Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 673/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.673
Ședința publică din data de 20 august 2008
PREȘEDINTE: Florentin Teișanu
JUDECĂTORI: Florentin Teișanu, Paul Mihai Frățilescu Gabriela
- -
GREFIER -
Ministerul publica fost reprezentat de procuror C, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul fiul lui și, născut la data de 18 aprilie 1983, deținut în Penitenciarul Ploiești, județul P, împotriva încheierii de ședință din data de 12 august 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-, prin care în baza disp. art.300/2 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și în temeiul disp.art.160/b alin.3 Cod procedură penală, s-a menținut această măsură.
În baza disp.art.139 rap.la art.145 și art.145/1 Cod procedură penală, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de inculpat cu privire la revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul - inculpat, aflat în stare de arest, personal și asistat de avocat ales din Baroul Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocat, luând legătura cu inculpatul arestat arată că acesta nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea, ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat având cuvântul pentru inculpat, arată că încheierea de ședință din data de 12 august 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova este nelegală și netemeinică, având în vedere că nu există nici un act din care să rezulte că acesta ar fi încercat să împiedice aflarea adevărului în cauză printr- anumită modalitate, directă sau indirectă, neexistând indicii în sensul prev.de art.143 Cod procedură penală.
A mai susținut că se cunoaște adevăratul autor al faptei și deși, s-a reținut în favoarea recurentul - inculpat scuza provocării prev.de art.73 lit.b Cod penal, acesta este arestat din data de 09 mai 2008 numai pe baza declarațiilor rudelor părții
- 2 -
vătămate, respectiv,.
Susține că în favoarea inculpatului, în momentul de față operează prezumția de nevinovăție prev.de art.52și art.53Cod procedură penală, precum și art.6 paragraful 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, putându-se observa că din probele existente la dosar rezultă că cel care se face vinovat de săvârșirea faptei este fratele inculpatului, respectiv.
Mai mult, trebuie avută în vedere și starea de sănătate gravă a inculpatului care a suferit numeroase afecțiuni psihiatrice, fiind internat la Spitalul Penitenciar Jilava unde a urmat tratament de specialitate.
De asemenea, a arătat că se marjează asupra concluziilor testului poligraf, în condițiile în care inculpatul se afla sub tratament psihiatric, fiind efectuat cu încălcarea dispozițiilor medicale.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință atacată, iar pe fond, în temeiul disp.art.385/15 pct.2 Cod procedură penală, reținând cauza spre rejudecare, a se face aplicarea disp.art.300/2 rap.la art.160/b alin.2 Cod procedură penală, constatându-se că nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nici nu au apărut altele noi care să justifice această măsură.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul pune concluzii în sensul respingerii recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat și menținerea încheierii atacate întrucât este legală și temeinică, în mod corect menținându-se măsura arestării
preventive a acestuia, dat fiind faptul că nu s-au schimbat și nici nu au încetat temeiurile care au stat la baza luării măsurii, iar acesta a recunoscut săvârșirea faptei.
A mai arătat că inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav, astfel că gravitatea faptei impune menținerea acestei măsuri preventive, având în vedere modalitatea de comitere a acesteia, gradul de pericol social, iar declarațiile rudelor părții vătămate se coroborează cu declarațiile inculpatului, cu expertiza testului poligraf, fiind îndeplinite condițiile prev.de art.148 lit.f Cod procedură penală.
Totodată, a precizat că declarația fratelui inculpatului, respectiv este nesinceră, apreciind că se impune menținerea măsurii arestării preventive.
Avocat în replică, arată că declarațiile părții vătămate se coroborează cu testul poligraf, dar să se țină cont de modalitatea în care acesta a fost efectuat, că declarațiile date în cauză sunt strict ale rudelor părții vătămate și nu înțelege de ce declarațiilor numiților, și, au fost înlăturate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că nu se face vinovat de fapta reținută în sarcina sa, că are familie, un copil minor, o soție, solicitând judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față;
Prin încheierea din 12 august 2008 Tribunalului Prahova, în baza disp.
- 3 -
art.300/2 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului fiul lui și, născut la data de 18 aprilie 1983, în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești, județul P, și în temeiul disp.art.160/b alin.3 Cod procedură penală, s-a menținut această măsură.
În baza disp.art.139 rap.la art.145 și art.145/1 Cod procedură penală, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de inculpat cu privire la revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut că măsura arestării preventive a fost legal și temeinic dispusă de instanță, în cauză fiind îndeplinite toate condițiile prevăzute de art.143 și art.148 lit.b și f Cod procedură penală, respectiv infracțiunea pentru care inculpatul este trimis în judecată este pedepsită cu închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
De asemenea, s-a reținut că pericolul concret pentru ordinea publică este dat de modalitatea de comitere a infracțiunii de omor calificat, iar gradul de pericol social deosebit de grav rezultă și din valoarea socială ocrotită și lezată prin săvârșirea faptelor, respectiv dreptul la viață, cât și de rezonanța și impactul negativ pe care îl are o asemenea faptă în plan social și care denotă o periculozitate deosebită a persoanelor care comit astfel de fapte.
Tribunalul a constatat că această măsură este necesară și pentru buna desfășurare a procesului penal, temeiurile neschimbându-se până la această dată și nici nu au intervenit altele noi care să impună revocarea măsurii arestării preventive. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea acesteia și judecarea sa în stare de libertate.
În motivarea orală a recursului, inculpatul arată prin apărătorul său că nu se face vinovat de infracțiunea imputată, ci fratele său care a recunoscut săvârșirea faptei. Totodată, împotriva sa sunt declarațiile rudelor victimei care sunt subiective, iar la concluziile testului poligraf nu pot fi luate în considerare, deoarece suferă de afecțiuni psihiatrice.
Examinând încheierea atacată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, Curtea va aprecia că recursul este nefondat.
Astfel, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev.de art.174 - 175 lit.i Cod penal cu aplic.art.73 lit.b Cod penal, constând în aceea că, la data de 06 mai 2008 pe fondul unor discuții violente, l-a lovit cu cuțitul în spate pe numitul, provocându-i moartea.
Inculpatul a fost arestat prin încheierea din 10 mai 2008 Tribunalului Prahova, măsură ce a fost prelungită ulterior, reținându-se că sunt indicii temeinice că el a comis infracțiunea de omor și există pericol concret pentru ordinea publică prin lăsarea lui în libertate, datorită gradului ridicat de pericol social al faptei, valoarea socială căreia i s-a adus atingere (viața persoanei), rezonanța și impactul negativ pe care o are astfel de faptă în rândul colectivității. De asemenea, infracțiunea este pedepsită cu închisoarea de la 10 la 25 ani și interzicerea unor drepturi.
În cauză, Curtea apreciază că față de inculpat subzistă în continuare temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive.
- 4 -
Cerințele prev.de art.143 și art.148 lit.b și f Cod procedură penală, sunt întrunite, întrucât din declarațiile martorilor audiați în faza de urmărire penală rezultă că inculpatul este cel care a lovit cu cuțitul în spate pe victima. În acest sens sunt declarațiile numiților, -, și.
Susținerea recurentului - inculpat în sensul că mulți dintre martorii care-l învinovățesc sunt rude ale victimei, nu poate fi luată în considerare, deoarece nu toți martorii care au arătat că inculpatul este autorul faptei sunt rude cu victima, iar pe de altă parte nici cei care sunt astfel de rude nu pot fi catalogați "ab initio" ca nesinceri, în condițiile în care declarațiile lor se coroborează și cu alte probe.
De asemenea, există în continuare incidența cazului prev.de art.148 lit.f Cod procedură penală, întrucât pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani, iar pericolul concret pentru ordinea publică prin lăsarea inculpatului în libertate este dat de gradul de pericol social ridicat al faptei care a adus atingere celor mai importante relații sociale apărate de legea penală, respectiv viața persoanei.
Față de o persoană acuzată de o infracțiune de omor și față de care persoanele prezente la locul faptei l-au arătat ca autor, organele judiciare trebuie să intervină prompt,prin măsurile legale, pentru restabilirea pe moment a unui climat de siguranță în rândul cetățenilor care, de altfel, s-ar simți indignați că și în asemenea situație organele competente nu acționează eficient.
Chiar și persoana acuzată de o asemenea infracțiune denotă o periculozitate sporită, în condițiile în care pe stradă și de față cu mai multe persoane lovește cu cuțitul o altă persoană căreia îi provoacă moartea în scurt timp, datorită intensității loviturii și a zonei vitale în care a fost aplicată.
Față de aceste considerente, Curtea constată că încheierea tribunalului prin care a fost menținută măsura arestării preventive și respinsă cererea de înlocuire a acestei măsuri este legală și temeinică, motiv pentru care în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 18 aprilie 1983, în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești, împotriva încheierii de ședință din data de 12 august 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 40 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 august 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Florentin Teișanu, Paul Mihai Frățilescu Gabriela
Grefier/
-5 -
Red.
Tehnored.EV
5 ex./26.08.2008
dos.f- Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
Președinte:Florentin TeișanuJudecători:Florentin Teișanu, Paul Mihai Frățilescu Gabriela
