Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 80/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 80/2008
Ședințapublicăde la 25 August 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Aurel Motolea
JUDECĂTOR 2: Tiberiu Peter
JUDECĂTOR 3: Dana Ghițoaica
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 20.08.2008 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă de inculpatul, aflat în stare de arest și asistat de avocat G, apărător desemnat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Nefiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru de inculpatul solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii inculpatului în libertate, întrucât nu subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii, iar din probele administrate nu rezultă cu certitudine vinovăția inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii recurate ca legală și temeinică, întrucât subzistă și în prezent temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului, acesta prezentând un real pericol pentru ordinea publică.
Inculpatul, având ultimul cuvânt solicită judecarea lui în stare de libertate, întrucât este nevinovat.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față
În baza actelor dosarului, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu emis la data de 7.05.2008, în dosarul nr. 620/P/2007, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de viol și incest, prev. de art. 197 al. 2 lit. b/1, al. 3 respectiv art. 203 Cod penal, cu aplic. art. 41, 42 Cod penal.
Prin încheierea din 20.08.2008 în baza art. 300/2 rap. la art. 160/b din Codul d e procedură penală, a fost menținută starea de arest a inculpatului, aflat în Penitenciarul Aiud sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 6 din 15.04.2008 emis de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-. Prin aceeași încheiere a fost respinsă cererea formulată de inculpat cu privire la înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
În motivarea încheierii instanța de fond a reținut că, subzistă și în prezent temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, nefiind răsturnate indiciile reținute de judecătorul care a dispus arestarea, neexistând, totodată, elemente noi de reapreciere a pericolului concret pe care l-ar reprezenta pentru societate lăsarea inculpatului în libertate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate, revocarea măsurii arestării preventive și judecarea sa în stare de libertate, întrucât nu mai subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventivă față de el, nefiind vinovat de comiterea faptelor reținute în actul de sesizare al instanței.
Curtea de Apel, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza, potrivit art. 3859 alin. 3 din Codul d e procedură penală, rap. la art. 385/6 și art. 385/7 alin. 1 din Codul d e procedură penală, constată că recursul declarat de inculpat este nefondat pentru următoarele considerente:
Conform art. 5 paragraful 4 din, orice persoană lipsită de libertatea sa prin arestare sau deținere are dreptul să introducă un recurs în fața unui tribunal, pentru ca acesta să statueze într-un termen scurt asupra legalității deținerii sale și să dispună eliberarea sa dacă deținerea este ilegală.
Potrivit art. 300/2 din Codul d e procedură penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând conform art. 160/b din același cod.
Pe de altă parte, conform dispozițiilor art. 160/b alin. 2 din Codul d e procedură penală, dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Alineatul 3 al aceluiași articol, prevede că, în cazul în care instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, menține măsura arestării preventive.
Cât privește legalitatea măsurii arestării preventive, din examinarea actelor dosarului rezultă că, în conformitate cu prevederile art. 5 paragraful 1 lit. c) din, inculpatul a fost inițial arestat în vederea aducerii lui în fața autorității judiciare competente, existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune.
Revenind la cauză, se reține că, măsura arestării preventive a fost luată de judecător în condițiile art. 149/1 din Codul d e procedură penală, cu asigurarea drepturilor și garanțiilor procesuale instituite pentru, persoanele private de libertate, legalitatea și temeinicia măsurii fiind examinată de instanța de control judiciar.
Cât privește temeinicia măsurii arestării preventive, din examinarea actelor dosarului rezultă că, la luarea acestei măsuri, instanța investită cu soluționarea propunerii procurorului a reținut că se impune arestarea preventivă a inculpatului fiind întrunite condițiile prevăzute în art. 143 din Codul d e procedură penală, precum și cazul prevăzut de art. 148 lit. f din Codul d e procedură penală, respectiv inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar prin modalitatea de săvârșire a acestora inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică.
Curtea constată că, pentru infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată legea prevede pedepse cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea lui în libertate ar crea un sentiment de insecuritate în rândul comunității și un pericol pentru ordinea publică, astfel că, temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au schimbat ele subzistând în continuare.
Așadar, fiind întrunite cerințele prevăzute de art. 300/2 cu referire la art. 160/b alin. 3 din Codul d e procedură penală și la art. 5 paragraful 1 lit. a și c din, Curtea, va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului.
În baza art. 192 alin. 2 din Codul d e procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la 100 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 20.08.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 25.08.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact. /2 ex./25.08.2008
Președinte:Marius Aurel MotoleaJudecători:Marius Aurel Motolea, Tiberiu Peter, Dana Ghițoaica
