Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 674/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.674
Ședința publică din data de 20 august 2008
PREȘEDINTE: Florentin Teișanu
JUDECĂTORI: Florentin Teișanu, Paul Mihai Frățilescu Gabriela
- -
GREFIER -
Ministerul publica fost reprezentat de procuror C, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul fiul lui G și, născut la data de 23 iunie 1971, deținut în Penitenciarul Ploiești, județul P, împotriva încheierii de ședință din data de 12 august 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-, prin care în baza disp. art.300/2 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și în temeiul disp.art.160/b Cod procedură penală, s-a menținut această măsură.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul - inculpat, aflat în stare de arest, personal și asistat de avocat ales din Baroul Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocat, luând legătura cu inculpatul arestat arată că acesta nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea, ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat având cuvântul pentru inculpat, arată că încheierea este nelegală și netemeinică, iar la acest moment nu se mai justifică menținerea măsurii arestării preventive, deoarece nu mai subzistă temeiurile ce au stat la baza luării acestei măsuri, inculpatul a dat declarații, au fost audiați o mare parte a martorilor.
Menționează că deși inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, însă în urma probelor administrate în fața instanței de judecată nu rezultă că se face vinovat de săvârșirea faptei reținută în sarcina sa.
A mai arătat că certificatul medico-legal face dovada numai asupra împrejurărilor în care a decedat victima și nu cu privire la autorul faptei, iar în cuprinsul raportului de necropsie nu sunt stabilite data, cauzele și diagnosticul victimei, iar martorii audiați au declarat că deși inculpatul este o fire violentă, nu au văzut dacă a aplicat vreo lovitură bunicului său, ceea ce nu poate constitui o probă de vinovăție.
- 2 -
De asemenea, martora (vecina părții vătămate) în declarația dată în fața instanței de fond, a susținut că nu a văzut niciodată vreo altercație între inculpat și bunicul său.
Față de motivele mai sus enunțate solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, revocarea măsurii arestării preventive ori înlocuirea acesteia cu măsura prev.de art.139 rap.la art.145 Cod procedură penală, aceea de a nu părăsi localitatea ori țara.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul pune concluzii în sensul respingerii recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat și menținerea încheierii atacate întrucât este legală și temeinică, întrucât subzistă în continuare temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea acesteia.
A mai arătat că inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de omor calificat și având în vedere modalitatea de comitere și gravitatea faptei, se impune menținerea acestei măsuri preventive.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său ales, cu precizarea că nu se face vinovat de fapta reținută în sarcina sa și pentru care este cercetat, echimozele părții vătămate erau înainte de incident, iar declarațiile au fost scrise de anchetator, solicitând judecarea în stare de libertate.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față reține următoarele:
Prin încheierea din 12 august 2008 dată in dosarul nr-, Tribunalul Prahova a constatat in baza art. 300/2 legalitatea C.P.P. si temeinicia arestării preventive a inculpatului fiul lui G și, născut la data de 23 iunie 1971, deținut în Penitenciarul Ploiești, și in baza art. 160/b a C.P.P. dispus menținerea acestei măsuri.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că acest inculpat este trimis in judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 si 175 lit. c și că arestarea preventivă a acestuia s-a dispus prin încheierea anr. 8/12.03.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova pentru o perioadă de 29 de zile, după care măsura a fost prelungită si apoi menținută de instanța de judecată.
S-a mai arătat că instanțele care au dispus arestarea si apoi prelungirea si menținerea măsurii au avut in vedere că din probatoriul existent la dosarul de urmărire penală rezultă că inculpatul este posibil să fi comis infracțiunea de omor calificat, întrucât a fost singura persoană aflat in prezenta victimei înainte de decesul acesteia si datorită faptului că martorii audiați in cauză au declarat că victima mai fusese lovită de inculpat si cu alte ocazii.
Totodată, tribunalul a mai susținut că deși inculpatul săvârșirea faptei, in opinia sa, in cauză există indicii temeinice si verosimile care il indică pe acesta ca autor al infracțiunii pentru care este trimis in judecată, relevante din acest punct de vedere fiind declarațiile martorilor care contrazic versiunea inculpatului.
S-a mai apreciat de către tribunal că pericolul concret pentru ordinea publică este determinat de modalitatea de comitere a faptei, de valoarea socială ocrotită si lezată prin săvârșirea acesteia, respectiv dreptul la viață ca si de rezonanța si impactul negativ pe care o asemenea faptă il are in plan social, in special in cadrul comunității din care provine inculpatul și că lăsarea in libertate a acestuia ar crea in rândul acestei comunități impresia că organele judiciare nu iau măsuri împotriva persoanelor care comit asemenea fapte grave.
In final, s-a apreciat că subzistă temeiurile avute in vedere inițial la luarea măsurii arestării preventive și s-a menținut această măsură.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, susținând in esență că, nu a săvârșit infracțiunea pentru care este judecat,că nu există probe care să ateste o astfel de situație, astfel încât nu mai subzistă temeiurile ce au stat la baza luării acestei măsuri,în condițiile in care, la instanță inculpatul a dat declarație și au fost audiați mai mulți martori dintre cei ce au dat declarații si in cursul urmăririi penale.
In plus, inculpatul a susținut că nu se justifică măsura arestării luată împotriva sa, atâta timp cât din raportul medico-legal de necropsie nu rezultă data, cauzele și diagnosticul victimei, iar martorii audiați au declarat că deși inculpatul este o fire violentă, nu au văzut dacă a aplicat vreo lovitură bunicului său.
In final, s-a solicitat de către recurent admiterea cererii sale, casarea încheierii si, revocarea măsurii arestării preventive ori înlocuirea acesteia cu măsura prev.de art.139 rap.la art.145 Cod procedură penală, aceea de a nu părăsi localitatea ori țara.
Examinând încheierea atacată in raport de actele și lucrările dosarului de fond atașat, ce conține atât dosarul de urmărire penală cât si probatoriile administrate până in prezent de prima instanță, de susținerile recurentului și ținând seama de dispozițiile legale incidente in materie, respectiv art. 143, 148 si 300/2 si 160/b ca C.P.P. si de dispozițiile art. 385/6 al. ultim C.P.P. curtea constată că recursul inculpatului este nefondat.
Susținerile recurentului referitoare la inexistența probelor sau indiciilor temeinice care să confirme presupunerea rezonabilă că el este autorul violențelor exercitate împotriva bunicului său si care au dus la decesul acestuia, sunt in opinia curții neîntemeiate.
Astfel, atât in cursul urmăririi penale, cât si in faza de judecată la prima instanță au fost audiați martori care fie au asistat la violențe exercitate de inculpat asupra bunicului său, fie l-au auzit pe bunic plângându-se de faptul că nepotul său, inculpatul, are un comportament violent față de el pentru a-l determina să-i dea sume de bani( ex:, ).
De asemenea, raportul medico-legal de necropsie conchide că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat șocului traumatic si hemoragic urmare a unui politraumatism cu fracturi costale multiple si rupturi de organe interne si hematoame corporale, iar aceste leziuni s-au putut produce prin loviri repetate cu corpuri dure.
Faptul că in cuprinsul acestui act medico-legal nu s-a stabilit data producerii leziunilor va putea fi complinit printr-un supliment la raportul de expertiză, această omisiune neducând, insă la invalidarea vreuneia dintre constatările făcute de medicul legist in raport si descrise mai sus.
In declarațiile sale, inclusiv in declarația dată la termenul din 1 iulie 2008 in fața instanței de fond, inculpatul nu oferă altă explicație pentru leziunile victimei, decât aceea a căderii peste un aragaz, arătând că bunicul său nu avea dușmani, nu era un om violent și nu se certa cu lumea din sat.
Așa fiind, curtea apreciază că in cauză există probe si indicii temeinice care atestă că inculpatul este in continuare principalul suspect de provocarea decesului bunicului său prin exercitarea de violente asupra acestuia, situație in care sunt îndeplinite cerințele cuprinse in art. 143
C.P.P.De asemenea, curtea este de acord cu punctul de vedere al primei instanțe, potrivit căruia subzistă temeiurile inițiale pentru care s-a luat măsura arestării preventive, respectiv cele cuprinse in art. 148 lit. f și C.P.P. că acestea impun in continuare, privarea de libertate a acestuia.
Astfel, sunt îndeplinite atât cerințele referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută in sarcina inculpatului, limite ce sunt cuprinse intre 15 și 25 de ani, depășind astfel 4 ani închisoare,cât si cele referitoare la existența stării de pericol concret pentru ordinea publică dacă inculpatul ar fi lăsat in libertate. Această ultimă condiție este determinată de natura violentă a faptei ce se impută inculpatului, de împrejurarea că victima era bunicul său și avea vârsta de 88 ani, astfel încât lăsarea in libertate a inculpatului ar putea crea o stare de insecuritate in comunitatea din care făceau parte atât el, cât si victima infracțiunii.
In concluzie, in baza disp. art. 385/15 pct.1 lit. b C.P.P. curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Văzând si disp. art. 192 al.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul fiul lui G și, născut la data de 23 iunie 1971, deținut în Penitenciarul Ploiești, județul P, împotriva încheierii de ședință din data de 12 august 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 40 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată in sedință publică azi, 20.08.2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Florentin Teișanu, Paul Mihai Frățilescu Gabriela
Grefier,
Red.DG/
4ex/21.08.2008
f-- Tb.
jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
Președinte:Florentin TeișanuJudecători:Florentin Teișanu, Paul Mihai Frățilescu Gabriela
