Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 106/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Dosar nr-. operator de date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 106/
Ședința publică din 12 decembrie 2009
Curtea compusă din:
Președinte: dr. G -, președinte instanță
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Diaconu
JUDECĂTOR 2: Marius Gabriel Săndulescu
Grefier:
DIICOT - Serviciul Teritorial Pitești este reprezentat prin
Procuror: G
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de inculpații G, fiul lui și, născut la data de 27 iunie 1980, fiul lui și, născut la data de 28 noiembrie 1986, în prezent ambii aflați în arestul INSPECTORATULUI DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A, împotriva încheierii numărul 109/CC din data de 10 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș Secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul inculpat G, în stare de arest și asistat de avocat -a, desemnat din oficiu pentru acesta conform delegației avocațiale nr. 4856/2009, depusă la dosar, și recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat -a, desemnat din oficiu pentru acesta conform delegației avocațiale nr. 4855/2009, depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se depun la dosar delegațiile avocațiale din partea apărătorilor desemnați din oficiu.
În baza dispozițiilor art. 172 lin 7 din Codul d e procedură penală, apărătorii desemnați ia legătura cu recurenții inculpați, aflați în stare de arest.
Curtea, în baza dispozițiilor 143 raportat la art. 70 din Codul d e procedură penală, întreabă inculpații dacă sunt de acord să dea declarații și că, au dreptul să nu dea nicio declarație, atrăgându-li-se atenția și că, ceea ce declară poate fi folosit și împotriva lor.
Recurenții inculpați, având pe rând cuvântul, arată că sunt de acord să dea declarație.
Curtea, procedează la ascultarea inculpaților, răspunsurile acestora fiind consemnate în scris și atașate la dosar.
Părțile prezente, și reprezentantul parchetului având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată cauza în stare de judecată și trece la soluționarea recursurilor, acordând părților prezente cuvântul asupra acestora.
Avocat pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestului preventiv. Solicită ca instanța să aibă în vedere atitudinea cooperantă a inculpatului cu organele de urmărire penală.
Avocat pentru recurentul inculpat G solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond revocarea măsurii arestului preventiv al inculpatului. Solicită să se observe că inculpatul nu a participat efectiv la săvârșirea infracțiunii și a dat dovadă de naivitate pentru că a împrumutat o sumă de bani acelor persoane, fără a știi ce fel de produse procură cu acei bani persoanele respective. Tot fără a-și da seama de consecințele faptelor sale a pus la dispoziția acelorași persoane și o garsonieră.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingerea recursului, ca nefondat, măsura arestului preventiv este legală și temeinică. Mai arată și că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f cod procedură penală, respectiv pedeapsa prevăzută pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani, și există probe că, lăsat în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Susține că inculpații au deținut echipament pentru falsificarea cărților de credit, în vederea clonării acestor cărți de credit, după care ulterior să retragă bani de pe acestea.
Mai mult, inculpații au fost prinși în flagrant, și existau date că aceștia se îndreptau spre Budapesta. Asupra inculpaților la acel moment au fost găsite cărți de credit false.
În continuare se referă la faptul că, dacă inculpații nu erau prinși de organele de anchetă, aceștia își continuau activitatea infracțională.
Recurentul inculpat G, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al recursului.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, de asemenea lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al recursului.
CURTEA:
Asupra recursurilor penale formulate;
Din actele și lucrările dosarului, constată:
Prin încheierea nr.109/CC din 10 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art.148 lit.f Cod pr.penală, arestarea preventivă pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 10 decembrie 2009, inculpaților G (născut la data de 27 iunie 1980, domiciliat în Pitești, -) și (născut la data de 28 noiembrie 1986, domiciliat în B, -).
Prin aceeași hotărâre, s-a dispus și arestarea preventivă, tot pe o durată de 29 zile, a inculpaților și.
Spre a hotărî astfel, prima instanță a reținut:
Prin ordonanța nr.117/D/P/2008 din 10 decembrie 2009 Serviciului Teritorial Pitești - T, s-a început urmărirea penală împotriva inculpaților G, - și, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.9 din Legea nr.39/2003, rap. la art.323 Cod penal, și art.25 din Legea nr.365/2002.
In esență, organul de urmărire penală a reținut că în cursul lunii decembrie 2009, cei 4 inculpați s-au constitui în grup infracțional, asociindu-se în vedere săvârșirii infracțiunilor de falsificare de cărți de credit, efectuarea frauduloasă de operațiuni financiare și confecționarea/deținerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică.
Prima instanță a constatat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.148 lit.f Cod pr.penală, privind luarea măsurii arestării preventive, în sensul că există probe și indicii temeinice că inculpații au săvârșit fapte prevăzute de legea penală, pedeapsa prevăzută pentru acestea este mai mare de 4 ani iar lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În justificarea luării măsurii arestării preventive, s-a reținut că pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din natura și gravitatea faptelor pentru care inculpații sunt urmăriți penal, din modalitatea în care au acționat prin constituirea în grup infracțional, de scopul urmărit și, nu în ultimul rând, de posibila reacție a comunității la săvârșirea unor fapte de asemenea gravitate.
Impotriva hotărârii au formulat recurs inculpații G și, criticând-o pentru netemeinicie, susținând că în raport de modul în care au fost săvârșite faptele imputate, nu se impunea luarea măsurii arestării preventive. Tot astfel, se precizează că prima instanță nu a avut în vedere atitudinea cooperantă cu organele de urmărire penală pentru descoperirea tuturor faptelor supuse cercetării.
Examinând hotărârea recurată, în raport de criticile formulate și de dispozițiile art.385/6 alin.3 Cod pr.penală, se constată că recursurile sunt nefondate și vor fi respinse ca atare.
In luarea măsurii arestării preventive a celor doi recurenți, prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.148 lit.f Cod pr.penală, constatând că pentru faptele imputate acestora pedeapsa prevăzută este mai mare de 4 ani iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
In ceea ce privește starea de fapt, în mod just s-a reținut că în cauză există probe și indicii temeinice să recurenții G și au săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, respectiv infracțiunile pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale.
Dacă în legătură cu prima condiție prevăzută de textul de lege sus-citat (pedeapsă mai mare de 4 ani, prevăzută pentru infracțiunile imputate) nu au fost obiecțiuni, atare discuții s-au purtat în legătură cu neîndeplinirea celei de-a doua condiție, respectiv cea referitoare la existența pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea lor în libertate.
Susținerea recurenților, în sensul neîndeplinirii celei de-a doua condiție este neîntemeiată, deoarece din actele dosarului rezultă contrariul.
Intr-adevăr, pericolul concret pentru ordinea publică, prevăzut ca o condiție fără de care nu se poate lua măsura arestării preventive, nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii.
Aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei. Sub acest aspect, existența pericolului concret pentru ordinea publică poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunilor imputate recurenților, de reacția publică la comiterea unor astfel de fapte, de posibilitatea săvârșirii chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai unor atare fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului concret pentru ordinea publică nu se pot avea în vedere numai date ce sunt legate de persoana recurenților, cum în mod greșit se susține (în sensul că au avut o atitudine cooperantă cu organul de urmărire penală), ci și date referitoare la faptă, deoarece nu de puține ori acestea din urmă sunt de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Revenind la speță, se constată că recurenților li se impută săvârșirea unor infracțiuni grave, iar reîntoarcerea în mediul social care le-a favorizat infracțiunea, ar crea un sentiment de insecuritate pentru colectivitate.
Pentru aceste motive, nu se impune nici luarea unei măsuri preventive alternative din cele prevăzute în art.136 alin.1 lit.b și c Cod pr.penală (obligarea de a nu părăsi localitatea și obligarea de a nu părăsi țara).
In concluzie, constatându-se că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, se vor respinge ca nefondate, în temeiul dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, recursurile formulate de inculpați.
Pe cale de consecință, recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în baza dispozițiilor art.192 alin.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații G, fiul lui și, născut la data de 27 iunie 1980, și, fiul lui și, născut la data de 28 noiembrie 1986, aflați în arestul Inspectoratului de Poliție al Județului A, împotriva încheierii numărul 109/CC din data de 10 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș Secția penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurenți la câte 400 lei cheltuieli judiciare statului, din care câte 200 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 decembrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Marius
dr.Gh.- - dr.
Grefier,
Red.Gh.-
Tehnored./Ex.2
Jud.fond Gh.
17 decembrie 2009
Președinte:Gheorghe DiaconuJudecători:Gheorghe Diaconu, Marius Gabriel Săndulescu, Marius
