Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 78/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR. 78/R/2009
Ședința publică din 19 februarie 2009
Complet de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Popovici Corina
JUDECĂTOR 2: Țarcă Gabriela
JUDECĂTOR 3: Soane Laura
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, potrivit prevederilor art.304 alin.1 Cod procedură penală.
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpații, născut la 08 octombrie 1980, fiul lui și și, născut la 06 decembrie 1975, fiul lui și, amândoi deținuți în Penitenciarul Satu -M, împotriva încheierii penale nr. 56 din 09 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu -M în dosarul nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, conform articolului 160/b Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpații recurenți și, ambii în stare de arest, asistați de apărătorul ales, în baza împuternicirii avocațiale nr. 15 din 17 februarie 2009, emisă de Baroul Satu Mare - Cabinet Individual și traducătorul de limbă maghiară.
HGMinisterul Public este reprezentat prin procuror din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Apărătorul inculpaților recurenți susține recursurile, solicită admiterea acestora, casarea încheierii recurate în sensul de a se dispune, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, întrucât aceasta este lovită de nulitate absolută deoarece instanța nu a fost legal sesizată. Instanța de fond era datoare să verifice din oficiu, la prima înfățișare, regularitatea actului de sesizare fapt ce s-a și întâmplat la termenul din 09 februarie 2009. Consideră că menținerea arestului preventiv poate fi pusă în discuție iar instanța poate pronunța o hotărâre legală doar după ce s-a pronunțat potrivit prevederilor art. 300 Cod procedură penală asupra legalității sesizării instanței. În cauză s-a invocat excepția nelegalei sesizări astfel că doar după soluționarea acestei excepții se putea pune în discuție menținerea arestului preventiv.
În subsidiar, solicită a se dispune revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii în libertate a inculpaților. Arată că la dosar nu sunt probe că inculpații au comis infracțiunile ce li se rețin în sarcină. Expertizele efectuate în cauză au arătat că acele pastile nu sunt stupefiante.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursurilor declarate în cauză ca nefondate și menținerea, ca temeinică și legală a încheierii recurate, arătând că în mod corect prima instanță a dispus menținerea măsurii arestării preventive a celor doi inculpați, ținând seama de natura infracțiunilor pentru care aceștia sunt cercetați, precum și de situația lor juridică.
Inculpatul recurent, prin translator, în ultimul cuvânt, a solicitat să fie pus în libertate și a arătat că are un copil minor în întreținere, care are o boală foarte gravă și care în prezent este în grija părinților săi.
Inculpatul recurent a arătat, prin translator, în ultimul cuvânt, să fie pus în libertate și că are o de 8 luni.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 56 din 09 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu M, n baza art. 300 ind. 2 Cod procedură penală raportat la art. 160 ind. b Cod procedură penală, s-a admis sesizarea din oficiu și în consecință, s-a constatat temeinicia și legalitatea măsurii și s-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților:, născut la data de 08.10.1980, în, Ungaria, fiul lui și, posesor al cărții de identitate nr. -EA, cetățenie maghiară, fără loc de muncă, fără antecedente penale, necăsătorit, domiciliat în loc.,-, Ungaria, arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 23/26.11.2008 emis de Tribunalul Satu M în baza încheierii nr. 75/26.11.2008 dată în dosar nr- și, născut la data de 06.12.1975, în, Ungaria, fiul lui și al, posesor al cărții de identitate nr. -AA, cetățenie maghiară, loc de muncă întreprinzător privat, ocupație mecanic auto, căsătorit, domiciliat în,str. -, nr. 3, cu antecedente penale fiind condamnat la 1 an și 4 luni în regim de detenție, arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 24/26.11.2008 emis de Tribunalul Satu M în baza încheierii nr. 75/26.11.2008 dată în dosar nr-.
În baza art. 192 al. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
În baza art. 190 al. 4 Cod procedură penală, s-a dispus virarea din contul Ministerului Justiției a sumei de 20 lei reprezentând onorariu pe seama traducător, reprezentând onorariu pentru 1 ore X 20 lei/ora de traducere.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Satu M examinând sesizarea în baza motivelor de mai sus, văzând dispozițiile articolului 300 ind.1 alin.2 Cod procedură penală, verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive a reținut că faza de cercetare judecătorească încă nu a început, că dat fiind natura gravă a infracțiunii reținute în sarcina celor doi inculpați, gradul de pericol ridicat pe care-l reprezintă pentru ordinea publică, raportat la modalitatea de comitere a faptelor și la situația juridică a acestora, în special a inculpatului, a constatat că măsura a fost luată legal și justificat, și că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, fiind îndeplinite disp.art.148 alin.1 lit. a și f raportat la art.143 Cod procedură penală, considerente pentru care a dispus menținerea stării de arest preventiv.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au formulat recurs cei doi inculpați, solicitând casarea ei în sensul de a se dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond întrucât aceasta nu a fost legal sesizată, încheierea fiind lovită de nulitate absolută, iar în subsidiar au solicitat a se dispune revocarea măsurii arestării preventive.
În motivarea recursurilor lor, cei doi inculpați au arătat că instanța de fond era datoare să verifice din oficiu, la prima înfățișare regularitatea actului de sesizare, fapt ce s-a și întâmplat la termenul din 09 februarie 2009, când s-a invocat excepția nelegalei sesizări a instanței asupra căreia prima instanță nu s-a pronunțat, dispunând doar menținerea arestului preventiv deși putea pune în discuție verificarea stării de arest doar după soluționarea acestei excepții. De asemenea au arătat că lăsarea lor în libertate nu ar prezenta un pericol concret pentru liniștea și securitatea publică și, mai mult de atât, în cauză, în favoarea inculpaților operează prezumția de nevinovăție, iar judecarea lor în stare de libertate nu ar fi în măsură să impieteze asupra bunei desfășurări a procesului penal; s-a arătat că la dosar nu sunt probe din care să rezulte că inculpații au comis infracțiunile ce i se i pută, expertizele efectuate în cauză arătând că acele pastile nu sunt droguri.
De asemenea, cei doi inculpați recurenți, personal, în ultimul cuvânt, au făcut referire la nevinovăția lor, precum și la situațiile lor familiale, precizând că, în situația în care ar fi puși în libertate, s-ar prezenta la toate termenele fixate în cauză.
Examinând încheierea prin prisma recursurilor declarate, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385/6 și art. 385/14 Cod procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art. 385/9 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursurile declarate de inculpați sunt nefondate și urmează a fi respinse ca atare, potrivit dispozitivului prezentei.
Astfel, critica inculpaților potrivit căreia se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond întrucât aceasta este lovită de nulitate absolută, instanța nefiind legal sesizată, nu este întemeiată. Potrivit articolului 300/1 Cod procedură penală după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, în cameră de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive, iar potrivit articolului 300 Cod procedură penală, instanța este datoare să verifice din oficiu, la prima zi de înfățișare regularitatea actului de sesizare.
Din coroborarea textelor legale mai sus arătate, rezultă că cele două momente se desfășoară diferit în timp, verificarea legalității măsurii arestării preventive făcându-se imediat după înregistrarea dosarului la instanță, în cameră de consiliu, acest moment putându-se situa în timp anterior primei zile de înfățișare.
De asemenea, potrivit articolului 300/2 Cod procedură penală în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive, iar potrivit articolului 332 aliniatul 3 Cod procedură penală în cazurile în care se dispune restituirea instanța se pronunță și asupra măsurilor preventive.
Raportat la cele două texte legale mai sus arătate, curtea consideră că în mod corect a procedat instanța de fond atunci când a dispus menținerea măsurii arestării preventive a celor doi inculpați, amânând pronunțarea asupra excepției privind nelegala sesizare a instanței invocată de către apărătorul inculpaților.
De asemenea, în mod corect a reținut prima instanță că, temeiurile care au determinat arestarea subzistă și în prezent și că, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, se impune menținerea celor doi inculpați recurenți în stare de arest preventiv.
Chiar și în condițiile menținerii prezumției de nevinovăție a celor doi inculpați, față de modul concret de săvârșire a faptelor, de atitudinea lor procesuală și de circumstanțele personale ale acestora, în acest moment procesual este întemeiată menținerea măsurii arestării lor preventive.
Curtea, în raport și de dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului, de practica CEDO, precum și de circumstanțele reale ale cauzei apreciază că, în acest moment procedural, există indicii cu privire la un interes public real, pentru ca cei doi inculpați recurenți să fie judecați în stare de arest preventiv, interes care are o pondere mai M decât regula judecării în stare de libertate, fără ca prin aceasta să fie adusă o atingere prezumției de nevinovăție.
În ceea ce privește susținerea apărătorului inculpaților potrivit căreia probele aflate la dosarul cauzei nu dovedesc vinovăția celor doi, curtea va reține că aceasta privește o chestiune de fond a cauzei, asupra existenței sau inexistenței unor probe de vinovăție urmând a se pronunța prima instanță cu ocazia soluționării pe fond a cauzei.
Circumstanțele personale invocate de cei doi inculpați recurenți, respectiv situația lor familială, urmează a fi avute în vedere de instanța învestită cu judecarea cauzei în fond la o eventuală individualizare a pedepsei.
În considerarea celor ce preced, curtea apreciază că încheierea recurată, prin care s-a menținut măsura arestării preventive a celor doi inculpați recurenți este temeinică și legală, considerent pentru care, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de cei doi inculpați care, în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, vor fi obligați la plata sumei de câte 50 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515punctul 1 litera b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondate recursurile penale declarate de inculpații recurenți, născut la 8.10.1980 și, născut la 6.12.1975, împotriva încheierii penale nr. 56 din 09 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu -M, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurenți să plătească statului suma de câte 50 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 19 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
decizie - /09.03.2009.
Judecător fond -
2 ex./09.03.2009,
Președinte:Popovici CorinaJudecători:Popovici Corina, Țarcă Gabriela, Soane Laura
