Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 76/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr.-
DECIZIA PENALĂ NR.76/R/2009
Ședința publică din 19 februarie 2009
PREȘEDINTE: Condrovici Adela
JUDECĂTOR 2: Pătrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 3: Soane Laura
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, potrivit dispozițiilor art.304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de petenta recurentă SC 2007 SRL (fostă SC SRL), cu sediul în O,-, județul S M, împotriva sentinței penale nr.262 din 01 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, având ca obiect plângere împotriva actelor procurorului, conform articolului 278/1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză a lipsit petenta recurentă SC 2007 SRL
Ministerul Public este reprezentat de domnul procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile, instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului ca fiind nefondat, a se menține ca legală și temeinică hotărârea recurată. Arată că nu există o soluție de netrimitere în judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 262 din 01 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în baza art. 2781aliniatul 1 si 8 litera a Cod procedură penală s-a respins ca inadmisibilă plângerea petentei SC 2007, cu sediul în N-O,-, jud.S M, împotriva Ordonanței T nr.251 din data de 13 mai 2008 prin care s-a respins plângerea împotriva ordonanței T din data de 29.10.2007 data in dosar nr.423/D/2004.
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală a fost obligată petenta la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Satu Marea constatat că prin plângerea înregistrată la instanță sub dosar cu n umărul de mai sus, petenta SC 2007 SRL, cu sediul în O-.S M, fostă SC SRL, a solicitat desființarea Ordonanței nr. 251 din data de 13 mai 2008, rin p. care s-a respins plângerea formulată de societate împotriva Ordonanței T din data de 29.10.2007 dată în dosar nr. 423/D/P/2004 și a procesului verbal de aplicare a sechestrului penal încheiat la data de 05.03.2008.
A precizat că nu cunoaște motivele pentru care plângerea a fost respinsă ca neîntemeiată, întrucât în cuprinsul adresei expediate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigații a Organizate și Terorism primită la data de 23.05.2008, nu se face nicio referire la argumentele care au stat la baza aprecierii ca legale și temeinice a actelor procesuale atacate.
A solicitat admiterea plângerii așa cum aceasta a fost formulată, desființarea Ordonanței Direcției de Investigații a Organizate și Terorism din data de 29.10.2007 dată în dosar nr. 423/D/P/2004, în ceea ce privește instituirea sechestrului asigurător asupra unor bunuri în valoare totală de 10.744.872 lei, precum și a procesului verbal de aplicare a sechestrului penal încheiat la data de 05.03.2008 prin care s-a instituit sechestru asupra unor bunuri în valoare de 6.220.880 lei - proprietatea SC 2007 SRL, ca nelegale și netemeinice.
A apreciat că, Tribunalul Satu Mare este instanța competentă material și teritorial cu soluționarea plângerii, conform articolului 30 aliniatul 1 raportat la articolul 30 aliniatul 3 și 4 din Codul d e procedură penală, întrucât așa zisele fapte de natură penală pentru care sunt cercetați reprezentanții SC 2007 SRL au avut loc în județul SM, iar măsura sechestrului asigurător - contestată a fost aplicată tot în circumscripția acestei instanțe - și anume la
Cu privire la fondul plângerii, s-a aratat că, la data de 05.03.2008, inspectorii de poliție din cadrul Serviciului de Combatere a Organizate S M și respectiv, din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române -Direcția Generală de Combatere a Organizate - Direcția de Combatere a Marii au aplicat sechestru asigurător asupra bunurilor proprietatea SC 2007 SRL -rulmenți -în valoare totală de 6.220.880 lei (7.402.847,32 lei,inclusiv TVA ),încheind procesul verbal atacat, în cuprinsul procesului verbal se face referire la Ordonanța Direcției de Investigații a Organizate și Terorism din data de 29.10.2007, dată în dosar nr. 423/D/P/2004-al cărei conținut nu îl cunoaște, aceasta nefiind comunicată nici societății,în calitatea sa de persoană responsabilă civilmente, și nici învinuiților pentru care SC 2007 SRL este chemată să răspundă, prin actele contestate în prezenta cauză. Cei trei inspectori au susținut că prin Ordonanța Direcției de Investigații a Organizate și Terorism din data de 29.10.2007, s-a dispus aplicarea sechestrului asigurător pentru repararea unui prejudiciu de 10.744.872 lei.
În conformitate cu art. 163 alin.2 din Codul d e procedură penală măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei se pot lua asupra bunurilor învinuitului sau inculpatului și ale persoanei responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a pagubei. Prin Ordonanța din data de 29.10.2007 nu s-a estimat care este prejudiciul cauzat de învinuiți, pentru a se face o corectă aplicare a dispozițiilor legale. SC 2007 SRL nu poate fi chemată să răspundă decât pentru eventuala pagubă cauzată de învinuiții și -, nu și pentru prejudiciul cauzat de alte persoane - decât cu încălcarea art.24 alin.3 din Codul d e procedură penală.
S-a menționat că, SC 2007 SRL, fostă SC SRL a avut raporturi contractuale doar cu SC SRl, SC SA, SC SRL și SC SRL.
De la SC SRL a achiziționat rulmenții care fac obiectul sechestrului asigurător, de la SC SA a achiziționat burghie și rulmenți,iar de la SC SRL și SC SRL a achiziționat melasă.
Contrar celor reținute în Ordonanța din data de 17.08.2007 de începere și de extindere a urmăririi penale, operațiunile comerciale au fost evidențiate în contabilitatea societății și sunt reale, nu fictive, așa cum rezultă și din raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 29.04.2008, anexat în copie plângerii.
Așa cum s-a putut constata cu ocazia aplicării sechestrului asigurător, rulmenții achiziționați se află în posesia și proprietatea SC 2007 SRL și fac obiectul unui contract de vânzare cumpărare încheiat cu SC SRL SRL -contract care nu poate fi executat datorită instituirii sechestrului. Cumpărarea în scop de revânzare este o activitate comercială, fiind prevăzută de articolul 3 aliniatul 1 din Codul comercial, astfel că nu poate intra sub incidența legii penale, în vederea înstrăinării, aceștia erau ambalați, marcați, stivuiți-așa cum se poate vedea din planșele fotografice efectuate de către specialistul criminalist ag. șef.
În ceea ce privește melasa achiziționată de la SC SA și de la SC SRL,aceasta a fost cumpărată pentru a fi utilizată și a fost efectiv utilizată în procesul de producere a alcoolului -activitate de asemenea comercială - articolul 3 aliniatul 1 din Codul comercial - societatea având în perioada 2003-2005 ca obiect principal de activitate fabricarea alcoolului etilic de fermentație -cod 1592- și ca obiect secundar de activitate -fabricarea băuturilor alcoolice distilate -cod 1591. Activitatea de producere a alcoolului a avut loc sub supravegherea agentului fiscal, întocmindu-se, în acest sens, bonuri de consum vizate de supraveghetorul fiscal, înscrisuri predate la data de 15.10.2007 inspectorilor din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, conform dovezii eliberate, anexate prezentei. finit realizat a fost vândut,iar accizele au fost achitate către bugetul de stat.O parte din produsele achiziționate de la SC SA se află încă în proprietatea societății,urmând să fie valorificate în viitor.
Eventualul prejudiciu poate decurge doar din aceste raporturi contractuale. Societatea a beneficiat de rambursări de TVA, cuantumul fiind însă cu mult inferior (aproximativ 370.000 lei), valorii bunurilor sechestrate. Pe de altă parte,din raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 29.04.2008 de - - S M - a municipiului SMa rezultat însă că, societatea și-a exercitat în mod legal dreptul de deducere a taxei pe valoare adăugată aferente bunurilor și serviciilor achiziționate, în conformitate cu prevederile articolului 145,Titlul VI din Legea nr.571/2004 privind Codul fiscal, articolul 146 și 155 din Legea nr. 571/2003, astfel că nu se poate reține nici faptul că s-ar fi comis fapte de natură penală și nici împrejurarea că s-ar fi produs vreun prejudiciu bugetului de stat. S-au efectuat controale încrucișate-la furnizorii SC 2007 SRL, SC SRL, SC SRL, SC SRL, SC CAREI SRL SC SRL și SC SRL, constatându-se că, operațiunile derulate cu aceste societăți au fost înregistrate în evidențele contabile, respectiv în jurnalele de vânzări și deconturile de TVA și că aceste societăți au colectat TVA aferentă bunurilor vândute către societate.
În aceste condiții, consideră că aplicarea sechestrului asupra unor bunuri în valoare totală de 6.220.880 lei (7.402.847,32 lei,inclusiv TVA) este nelegală. Prin înființarea sechestrului asigurător s-a realizat o încălcare a dreptului societății la respectarea bunurilor sale, contrară dispozițiilor art.1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prejudiciul cauzat societății fiind disproporționat și excesiv.
A precizat că, nu se poate reține săvârșirea infracțiunii prevăzută de articolul 7 aliniatul 1 din Legea nr. 39/2003, întrucât învinuiții nu au comis niciuna din acțiunile care realizează latura obiectivă a acesteia și anume nu au inițiat, constituit, aderat sau sprijinit un grup infracțional. Așa cum menționam anterior SC 2007 SRL a avut raporturi contractuale cu patru din societățile la care se face referire în ordonanța parchetului,toate cu sediul social în județul S Învinuiții și - nu îi cunosc, nu s-au întâlnit niciodată, nu au avut raporturi contractuale cu numiții:, -, Al., loana-, -, -, și. Deși îi cunosc pe:, -, și nu au avut raporturi contractuale și nici înțelegeri de natura celor sugerate în ordonanța parchetului.
S-a mai arătat că Ordonanța Direcției de Investigații a Organizate și Terorism din data de 29.10.2007 este nelegală întrucât eventualul prejudiciu cauzat de SC SRL /SC 2007 SRL nu a fost determinat, așa cum prevede articolul 163 aliniatul 2 din Codul d e procedură penală iar Raportul de inspecție fiscală din 29.04.2008, face dovada faptului că societatea nu a cauzat niciun prejudiciu statului. Pe de altă parte, aceasta permite abuzuri la punerea în executare -inspectorii pot sau chiar au negociat la care învinuit sau inculpat să dispună indisponibilizarea bunurilor și la care nu, bunurile care urmează să facă obiectul sechestrului - mai ales sub aspect valoric -, ajungându-se la situația în care măsura se va executa sau s-a executat deja, doar cu privire la anumite persoane, evident în detrimentul altora. Din informațiile pe care le deține, s-au aplicat măsuri asigurătorii doar față de unii dintre învinuiți sau inculpați, respectiv persoane responsabile civilmente și de asemenea s-au aplicat măsuri asigurătorii asupra unor bunurilor de o valoare mult mai mică, ceea ce nu este corect, echitabil.
SC 2007 SRL este chemată să răspundă pentru eventualul prejudiciu cauzat de persoane față de care nu are nicio obligație legală,cu consecințe extrem de grave, imposibilitatea executării contractului încheiat cu SC SRL datorită sechestrului aplicat, va determina obligarea acesteia la plata de daune interese, iar cuantumul acestora poate fi de natură a bloca activitatea societății, cu consecința intrării în faliment, raportat la durata procedurii ce urmează să se deruleze. Menționează că cercetări penale se fac în acest dosar din anul 2004 și până în prezent nu au fost finalizate. În condițiile în care, în conformitate cu articolul 52din Cod procedură penală, orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă,măsura aplicată față de SC 2007 SRL - indisponibilizarea unor bunuri în valoare de 7.402.847,32 lei, inclusiv TVA este disproporționată și excesivă, motiv pentru care se impune desființarea ei.
În drept, s-a invocat articolele 278, 163, 168 Cod procedură penală.
Instanța de fond analizând actele si lucrările dosarului a retinut in fapt următoarele:
Prin Ordonanța Direcției de Investigații a Organizate și Terorism din data de 29.10.2007 data in dosar nr.423/D/2004, s-a instituit sechestrul asigurator asupra unor bunuri proprietatea petentei in valoare totala de 10.744.872 lei.
Prin Ordonanța Direcției de Investigații a Organizate și Terorism nr.251 din 13 mai 2008, s-a respins plângerea petentei formulata împotriva Ordonanței Direcției de Investigații a Organizate și Terorism din data de 29.10.2007.
Împotriva acestei ultime ordonanțe petenta a formulat plângere adresata Tribunalului Satu Mare.
Potrivit art. 2781Cod procedură penală, pot fi atacate cu plângere în fața instanței, după respingerea plângerii făcute conform art. 275 - 278, numai rezoluțiile de neîncepere a urmăririi penale sau ordonanțele ori, după caz, rezoluțiile de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale date de procuror.
Prin urmare, este inadmisibilă plângerea adresată instanței împotriva celorlalte acte ale procurorului, prin care nu s-a dispus neînceperea urmăririi penale, clasarea, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, cum este cea care face obiectul prezentului dosar prin care s-a instituit sechestrul asigurator.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petenta C 2007 LOs olicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Satu Mare, pentru a se pronunța pe fondul cauzei (filele 6-7).
Petenta a invocat nesocotirea de către prima instanță a dispozițiilor articolelor 6 și 13 din Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care garantează dreptul fiecărei persoane de a avea acces la o instanță, condiție pentru asigurarea dreptului la un proces echitabil, întrucât a respins ca inadmisibilă plângerea sa. Totodată, petenta a arătatcă în ipoteza în care instanța de recurs nu va face aplicarea dispozițiilor articolelor 6,13 din Convenția d l Strasbourg, invocă excepția de neconstituționalitate a prevederilor articolului 2781Cod procedură penală și sesizarea Curții Constituționale.
Deși legal citată petenta prin reprezentantul său legal nu s-a prezentat la nici unul din cele șapte termene de judecată stabilite în cauză.
Verificând sentința recurată prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, conform prevederilor articolului 3856aliniatul 2 și articolul 38514Cod procedură penală, curtea constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, iar recursul penal declarat de către petentă este neîntemeiat și, în consecință, în baza dispozițiilor articolului 38515punctul 1 litera b Cod procedură penală va fi respins ca atare.
Recursul formulat de petenta C 2007 SRL este nefondat.
Din actele și lucrările aflate la dosar, rezultă că prin plângerea adresată Tribunalului Satu Mare, înregistrată la această instanță la 2 iunie 2008, solicitat admiterea acesteia și desființarea ordonanței Direcției de Investigații a Organizate și Terorism, întrucât în mod greșit s-a instituit sechestru asigurator asupra unor bunuri în valoare de 10.744.872 lei precum și asupra unor bunuri în valoare de 6.220.880 lei, proprietatea C 2007 SRL.
Tribunalul Satu Marea respins ca inadmisibilă plângerea invocând că potrivit articolului 2781Cod procedură penală pot fi atacate cu plângere la instanță numai rezoluțiile de neîncepere a urmăririi penale sau ordonanțele, după caz, nu și alte acte emise de procuror.
Potrivit dispozițiilor articolului 163 aliniatul 1 Cod procedură penală măsurile asiguratorii,se iau în cursul procesului penal de procuror sau de instanța de judecatăși constau în indisponibilizarea, prin instituirea sechestrului penal, a bunurilor mobile sau imobile. pentru repararea pagubei produse prin infracțiune.
Instituirea măsurii asiguratorii constituie o măsură procesuală provizorie care operează până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, fiind dispusă în scopul garanției executării obligațiilor cu caracter Patrimonial, evitându-se astfel riscul creat de situația în care inculpații ar deveni insolvabili.
Măsura prevăzută în articolul 163 aliniatul 1 Cod procedură penală poate fi dispusă atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească.
Conform articolului 168 aliniatul 1 Cod procedură penală " în contra măsurilor asiguratorii luate și a modului de aducere la îndeplinire a acestora" se poate formula plângere la procuror sau instanța de judecată, în orice fază a procesului penal.
Din economia textului articolului 168 aliniatul 1 Cod procedură penală rezultă că, competența de soluționare a plângerii în faza de urmărire penală aparține procurorului, iar, în faza de cercetare judecătorească, instanței. Dacă s-ar da o altă interpretare textului legal sus menționat s-ar contraveni principiului legalității procesului penal instituit prin articolul 2 aliniatul 1 Cod procedură penală, potrivit căruia " procesul penal se desfășoară atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății ", precum și principiului unicității organului judiciar în raport cu fiecare etapă procesuală.
În consecință, față de reglementarea din articolul 168 aliniatul 1 Cod procedură penală, competența de soluționare a plângerii contra măsurilor asiguratorii dispuse de Direcția de Investigații a Organizate și Terorism (ordonanța nr. 251 din 13 mai 2008, emisă în dosarul nr. 423/D/2004) aparține procurorului, dosarul aflându-se în faza de urmărire penală, nu instanței de judecată.
Chiar dacă prima instanță a respins ca inadmisibilă plângerea invocând ca temei al soluționării cauzei prevederile articolului 2781Cod procedură penală și nu prevederile articolului 168 aliniatul 1 Cod procedură penală, curtea constată că nu există motiv de casare a hotărârii atacate.
Referitor la susținerile petentei că prin hotărârea pronunțată s-a încălcat accesul liber la instanța de judecată și dreptul la un proces echitabil, curtea constată că acestea sunt neîntemeiate.
Legiuitorul prin modificările aduse prevederilor articolului 168 aliniatul 1 Cod procedură penală, prin Legea nr.281/2003, nu a îngrădit accesul liber la instanța de judecată a oricărei persoane, ci a delimitat competențele organelor judiciare, care nu sunt alternative, pentru fiecare fază a procesului penal.
Evident că, nimic nu împiedică petenta să uzeze de posibilitățile legale pentru a cere reformarea soluțiilor date în cauză, însă aceasta se poate realiza numai cu respectarea prevederilor Codului d e procedură penală și în condițiile prevăzute de lege. Soluția pe fond dată de procuror va fi cenzurată de instanța de judecată competentă, ocazie cu care judecătorul se va pronunța și cu privire la măsura asiguratorie dispusă în cauză, dacă, între timp, procurorul, în faza de urmărire penală, nu va ridica sechestrul penal asigurator dispus cu privire la bunurile la care face referire în plângere petenta. În aceste condiții nu se poate susține că sunt violate prevederile articolelor 6 și 13 din Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Referitor la alegațiile petentei că dorește sesizarea Curții Constituționale doar în ipoteza în care curtea nu va face aplicarea articolelor 6,13 din Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cu alte cuvinte nu va admite recursul este de reliefat că, pe de o parte, instanța de recurs nu se poate antepronunța în cauză, respectiv nu putea anterior pronunțării deciziei să arate că recursul este nefondat, iar, pe de altă parte, petenta nu a manifestat interes pentru invocarea excepției și susținerea cererii de sesizare a Curții Constituționale.
Pentru considerentele ce preced, în baza prevederilor articolului 38515punctul 1 litera b Cod procedură penală, curtea va respinge ca nefondat recursul penal formulat de petenta C 2007 SRL cu sediul în O,-, județul S M, menținându-se în totul hotărârea recurată.
În temeiul prevederilor articolului 192 aliniatul 2 Cod procedură penală petenta va fi obligată să plătească statului suma de 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza articolului 38515punctul 1 litera "b" Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de petenta C 2007 L O împotriva sentinței penale nr. 262 din 01 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurentă să plătească statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 februarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
decizie - /03.03.2009.
Judecător fond -
2 ex./03.03.2009,
Președinte:Condrovici AdelaJudecători:Condrovici Adela, Pătrăuș Mihaela, Soane Laura
