Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 780/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.780/R/2008
Ședința publică din 18 decembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Morar JUDECĂTOR 2: Monica Rodina Livia
JUDECĂTORI: - -
-
GREFIER: -
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ REPREZENTAT PRIN PROCUROR: -
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpații și împotriva Încheierii penale din data de 2 decembrie 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, având ca obiect menținerea măsurii arestului preventiv.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpații și, aflați în stare de arest, asistați de avocat cu delegație în substituirea apărătorul desemnat din oficiu, av. R, din cadrul Baroului C și interpretul autorizat de limba rusă, d-na.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la dosar s-a depus răspunsul la adresa efectuată către Penitenciarul Gherla din care rezultă că inculpatul a declarat recurs la data de 5 decembrie 2008.
Inculpații arată că își mențin recursurile.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii recurate și rejudecând cauza să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Arată că instanța de fond a motivat menținerea măsurii arestării preventive pe două considerente care nu se justifică în acest moment procesual, respectiv riscul comiterii de noi infracțiuni și riscul sustragerii de la cercetarea judecătorească. Aceste considerente sunt analizate în abstract și nu își au regăsiri în datele concrete ale cauzei. Cauza este vastă, de o perioadă îndelungată și se află în rejudecare pentru administrare de probe, inculpații sunt arestați din anul 2004 și apreciază că trebuie să primeze prezumția de nevinovăție cu atât mai mult cu cât în cauză sunt dubii care trebuie să profite inculpaților. În acest sens face trimitere la practica judiciară, invocând decizia penală nr.164/2007 pronunțată în dosarul nr- al Înaltei Curți de Casație și Justiție care privește o infracțiune mai gravă decât cea pentru care inculpații sunt cercetați, respectiv infracțiunea de omor în formă continuată și s-a motivat că fapta și gravitatea faptei nu sunt suficiente pentru menținerea măsurii arestării preventive.
Consideră că toate probele care s-a dispus a fi administrate în continuare, creează o stare de incertitudine care diferă față de cea reținută în rechizitoriu și când s-a luat măsura arestării preventive, incertitudine care profită inculpaților. Mai arată că nu a fost posibilă audierea părții vătămate până în acest moment și că instanța de fond trebuie să administreze o probațiune foarte amplă care ar duce la o prelungire nejustificată a măsurii arestării preventive, măsură care are un caracter provizoriu și în cazul de față se transforma într-o pedeapsă. Cele două temeiuri inițiale luate în considerare de instanța de fond nu sunt justificate și nu se bazează pe nici o probă existentă la dosar. Nu există nici o probă din care să rezulte că inculpații ar comite o nouă infracțiune sau că s-ar sustrage de la judecată. Totodată, arată că măsura arestării preventive este nelegală întrucât a fost luată în lipsa unui traducător, precum și faptul că termenul rezonabil și principiul prezumției de nevinovăție au fost încălcate.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea ambelor recursuri formulate în cauză ca fiind nefondate, apreciind că instanța în mod constant, în concordananță cu actele dosarului a apreciat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii subzistă în continuare, că nu s-au schimbat dispunând în consecință menținerea măsurii arestării preventive. Conform art. 136 Cod pr.pen. măsurile preventive se iau în cazul comiterii unor infracțiuni expres prevăzute de lege având drept scop asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, dacă sunt îndeplinite și celelalte condiții prevăzute de lege și unul dintre cele prevăzute de art.148 Cod pr.pen. Instanța de fond a făcut trimitere la actele dosarului întocmite până în acest moment din care rezultă că faptele pentru care inculpații sunt trimiși în judecată, modalitatea în care s-au depistat inculpații la 4 ani de la săvârșirea faptei și condițiile concrete în care au fost depistați cu instrumente specifice pentru comiterea de noi infracțiuni. Având în vedere și faptul că inculpații nu sunt cetățeni români și nu au domiciliu pe teritoriul României, instanța a reținut că sunt îndeplinite condițiile pentru menținerea măsurii arestării preventive.
Mai arată că, cauza se află în rejudecare, în faza de cercetare judecătorească și până în acest moment procesual nu a apărut nici un element nou care să releve o altă situație decât cea avută în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
În consecință, întrucât temeiurile nu s-au schimbat și nu au încetat, apreciază că instanța fondului a procedat corect menținând măsura arestării preventive, sens în care pune concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, își susține nevinovăția și consideră că așa cum a constatat și Înalta Curte de Casație și Justiție că mandatul de arestare emis de Tribunalul Cluja fost emis cu încălcarea dreptului la apărare prev. de art.128 Cod pr.pen și art.6 pct.3 lit.a și d din CEDO, ceea ce este o încălcare de drept și atrage după sine directiva pentru respectarea dreptului omului și a principiului egalității armelor. Consideră neîntemeiate susținerile procurorului având în vedere că la dosar nu există probe care să-l incrimineze. Pentru aceste motive solicită admiterea recursului și în consecință revocarea măsurii arestării preventive.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, precizând că deși este cetățean străin în data de 26 septembrie 2008 a prezentat instanței un contract din care rezultă că are domiciliu în municipiul C-
Totodată, arată că deși a solicitat în scris Tribunalului Cluj să i se comunice actele de la dosar nu s-a realizat acest lucru și că la instanța fondului a depus o cerere motivată prin care a solicitat revocarea măsurii arestării preventive, iar în încheierea prin care s-a dispus menținerea arestului preventiv s-a consemnat că nu s- depus o astfel de cerere.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că au intervenit schimbări în cauză, respectiv în data de 2 decembrie 2008 a fost audiat în cauză și poziția procesuală contravine poziției procurorului care susține că nu s-a schimbat nimic în cauză. Solicită să se rețină că este arestat preventiv de 4 ani și că cunoaște situații în care inculpaților li s-a înlocuit măsura arestării preventive. Solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu orice altă măsură măsură neprivativă de libertate, apreciind că nu se justifică menținerea măsurii arestării preventive doar pentru că este cetățean străin.
CURTEA
Asupra recursurilor de față,
Deliberând reține că prin Încheierea penală din 2 decembrie 2008 Tribunalului Clujs -a dispus în baza art.3002rap.la art.160 alin.3 pr.pen. menținerea măsurii arestării inculpaților, fiul lui și, născut la data de 22.08.1967 În Sadova - Republica M și, fiul lui și, născut la data de 11.11.1974 în Chișinău - Republica M, ambii deținuți în prezent în Penitenciarul Gherla.
În considerentele încheierii s-a reținut că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de cei doi inculpați subzistă și în prezent, și impun în continuare privarea de libertate a acestora, pentru considerentele mai jos expuse:
Astfel, în primul rând, în cauză există indicii temeinice că inculpații și au săvârșit faptele reținute în sarcina lor (fapte constând în aceea că, în noaptea de 30 decembrie 2000, în jurul orelor 4,30, aceștia s-au deplasat la Casa de schimb valutar "Prima " situată pe--4 din municipiul C-N, unde inculpatul a tras două focuri de armă asupra părții vătămate-, casieră la casa de schimb valutar, cauzându-i leziuni care au necesitat peste 60 de zile de îngrijiri medicale și care i-au pus viața în primejdie, după care au pătruns în interior și au sustras din seif diferite sume de bani în lei și în valută), aceste indicii fiind relevate de procesul-verbal de cercetare la fața locului, raportul de expertiză balistică și suplimentul la acest raport, declarațiile părții vătămate, precum și recunoașterea de către aceasta a inculpatului de pe planșelefoto,respectiv recunoașterea vocii inculpatului de pe caseta audio, procesul-verbal de recunoaștere din grup, recunoaștere efectuată de către partea vătămată asupra inculpatului, declarațiile martorilor, -, -, și -, raportul de expertiză criminalistică - poligraf al martorului, procesele-verbale de confruntare dintre martorul și cei doi inculpați, raportul de expertiză medico-legală privind leziunile cauzate părții vătămate, data producerii acestora și punerea în primejdie a vieții victimei, precum și adresele efectuate și procesele-verbale cuprinzând activitățile desfășurate pentru verificarea apărărilor inculpați lor.
În al doilea rând, inculpații sunt acuzați că au comis două infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar referitor la probele din care rezultă pericolul social concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a celor doi inculpați, acesta rezultă mai întâi din gravitatea deosebită a faptelor imputate (îndreptate, în mod premeditat, atât împotriva vieții cât și împotriva patrimoniului persoanei), din modul și mijloacele de săvârșire a acestora, din împrejurările în care a fost comisă (inculpații venind din Republica M în municipiul C-N, înarmați cu un, în scopul de a săvârși jaful la casa de schimb valutar), precum și din faptul că lăsarea în libertate a unor persoane care au comis astfel de infracțiuni, ce au ajuns la cunoștința opiniei publice producând un puternic impact negativ (prin trecerea timpului nestingându-se rezonanța socială negativă produsă de săvârșirea acestor fapte), ar crea o stare de insecuritate socială gravă și de neîncredere în organele abilitate ale statului în luarea de măsuri ferme împotriva celor care comit fapte penale cu un grad de pericol social foarte ridicat.
În al treilea rând, susținerile apărătorului inculpaților conform cărora încheierea prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive față de aceștia ar fi lovită de nulitate absolută, întrucât cei doi inculpați, cetățeni moldoveni, nu au fost asistați de un interpret pentru limba rusă, sunt neîntemeiate întrucât, pe de o parte, în considerentele deciziei penale nr.2045/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a dispus rejudecarea cauzei de către instanța de fond, nu se arată care sunt actele procedurale și procesuale lovite de nulitate absolută, precizându-se doar la modul general că au fost încălcate în cauză dispozițiile art.128 pr.pen. art.64 alin.2 pr.pen. precum și cele ale art 322-.325C.pr.pen. și lăsându-se practic în sarcina instanței de fond să stabilească care acte sunt lovite de nulitate absolută, în funcție de atingerea adusă dreptului la apărare al inculpaților în fiecare caz în parte (dreptul de a fi asistat de un interpret fiind de natură să garanteze exercitarea dreptului la apărare).
Că este așa o dovedește fără putință de tăgadă împrejurarea că instanța supremă nu a indicat, astfel cum era obligată potrivit dispozițiilor art.385 alin.3 pr.pen. care este ultimul act procedural rămas valabil de la care procesul penal trebuie să-și reia cursul și, mai ales, faptul că dispunând rejudecarea, a menținut starea de arest a inculpaților, ceea ce înseamnă, implicit, că a constatat atât legalitatea măsurii preventive cât și faptul că temeiurile care au determinat arestarea inculpaților impun în continuare privarea lor de libertate, conform prevederilor art.160 alin.3 pr.pen.
Este de la sine înțeles că, în situația în care instanța supremă ar fi constatat nulitatea absolută a încheierii de arestare, pe motivul neasistării inculpați lor de către un interpret pentru limba rusă, ar fi dispus punerea de îndată în libertate a inculpaților, ceea ce însă nu s-a întâmplat.(dimpotrivă instanța supremă constatând în repetate rânduri lagalitatea și temeinicia măsurii arsestării preventive a menținut-o de fiecare dată-f13, 29, 58, 88,103,121 din dos-)
Pe de altă parte, este adevărat că inculpații nu au fost asistați de un interpret, cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă, dar acest lucru s-a făcut în condițiile în care inculpații nu au solicitat să fie asistați de interpret pentru limba rusă, exprimându-se în fața instanței în limba română și dând declarații în limba română cu privire la acuzațiile care li se aduc (5, 6 și 10 din dosarul nr.10878/2004 al Tribunalului Cluj ), lucru care este până la urmă perfect normal și plauzibil având în vedere faptul că inculpații sunt cetățeni moldoveni, de naționalitate moldovenească (și nu rusă), având așadar ca limbă maternă limba moldovenească, care este o doar o denumire alternativă pentru limba română, fiind practic identică cu aceasta.
Rezultă așadar că inculpații au înțeles foarte bine natura procedurilor desfășurate de organele judiciare împotriva lor, au avut în mod real posibilitatea de a lua cunoștință de acuzații le care li se aduc și a răspunde la acestea, cu atât mai mult cu cât au fost asistați de către un apărător desemnat din oficiu (care nici el nu a reclamat necesitatea asistării inculpaților de un interpret pentru limba rusă), neputându-se astfel pune problema încălcării dreptului la apărare al acestora (mai cu seamă că, din momentul în care inculpații au solicitat să fie asistați de un interpret de limba rusă, pentru o mai bună înțelegere a unor termeni și expresii juridice, li s-a asigurat acest drept de către organele judiciare, inculpații beneficiind de traducere simultană în limba rusă și de traducerea corespunzătoare a actelor de la dosar începând cu data de 6 ianuarie 2005 și până în prezent).
În sfârșit, referitor la împrejurarea că inculpații sunt arestați în cauză de mai bine de 3 ani și 6 luni (începând cu data de 25.12.2004),s-a constatat că la prelungirea duratei procesului penal au contribuit și inculpații prin atitudinea obstrucționistă avută pe tot parcursul procesului (concretizată în exercitarea abuzivă a unor drepturi procesuale, respectiv formularea repetată a unor cereri de recuzare și excepții de neconstituționalitate, toate respinse ca neîntemeiate), trebuie avut în vedere faptul că, potrivit jurisprudenței CEDO, la aprecierea caracterului rezonabil a duratei arestării preventive, se ia în considerare, în afară de gravitatea infracțiunilor comise-și -existența unor indicii serioase cu privire la vinovăția inculpaților, și alte criterii cum ar fi pericolul ca inculpații să se sustragă procedurilor sau riscul de a săvârși noi infracțiuni, aceste două criterii (riscuri) fiind evident incidente în speță și justificând cercetarea inculpaților în continuare în stare de arest preventiv, având în vedere natura infracțiunilor de care sunt acuzați inculpații, faptul sunt cetățeni moldoveni, fără domiciliu sau reședință în România, precum și dificultatea și circumstanțele prinderii acestora de către organele de urmărire penală (la aproape patru ani de la comiterea faptelor, respectiv la data de 25.12.2004, în vama de la frontiera cu Republica M, având asupra lor unelte și instrumente care relevă faptul că au intrat în România pregătiți pentru comiterea unor noi fapte prevăzute de legea penală - 249-250 ).
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs în termenul legal inculpații și solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și în urma rejudecării cauzei să se dispună revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate a acestora, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestării peventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
În motivarea recursurilor se arată că instanța de fond a motivat menținerea măsurii arestării preventive pe două considerente care nu se justifică în acest moment procesual, respectiv riscul comiterii de noi infracțiuni și riscul sustragerii de la cercetarea judecătorească. Cauza este vastă, de o perioadă îndelungată și se află în rejudecare pentru administrare de probe, inculpații sunt arestați din anul 2004 și apreciază că trebuie să primeze prezumția de nevinovăție cu atât mai mult cu cât în cauză sunt dubii care trebuie să profite inculpaților. Se mai arată că nu a fost posibilă audierea părții vătămate până în acest moment și că instanța de fond trebuie să administreze o probațiune foarte amplă care ar duce la o prelungire nejustificată a măsurii arestării preventive, măsură care are un caracter provizoriu și în cazul de față se transforma într-o pedeapsă. Cele două temeiuri inițiale luate în considerare de instanța de fond nu sunt justificate și nu se bazează pe nici o probă existentă la dosar. Nu există nici o probă din care să rezulte că inculpații ar comite o nouă infracțiune sau că s-ar sustrage de la judecată. Totodată, arată că măsura arestării preventive este nelegală întrucât a fost luată în lipsa unui traducător, precum și faptul că termenul rezonabil și principiul prezumției de nevinovăție au fost încălcate.
Examinând probele dosarului Curtea va constata că recursurile declarate în cauză sunt nefondate.
Din examinarea dosarului de fond aflat în curs de soluționare pe rolul Tribunalului Cluj, rezultă că inculpatul și au fost trimiși în judecată pentru tentativă la săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de art.20 rap.la Cod Penal art.174, 176 lit.d pen. și tâlhărie prev. de art.211 alin.1, alin.2 lit.b și c și alin. 21lit.a și b pen. cu aplicarea art.33 lit.a pen. luându-se încă din faza de urmărire penală măsura arestării preventive a acestora.
Și în prezent subzistă condițiile reglementate de art.148 lit.h pr.pen. astfel fapta inculpaților pentru care sunt trimiși în judecată prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestora ar prezenta pericol pentru ordinea publică, pericol care rezidă din natura și gravitatea infracțiunilor comise - cea de tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav - urmările acesteia și rezonanța socială negativă produsă în comunitate.
În momentul procesual actual instanța de fond conform art.160 pr.pen. a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpaților și deoarece nu a intervenit nici o schimbare care ar putea justifica revocarea măsurii arestării și punerea în libertate a acestora în mod corect a fost menținută măsura arestării în concordanță cu dispozițiile legale.
Referitor la motivul invocat în recurs în sensul că în momentul procesual în care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpaților în luna decembrie 2004 nu li s-a asigurat traducător, din actele dosarului rezultă că prin Încheierea penală nr.839/29 dec. 2004 Curții de Apel Cluja fost respins recursul declarat de inculpați împotriva luării măsurii arestării preventive, hotărâre care are autoritate de lucru judecat, fiind legală și temeinică, iar obiectul prezentului dosar îl constituie menținerea măsurii arestării care implică un alt stadiu procesual.
Pe de altă parte și ÎCCJ prin decizia penală 2045/2008 prin care a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare a dispus și menținerea măsurii arestării inculpaților implicit a apreciat că și măsura arestării preventive este legală și temeinică, în caz contrar ar fi dispus revocarea acesteia.
Termenul rezonabil a duratei arestării preventive prin prisma jurisprudenței CEDO trebuie apreciat, în funcție de gravitatea infracțiunilor săvârșite,existența unor indicii și probe a vinovăției inculpaților, precum și alte criterii cum ar fi pericolul ca inculpații să se sustragă procedurilor sau riscul de a săvârși noi infracțiuni, aceste două criterii fiind evident incidente în speță și justificând cercetarea inculpaților în continuare în stare de arest preventiv, având în vedere natura infracțiunilor de care sunt acuzați inculpații, faptul că sunt cetățeni moldoveni, fără domiciliu sau reședință în România, precum și dificultatea și circumstanțele prinderii acestora de către organele de urmărire penală (la aproape patru ani de la comiterea faptelor, respectiv la data de 25.12.2004, în vama de la frontiera cu Republica M, având asupra lor unelte și instrumente care relevă faptul că au intrat în România pregătiți pentru comiterea unor noi fapte prevăzute de legea penală - 249-250 ).
Nu se poate face abstracție nici de faptul că inculpații au manifestat pe tot parcursul procesului penal o conduită procesuală inadecvată concretizată în exercitarea abuzivă a unor drepturi procesuale, respectiv formularea repetată a unor cereri de recuzare și excepții de neconstituționalitate, toate respinse ca neîntemeiate, ceea ce a condus în mod nejustificat la prelungirea procesului, împrejurări care nu sunt imputabile instanței de judecată.
Referitor la existența anumitor circumstanțe sau împrejurări cum ar fi vinovăția sau nevinovăția inculpaților aceste aspecte vor fi analizate de instanța de fond într-un moment procesual ulterior, după epuizarea probațiunii când va pronunța o hotărâre conform art. 345 Cod procedură penală.
De asemenea susținerea nevinovăției de către inculpați nu constituie un element determinant și suficient pentru punerea acestora în libertate, aceștia beneficiind de prezumția de nevinovăție până la rămânerea definitivă a hotărârii în virtutea art. 5 indice 2
C.P.P.Nici înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților cu măsura obligării de a nu părăsi țara nu este oportună raportat la cele expuse mai sus, precum și la disp. art. 139.Cod Penal
Astfel potrivit art. 139.C.P.P. o măsură preventivă poate fi înlocuită cu o altă măsură preventivă când temeiurile care au determinat luarea măsurii, în speță cea a arestării s-au schimbat.
Înlocuirea trebuie să fie consecința unei schimbări relevante a situației inculpaților sau a faptelor săvârșite de aceștia, ceea ce în speță până în prezent nu s-a constatat.
În contextul celor expuse mai sus,Curtea în baza art. 385 indice 15 pct. 1 lit.b)va C.P.P. respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatii (fiul lui și născut la 22 august 1967) si (fiul lui și născut la 11 noiembrie 1974), detinuti in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale fără număr din 2 decembrie 2008 Tribunalului Cluj.
În baza art. 189.C.P.P. va stabili onorariu avocațial în favoarea Baroului C în suma de câte 100 lei pentru fiecare inculpat suma ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
În baza art. 192 alin 2.va C.P.P. obliga pe fiecare dintre inculpatii recurenți la plata cheltuielilor judiciare în suma de câte 150 lei, din care 200 lei reprezintă onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpații, fiul lui și, născut la 22.08.1967, aflați în Penitenciarul Gherla și, fiul lui și, născut la 11.12.1974, aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva Încheierii penale fără număr din 2.12.2008 a Tribunalului Cluj.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C, suma de 200 lei onorariu pentru apărătorul din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpații și să plătească în favoarea statului suma de câte 150 lei fiecare, cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18.12.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
-
Red. /
4 ex.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Dosar nr-
ÎNCHEIERE
Ședința camerei de consiliu din 19 decembrie 2008
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: - - -, judecător
JUDECĂTORI: - -
-
GREFIER: -
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ REPREZENTAT PRIN: -
S-a luat spre examinare cererea formulată de traducătorul autorizat privind acordarea onorariului pentru traducerea efectuată în dosar nr-, privind pe inculpații și, având ca obiect menținerea măsurii arestului preventiv.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni, părțile nefiind citate.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta Parchetului solicită aplicarea dispozițiilor art.190 Cod proc.pen. și a art. 7 din Legea nr.178/1997, modificată prin Legea nr.110/2005 pentru aprobarea nr.OG11/2005 raportat la Ordinul nr.1341/C din 20 septembrie 2005 al Ministerului Justiției și al Ministerului Finanțelor Publice și plata în favoarea traducătorului a sumei de câte 14,5 lei/pagină format A4 pentru înscrisurile traduse, precum și pentru traducerea simultană efectuată la termenele de judecată din data de 15 și 18 decembrie 2008.
CURTEA
Constată că traducătorul autorizat cu autorizația nr. 20975/2007, a depus la dosar traducerea autorizată din limba română în lima rusă după încheierea penală fără număr din data de 2 decembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, în total 12 pagini și traducerea autorizată din limba română în limba rusă după minuta deciziei penale nr.780/R/2008 pronunțată în dosarul nr- al Curții de Apel Cluj, în total 3 pagini, traduceri efectuate în regim de urgență și a efectuat traducerea simultană din limba română și rusă la termenele de judecată din data de 15 decembrie 2008, timp de 3 ore și în 18 decembrie 2008, timp de 5 ore.
Având în vedere că traducătorul autorizat a efectuat în regim de urgență traducerea unui număr de 12 pagini, format A4, la 2 rânduri din limba română în limba rusă și 3 pagini din limba rusă în limba română, Curtea urmează să acorde onorariul pentru această traducere, astfel că în temeiul art.1 alin.1 lit.b din Ordinul comun al Ministerului Justiției și al Ministerului Finanțelor Publice nr. 1341/2005 cu referire la art.7 alin.3 lit.b din Legea 187/1997 actualizată, se va stabili un onorariu de 326,25 lei (câte 14,50 lei/pagină + 50% din 14,5 lei). De asemenea, având în vedere că traducătorul autorizat a efectuat traducerea simultană din limba română și rusă la termenele de judecată din data de 15 decembrie 2008, timp de 3 ore și în 18 decembrie 2008, timp de 5 ore, se va stabili un onorariu de 320 lei (la tariful de 20 RON/8 ore traducere simultană + 100% din 20 RON).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În baza art. art.190 cod proc.pen. și a art.7 alin.3 lit.b din Legea nr.178/1997, modificată și art.1 alin.1 lit.b din Ordinul comun al Ministerului Justiției și al Ministerului Finanțelor Publice nr.1341/2005:
Dispune acordarea onorariului traducătorului autorizat în sumă de 326,25 lei (câte 14,50 lei/pagină + 50% din 14,5 lei) și 320 lei (la tariful de 20 RON/8 ore traducere simultană + 100% din 20 RON), sume ce se plătesc conform art.190 alin.1 și 5 cod proc.pen. din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 19 decembrie 2008.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Președinte:Ioana Cristina MorarJudecători:Ioana Cristina Morar, Monica Rodina Livia
