicire avocațială la dosarul de fond.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpatului recurent, av., solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Timiș și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, arătând în sprijinul acestei solicitări, că temeiurile de fapt și de drept care au determinat arestarea preventivă a inculpatului au încetat odată cu audierea acestuia în fața instanței de fond, când și-a menținut declarația din faza de urmărire penală, recunoscând fără echivoc contribuția sa infracțională. Consideră că perioada de 3 luni de zile de când inculpatul este arestat, constituie un argument suficient că, odată pus în libertate, inculpatul nu va intra în câmpul infracțional și va conștientiza că orice abatere va atrage sancțiuni penale, respectiv privarea de libertate, de aceea, o eventuală menținere a arestării preventive ar exercita o presiune în plus asupra judecătorului învestit cu judecarea cauzei, în vederea pronunțării unei hotărâri de condamnare. Având în vedere că prejudiciul a fost recuperat, inculpatul are un domiciliu stabil, are familie, 2 copii, nu are antecedente penale, se poate lua față de acesta măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, încheierea tribunalului fiind legală și temeinică, existând suficiente indicii că inculpatul a săvârșit fapta reținută în sarcina sa prin rechizitoriu, punerea în libertate a inculpatului constituind un pericol concret pentru societate, raportat la natura infracțiunii comise.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, arătând că are doi 2 copii, este singurul întreținător al familiei, soția fiind bolnavă de cancer și dorește să fie alături de familie.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală din 12 iunie 2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timiș, în baza art. 3002.C.P.P. raportat la art. 160 a C.P.P. menținut starea de arest a inculpaților și, urmând ca legalitatea și temeinicia acesteia să fie verificată din nou înainte de expirarea termenului prevăzut de lege, respectiv data de 10.08.2009.
În baza art. 139 alin. 1.C.P.P. a respins cererile formulate de către inculpați, prin apărătorii aleși, privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi tara sau localitatea.
În baza art. 1608aalin. 6.C.P.P. a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, ca inadmisibilă.
Instanța a apreciat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților nu s-au schimbat, justificând în continuare privarea de libertate a acestora, în condițiile în care există suficiente indicii cu privire la posibilitatea ca inculpații să fie implicați în săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală și sancționate cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar raportat la modalitatea în care s-a desfășurat activitatea presupus infracțională și la natura faptelor săvârșite de către inculpați, se poate aprecia că lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Este evident că atunci când anumite infracțiuni, prin gravitatea lor sau prin efectul pe care îl au asupra opiniei publice, pot crea în cadrul societății o reacție de nesiguranța sau de revoltă, privarea de libertate a autorilor, cel puțin pentru o perioada de timp, apare ca fiind pe deplin justificată. Or, în prezenta cauză, există suficiente probe în legătură cu posibila implicare a celor doi inculpați în săvârșirea unor activități ilicite cu consecințe dintre cele mai grave asupra patrimoniului părților vătămate, astfel că lăsarea lor în libertate nu ar contribui la altceva decât la sporirea sentimentului de neîncredere al opiniei publice în capacitatea organelor judiciare de a proteja valorile sociale, situație incompatibilă cu principiile unei societăți democratice.
Instanța a reținut că măsura arestului preventiv reprezintă o excepție de la prezumția de nevinovăție, aceasta fiind acceptată atâta timp cât măsura preventivă nu se transformă într-o pedeapsă anticipată, stabilită înainte de pronunțarea asupra vinovăției. Or, în prezenta cauză, dată fiind complexitatea acesteia, precum și gravitatea faptelor săvârșite, instanța a apreciat că menținerea inculpaților în stare de arest, pentru o perioada de 3 luni, nu poate fi interpretată ca reprezentând o stabilire anticipată a pedepsei, motiv pentru care nu se poate considera că aduce atingere prezumției de vinovăție de care inculpații beneficiază.
Cu privire la cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu una dintre măsurile prevăzute de art. 136 alin. 1 lit. sau c C.P.P. acestea au fost respinse ca fiind neîntemeiate, în condițiile în care s-a apreciat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat.
În ceea ce privește cererea formulată, pentru inculpatul, privind liberarea provizorie sub control judiciar, instanța a reținut că, potrivit disp. art. 1602alin. 1.C.P.P. liberarea provizorie se poate dispune, în cazul infracțiunilor intenționate, numai dacă legea prevede pentru infracțiunea respectivă pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Or, în prezenta cauză, în sarcina inculpatului s-a reținut comiterea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 215 al.5 și Cod Penal sancționată cu închisoarea de la 10 la 20 de ani.
În consecință, în condițiile în care legea prevede pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului pedeapsa închisorii mai mare de 18 ani, instanța a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar ca inadmisibilă.
Împotriva încheierii penale din 12.06.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr- a declarat recurs inculpatul recurent, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 17.06.2009, sub nr-.
În motivarea recursului inculpatul a arătat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat, nu prezintă pericol pentru ordinea publică, nu există nici un criteriu verosimil că odată pus în libertate ar săvârși alte acte sau fapte incriminate de legea penală precum și practica Curții Europene.
Din analiza încheierii recurate, prin prisma motivelor de recurs invocate analizate din oficiu, Curtea reține următoarele:
Instanța de recurs constată că nu s-au schimbat temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, Tribunalul reținând corect că persistă presupunerea că inculpatul a săvârșit fapte grave, periculoase pentru patrimoniul cetățenilor.
Contrar susținerilor apărătorului inculpatului, Curtea consideră că sunt întrunite cumulativ exigențele imperative ale art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiuni care sunt pedepsite de legea penală cu închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la modul în care inculpatul și-a desfășurat activitatea infracțională, la locul și timpul comiterii faptei reținute în sarcina acestuia.
Curtea înlătură și apărarea inculpatului referitoare la faptul că nu s-a ținut cont de vârsta acestuia, situația familială, lipsa antecedentelor penale, deoarece aceste aspecte au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene la momentul arestării nu este încă necesar să se stabilească în mod clar că o infracțiune s-a comis sau care este natura exactă a infracțiunii comise. Obiectul preocupărilor pe parcursul privării de libertate este acela de a continua investigațiile în scopul de a confirma sau de a înlătura temeiurile arestării.
Faptele ce au dat naștere suspiciunii nu trebuie să fie la același nivel cu faptele necesare pentru a justifica o condamnare sau chiar pentru a aduce o acuzație ce trebuie să existe la un moment procesual ulterior în cadrul urmăririi penale (cauza Brogan contra Marii Britanii,din jurisprudența CEDO).
Nu trebuie stabilită, așadar, vinovăția unei persoane în acest stadiu, acesta fiind scopul urmăririi penale în urma căreia trebuie să rezulte realitatea și natura infracțiunilor de care o persoană este acuzată (cauza Italiei). De asemenea, nu este necesar să se constate că a fost săvârșită o infracțiune sau că persoana privată de libertate a săvârșit o infracțiune (cauza Gusinsky contra Rusiei).
În ceea ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatului, în sensul că măsura arestării preventive are un caracter excepțional, stare de libertate fiind cea normală, fiind de neadmis menținerea stării de arest preventiv peste limite rezonabile, prin raportare la jurisprudența CEDO, instanța reține că aprecierea necesității luării și menținerii unei măsuri preventive trebuie să se facă luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a se constata în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate, fără a se aduce atingere prezumției de nevinovăție, în sensul de a se urmări existența unui just echilibru între măsura arestării preventive, pe de o parte, și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire a faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului, pe de altă parte.
În condițiile de față, Curtea apreciază că la acest moment procesual interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi judecat în stare de libertate. Astfel, se reține că presupunerea rezonabilă privește fapte grave, că aceste fapte au un impact social deosebit prin repercusiunile pe care le generează.
De asemenea, instanța apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului ar genera creșterea sentimentului de nesiguranță al populației și ar fi de natură a conduce la scăderea încrederii populației în capacitatea de protecție a organelor statului, acesta având obligația pozitivă de a adopta o legislație penală, dublată de mecanismul care să asigure aplicarea sa, capabilă să descurajeze comiterea de fapte ce pun în pericol viața și sănătatea cetățenilor.
Totodată, se constată că menținerea duratei arestării preventive este premisa efectuării cu celeritate a actelor procesuale în cursul judecății, motiv pentru care nu se poate considera că menținerea măsurii arestării preventive se transformă în pedeapsă penală.
Pentru aceste motive a respins și solicitarea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 38515pct. 1 lit. pr. pen va respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul recurent împotriva încheierii penale din 12.06.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr-.
Potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga pe inculpatul recurent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct.1 lit.b Cpp, respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 12.06.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr-.
În baza art. 192 alin.2 Cpp, obligă pe inculpat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.06. 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red. /22.06.09.
Tehnored. CI/22.06.09
PI. - - Trib.
Președinte:Codrina Iosana MartinJudecători:Codrina Iosana Martin, Ion Dincă, Anca
