Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 751/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Dosar nr-. operator de date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.751/
Ședința publică din 12 decembrie 2009
Curtea compusă din:
Președinte: dr. G -, președinte instanță
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Diaconu
JUDECĂTOR 2: Marius Gabriel Săndulescu
Grefier:
DIICOT - Serviciul Teritorial Pitești este reprezentat prin
Procuror: G
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 07 octombrie 1980, în prezent aflat în arestul A, împotriva încheierii de ședință din data de 10 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș Secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat, conform delegației avocațiale depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile prezente, având pe rând cuvântul, arată că nu mai are cereri de formulat.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată cauza în stare de judecată și trece la soluționarea recursului, acordând părților prezente cuvântul asupra recursurilor.
Avocat pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestului preventiv cu consecința punerii în libertate a inculpatului. Mai susține și că, în cauză prioritar a fi soluționată este prezenta cauză și nu cererea formulată anterior de același inculpat. Instanța, la termenul prevăzut de lege, este datoare să verifice starea de arest a inculpatului, inițial în baza art. 3001cod procedură penală la primirea dosarului și ulterior, în baza art. 3002cod procedură penală.
Învederează instanței că, recurentul inculpat a denunțat pe un alt traficant de droguri respectiv pe numitul. De asemenea, arată că, la momentul luării măsurii arestului preventiv, aceasta era legală, dar în prezent măsura arestului nu se mai impune. Nu mai există niciun risc, inculpatul a colaborat cu organele de anchetă și nici nu se poate sustrage având în vedere că a recunoscut săvârșirea faptei.
Insistă și asupra aspectului că urmărirea penală este completă, dosarul este bine realizat și probabil că se va ajunge la condamnarea inculpatului, limita minimă de pedeapsă fiind de 7 ani și
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingerea recursului, ca nefondat și de menținere a încheierii tribunalului. Temeiurile avute în vedere atât inițial la arestare cât și în prezent impun, în continuare, menținerea acestei măsuri. Inculpatul este trimis în judecată pentru infracțiuni grave, respectiv trafic de droguri, de mare risc. Este adevărat că inculpatul a formulat un denunț, datorită căruia a fost prins și distribuitorul principal de droguri, numitul din Olanda. Dar aceste aspecte vor fi avute în vedere la pronunțarea soluției, în acest moment impunându-se menținerea arestării inculpatului.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său și solicită judecarea sa în libertate.
CURTEA:
Asupra recursului penal formulat;
Din examinarea actelor dosarului, constată:
Prin încheierea pronunțată la data de 10 decembrie 2009, de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art.300/1 rap. la art.160/b Cod pr.penală, menținerea stării de arest a inculpatului (născut la data de 7 octombrie 1980,.-), deținut în Arestul
Spre a hotărî astfel, în fapt, prima instanță a reținut:
Prin rechizitoriul nr.100/P/2009 al Serviciului Teritorial Pitești -, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților și -.
In esență, actul de sesizare a reținut că inculpații au săvârșit infracțiunile prevăzute de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 și art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000, în condițiile infracțiunii continuate prevăzute de art.41 alin.2 Cod penal, motivat de faptul că în perioada iulie - octombrie 2009 au vândut sau oferit spre vânzare droguri de risc mai multor consumatori din județul A, precum și colaboratorilor autorizați, droguri de mare risc, fiind surprinși în flagrant de către organele de urmărire penală, deținând în vederea consumului propriu același gen de droguri; cantitatea totală este de aproximativ 100 gr. rezină de canabis.
Cu soluționarea cauzei a fost sesizat Tribunalul Argeș, aceasta făcând obiectul dosarului nr-.
Prim instanță, în justificarea soluției de menținere a stării de arest, a reținut că subzistă aceleași temeiuri care au determinat luarea măsurii arestării preventive, prevăzută de art.148 lit.f Cod pr.penală, în sensul că pedeapsa prevăzută pentru infracțiunile imputate este mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Impotriva hotărârii inculpatul a formulat recurs, susținând că deși la momentul luării măsurii arestării preventive aceasta era legală și temeinică, în prezent ea nu se mai impune, întrucât nu mai există nici un risc privind pericolul concret pentru ordinea publică și nici de sustragere de la judecată; aceasta deoarece, a recunoscut săvârșirea faptelor pentru care este trimis în judecată, denunțând, chiar, un alt traficant de droguri.
Examinând hotărârea recurată, în raport de criticile formulate și în conformitate cu dispozițiile art.385/6 alin.3 Cod pr.penală, se constată că recursul este neîntemeiat și va fi respins ca atare.
Prima instanță a făcut o corectă interpretare a dispozițiilor prevăzute de art.160/b Cod pr.penală, care au constituit temeiul menținerii pe mai departe a măsurii arestării preventive luată împotriva inculpatului-recurent.
Astfel, potrivit alin.3 al textului de lege pre-citat "când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea măsurii arestării preventive".
acestor temeiuri au determinat, în mod legal, prima instanță să constate că nu se impune revocarea arestării preventive și punerea în libertate a recurentului.
Sub acest aspect, urmează a se observa că cerințele prevăzute de art.148 lit.f Cod pr.penală, sunt îndeplinite și în prezent, în sensul că pedeapsa prevăzută pentru infracțiunile imputate recurentului este mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Deși recurentul a susținut contrariul, respectiv dispariția pericolului concret pentru ordinea publică, aceasta este neîntemeiată, deoarece din actele dosarului rezultă că și în continuare există aceleași temeiuri care au stat la baza luării măsurii arestării preventive.
Dacă prima condiție prevăzută de art.148 lit.f Cod pr.penală (pedeapsă mai mare de 4 ani prevăzută pentru in fracțiunea imputată) nu este contestată, se reține, însă, că recurentul, referitor la cea de-a doua condiție, susține dispariția pericolului concret pentru ordinea publică determinat de faptul că a recunoscut săvârșirea faptei și că a avut o atitudine cooperantă cu organul de urmărire penală.
Curtea constată că și în continuare temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, atât timp cât se menține și pericolul concret pentru ordinea publică.
Este adevărat, că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social, ca trăsătură esențială a infracțiunii.
Aceasta nu înseamnă că, în aprecierea pericolului pentru ordinea publică, trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei imputată recurentului și pentru săvârșirea căreia a fost trimis în judecată. Sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiuni imputate, de reacția publică la comiterea acesteia, de posibilitatea săvârșirii, chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date ce sunt legate de persoana recurentului, cum în mod greșit se susține, ci și date referitoare la faptă, deoarece nu de puține ori acestea sunt de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Revenind la speță, se constată, așa cum s-a precizat, că recurentul este trimis în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni grave iar reîntoarcerea în mediul social care i-a favorizat infracțiunea, ar crea un sentiment de insecuritate pentru colectivitate. Este motivul pentru care nu se impune nici o altă măsură preventivă alternativă din cele menționate în art.136 alin.1 lit.b și c Cod pr.penală (obligarea de a nu părăsi localitatea și obligarea de a nu părăsi țara).
Față de considerentele expuse, se va respinge ca nefondat recursul, în temeiul dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, deoarece nici din examinarea din oficiu a hotărârii recurate nu au fost identificate motive de casare din cele prevăzute de art.385/9 Cod pr.penală.
Pe cale de consecință, va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în conformitate cu dispozițiile art.192 alin.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 07 octombrie 1980, în prezent aflat în arestul A, împotriva încheierii de ședință din data de 10 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș Secția penală, în dosarul nr-.
Obligă pe inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 decembrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Marius
dr.Gh.- - dr.
Grefier,
Red.Gh.-
Tehnored./ex.2
Jud.fond
17 decembrie 2009
Președinte:Gheorghe DiaconuJudecători:Gheorghe Diaconu, Marius Gabriel Săndulescu, Marius
