Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 692/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR -
DECIZIA PENALĂ NR. 692/
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 09 iulie 2008
PREȘEDINTE: Constantin Costea
JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 3: Ion Dincă
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
S-au luat în examinare, ca urmare a disjungerii cauzei, recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii penale de ședință din data de 11.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul recurent în stare de arest preventiv asistat de apărător din oficiu avocat, Pentru inculpatul recurent lipsă, se prezintă apărători aleși avocați și.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Inculpatul recurent arată că dorește să-și retragă recursul, declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată la dosar.
Nemaifiind alte cereri, se trece la dezbaterea recursurilor.
Apărătorul din oficiu al inculpatului recurent solicită a se lua act de retragerea recursului.
Procurorul solicită a se lua act de retragerea recursului formulat de inculpatul.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat solicită admiterea recursului, casarea încheierii și judecarea inculpatului în stare de libertate arătând că inculpatul este o legumă, este paralizat și nu este pericol social pentru ordinea publică.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat solicită în principal revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsii localitatea sau țara arătând că din descrierea stării medicale a inculpatului rezultă că acesta nu poate fi tratat în penitenciar, este paralizat și nu mai poate fi reținută condiția de la art. 148 lit. f)
C.P.P.Procurorul pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpatul ca nefondat arătând că inculpatul este în refuz benevol de hrană.
CURTEA,
În deliberare, constată că prin încheierea penală de ședință din data de 11.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art. 3002Cpp rap. la art. 160 Cpp, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților:
-, născut la 15.11.1967, în localitatea T, județul T, fiul lui și, cu domiciliul în T, str. - -, -. B, 2,. 8, județul T, CNP -, arestat preventivă în baza mandatului de arestare preventivă nr. 7/03.02.2008 emis de Tribunalul Timiș;
-, fiul lui și, născut la data de 16.12.1963 în, CNP --2875, cu reședința în C,-, jud., posesor al pașaportului nr. -, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 25/26.02.2008 emis de Tribunalul Timiș;
-, fiul lui și, născut la data de 10.03.1975 în, Turcia, CNP -, domiciliat în C, str. -. - nr. 2, - 30,. 1,. 2, jud. D, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 27/02.03.2008 emis de Tribunalul Timiș;
-, născut la 18.02.1964, în localitatea C, județul D, fiul lui și, cu domiciliul în C,-, județul D, CNP -, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 10/12.02.2008 emis de Tribunalul Timiș,
-, născut la 23.10.1963, în localitatea T, județul T, fiul lui și, cu domiciliul în T,-,. 3,. 13, județul T, CNP -, cetățenie română, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 6/03.02.2008 emis de Tribunalul Timiș;
- ROSANA, născută la data de 5.12.1980, fiica lui - si, domiciliata in C- - 4,. 9 jud. D, cetățean R, CNP -, arestată preventiv în baza mandatului de arestare prevenitvă nr. 8/05.02.2008 emis de Tribunalul Timiș;
-, fiul lui si, nascut la data de 29.10.1959 in -Turcia, domiciliat in com. nr. 19 jud.D, cetatean, CNP -, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 9/05.02.2008 emis de Tribunalul Timiș;
urmând ca legalitatea și temeinicia acestei măsuri să fie analizată înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile.
În baza art. 139 alin. 2.C.P.P. s-a respins ca neîntemeiată cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de către inculpata, prin apărător ales.
În baza art. 139 alin. 1.C.P.P. s-au respins ca neîntemeiate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara și/sau localitatea, formulate de către inculpații, și, prin apărători.
Deliberând asupra stării de arest preventiv a inculpaților, și, tribunalul a apreciat că față de inculpați continuă să fie incidente dispozițiile art. 148 alin. 1 lit. f Cpp, în sensul că acuzele care planează asupra inculpaților vizează infracțiuni care sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, raportat la circumstanțele reale reținute drept cadru al săvârșirii faptelor în actul de sesizare a instanței, natura infracțiunilor, caracterul organizat al desfășurării activității infracționale. Mai mult decât atât, de la ultima verificare a legalității și temeiniciei arestării preventive până în prezent, s-a constatat că temeiurile care au determinat luarea și menținerea acestei măsuri privative de libertate nu s-au schimbat.
Sub acest aspect, tribunalul a reținut și că potrivit dispozițiilor art. 681Cpp, art. 139 și art. 160 Cpp, măsura preventivă necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor reținute în sarcina inculpaților, iar față de probatoriul administrat până în acest moment procesual nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive luată față de inculpați ar fi fost luată cu încălcarea dispozițiilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia.
Totodată, în ceea ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpaților, în sensul că măsura arestării preventive are un caracter excepțional, stare de libertate fiind cea normală, fiind de neadmis menținerea stării de arest preventiv peste limite rezonabile, prin raportare la jurisprudența CEDO, tribunalul a reținut că aprecierea limitelor rezonabile ale unei măsuri preventive trebuie să se facă luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a se constata în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate, fără a se aduce atingere prezumției de nevinovăție, în sensul de a se urmări existența unui just echilibru între măsura arestării preventive, pe de o parte, și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire a faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpaților, pe de altă parte.
În condițiile de față, tribunalul a apreciat că la acest moment procesual, interesul general prevalează în raport cu interesul inculpaților de a fi judecați în stare de libertate. Astfel, s-a reținut că presupunerea rezonabilă privește fapte grave, că acestea implică activitatea mai multor persoane, fapte care au un impact social deosebit prin repercusiunile pe care le generează.
Cu privire la cererea de revocare a măsurii arestării preventive, formulată de către inculpata, prin apărător ales, tribunalul, a apreciat că măsura preventivă a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, existând temeiuri care justifică menținerea stării de arest preventiv a inculpatei.
În ceea ce privește cererile formulate de inculpații, prin apărători, de înlocuire a acestei măsuri privative de libertate cu măsura obligării de a nu părăsi țara și/sau localitatea, tribunalul, având în vedere disp. art. 139 alin. 1.C.P.P. a respins aceste cereri ca fiind neîntemeiate pentru considerentele expuse mai sus.
Împotriva încheierii de ședință din 11.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, au declarat recursuri, în termen legal, inculpații și, recursuri înregistrate sub nr. - ca urmare a disjungerii din dosarul nr- al Curții de Apel Timișoara.
Recursurile nu au fost motivate în scris, ci numai cu ocazia susținerii concluziilor orale, aspectele invocate fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii.
La termenul din 09.07.2008, recurentul a declarat în fața instanței că înțelege să retragă recursul formulat împotriva hotărârii sus menționate. Potrivit dispozițiilor art. 3854al. 2.C.P.P. raportat la art. 369 alin. 2.C.P.P. până la închiderea dezbaterilor, oricare dintre părți își poate retrage calea de atac declarată, în această materie funcționând principiul disponibilității.
Prin urmare, față de manifestarea de voință a inculpatului recurent, în temeiul art. 3854al. 2.C.P.P. raportat la art. 369.C.P.P. instanța va lua act de retragerea recursului declarat de acesta împotriva încheierii penale din 11.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpatul, precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că în mod judicios prima instanță a menținut măsura arestării preventive a acestui inculpat, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 3002.C.P.P. și 160 C.P.P. precum și art. 5 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, pentru următoarele motive:
În completarea considerentelor și evaluării făcute de prima instanță, pe care și le însușește, instanța de recurs constată că într-adevăr din probatoriul administrat rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, respectiv infracțiunile de constituire de grup organizat, furt calificat, efectuarea de operațiuni financiare fraudulos, infracțiuni informatice și spălare de bani, prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit a și alin. 4.p, art. 42 alin. 1,3 din Legea nr. 161/2003, art. 49 din Legea nr. 161/2003, art. 23 lit.a,b,c din Legea nr. 656/2002 și art. 27 alin. 1 din Legea nr. 365/2002, constând în aceea că la data de 01.02.2008, prin utilizarea neautorizată a parolei de acces a directorului BRD Sucursala C, împreună cu alte persoane, au sustras, fără drept prin transfer bancar neautorizat, aproximativ 8.000.000 lei aflați la dispoziția BRD General SA Din probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual se constată că temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul, continuă să subziste, acestea nefiind înlăturate de actele depuse la dosar și declarațiile martorilor. temeinice privind comiterea faptei rezultând din declarațiile inculpatei (filele 58-59 dosar UP), procesul verbal de recunoaștere (fila 60 doar UP), declarațiile martorilor asistenți și coroborate cu declarațiile martorului (filele 70-71 dosar UP), inculpatului (fila 8 dosar UP), declarația inculpatului (filele 99-100 dosar UP) - care deși contestă faptele imputate, recunoaște că îi cunoștea pe inculpații, și, nefiind modificate. Sub acest aspect, instanța de recurs reține și că potrivit dispozițiilor art. 681.C.P.P. art. 139 și 160 C.P.P. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, iar față de probatoriul administrat până în acest moment nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul ar fi fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia.
Totodată, în cauză sunt incidența dispozițiile art. 148 lit. f) din Codul d e procedură penală, acuzele ce planează asupra acestuia vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptei, natura acesteia și rezonanța publică. Este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia. Infracțiunile de care este acuzat inculpatul sunt fapte grave, cu impact social deosebit, implicând activitatea mai multor persoane, fapte ce aduc atingere nu numai patrimoniului, ci și încrederii și securității circuitului electronic al valorilor; iar lăsarea în libertate a inculpatului, în contextul în care se conturează a avea un rol important în activitatea ilicită a celorlalți inculpați, nu ar face altceva decât să sporească acest sentiment de nesiguranță și să conducă la scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției. În plus, asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății conduce la pericolul întreținerii climatului infracțional, creând făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
În ce privește aspectele de ordin medical invocate de inculpatul, acestea se analizează prin raportare la pericolul concret pentru ordinea publică, fiind necesar a se vedea în ce măsură pot conduce la înlăturarea sau diminuarea acestuia, pentru a nu se depăși justul echilibru dintre măsura dispusă și scopul acesteia. Astfel, instanța constată că potrivit adresei nr. A1/5585/07.07.2008 a IML Minovici rezultă că inculpatul a fost internat la - Secția medicală - compartiment, în data de 17.06.2008, cu diagnostic " alimentar, verbal, comportamental. Tulburare de adaptare pe fond structural. proteică, calorică severă. de deshidratare. Insuficiență renală acută. digestivă exteriorizată prin hematochezie". Totodată, se arată că în data de 27.06.2008 s-a intervenit operator de urgență, stabilindu-se: "postoperator evoluția din punct de vedere chirurgical este favorabilă, dar pacientul este în continuare necooperant, refuză să se alimenteze, să bea și nu este pregătit pentru examen colonoscopic. Din punct de vedere chirurgical local nu sunt complicații, iar din punct de vedere biochimic pacientul a fost echilibrat hidroelectrolitic, parametrii renali s-au normalizat. Se menționează că pacientul este hrănit parenteral." Prin urmare, starea de sănătatea a inculpatului a fost afectată de refuzul său de cooperare cu autoritățile medicale, negativismul alimentar, aspecte imputabile inculpatului. În aceste condiții, nu se poate reține o diminuare a pericolului perceput de opinia publică în contextul în care circumstanțele invocate nu sunt accidentale, ci se datorează conduitei inculpatului. Pe de altă parte, instanța constată că o altă soluție nu ar face altceva decât să constituie un precedent pentru alte persoane aflate în stare de arest preventiv, care doresc să obțină prin orice mijloace punerea în libertate, chiar cu prețul propriei sănătăți.
Astfel fiind, în baza art. 38515pct. 1 lit. b instanța C.P.P. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 11.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga inculpații recurenți la plata a câte 50 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul prev. art.3854alin.2 p Cod Penal ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din 11.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În temeiul art.38515pct.1 lit.b) p Cod Penal respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 11.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În temeiul art.192 alin.2 p Cod Penal, obligă inculpații recurenți la plata a câte 50 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 09.07.2008.
Președinte, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
Red /12.07.08
Dact P 2.ex./22.07.2008
Prima inst.
Președinte:Constantin CosteaJudecători:Constantin Costea, Laura Bogdan, Ion Dincă
