Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 835/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 835
Ședința publică din data de 19 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Negulescu Elena
JUDECĂTOR 2: Zăinescu Elena
JUDECĂTOR 3: Nonea Ioana
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror che din cadrul DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații fiul lui și, născut la 19 aprilie 1980, fiul lui și, născut la data de 11 martie 1975 și, fiul lui și, născut la data de 16 mai 1957, toți aflați în stare de arest preventiv în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii din 10 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr- prin care în baza disp. art. 3002Cod proc. penală rap. la art.160 alin. 3 Cod proc. penală s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților, constatându-se că temeiurile care au determinat arestarea acestora impun în continuare privarea lor de libertate.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții inculpați aflați în stare de arest preventiv: personal și asistat de avocat din Baroul Prahova în substituirea apărătorului desemnat din oficiu conform delegației nr. 6601/2009; personal și asistat de apărător desemnat din oficiu - avocat din Baroul Prahova conform delegației nr. 6603/2009 și personal și asistat de avocat din Baroul Prahova în substituirea apărătorului desemnat din oficiu conform delegației nr. 6602/2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu acordul instanței, avocat a luat legătura cu recurenții inculpați aflați în stare de arest preventiv.
Avocat având cuvântul pentru recurenții inculpați, și, precizează că aceștia nu au cereri prealabile de formulat și nici excepții de invocat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.
Reprezentantul DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești având cuvântul arată că nu are cereri de formulat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.
Curtea, ia act de declarațiile părților, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurenții inculpați, și precizează că au declarat recurs împotriva încheierii din 10 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița prin care s-a menținut starea de arest a acestora, criticând încheierea pentru nelegalitate și netemeinicie.
Solicită admiterea recursurilor declarate împotriva încheierii pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, casarea acesteia și pe fond revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate a inculpaților.
Se arată că pericolul concret pentru ordinea publică prezentat de inculpați s-a diminuat, în prezent numai subzistă temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive, aceștia nu vor zădărnici aflarea adevărului.
În subsidiar, se solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate, întrucât scopul procesului penal poate fi atins și prin aplicarea unei alte măsuri neprivative de libertate.
Reprezentantul DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești având cuvântul formulează concluzii de respingere a recursurilor declarate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință din 10 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și menținerea acestei încheieri ca legală și temeinică.
Se arată că subzistă în continuare temeiurile ce au determinat luarea și menținerea măsurii arestării preventive, aceștia prezentând un pericol concret pentru ordinea publică având în vedere natura infracțiunilor pentru care sunt trimiși în judecată, modalitatea de comitere a faptei, precum și existența unui prejudiciu.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt solicită judecarea sa în stare de libertate, precizând că are un frate minor de întreținerea căruia trebuie să se ocupe, ambii părinți fiind decedați.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt arată că nu se va sustrage anchetei, nu va zădărnici aflarea adevărului, nu va distruge probe și nu va influența martorii. Arată că de 6 luni de zile nu s-a luat nicio declarație și ceilalți inculpați sunt cercetați în stare de libertate.
Solicită judecarea sa în stare de libertate.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt solicită judecarea sa în stare de libertate și eventual, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi țara sau localitatea.
Arată că prejudiciul nu mai este de 2 miliarde s-a ajuns la un miliard și dintre toți inculpații care sunt cercetați numai patru sunt arestați.
Privind situația sa familială precizează că are opt copii din care patru minori, unul fiind suspect de leucemie, aceștia neavând niciun mijloc de subzistență, el fiind singurul care întreținea familia.
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea de ședință din 10 noiembrie 2009 dată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr-, în baza disp. art. 3002rap. la art. 160 al. 3.C.P.P. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților, fiica lui și, născută la 27 decembrie 1974 în B, fiul lui și, născut la 19 aprilie 1980 în P, județul P, fiul lui și, născut la 16 mai 1957 în B și zis "" fiul lui și, născut la 11 martie 1975 în G, județul
Prin aceeași încheiere au fost respinse cererile de revocare a măsurii arestării preventive a inculpaților și de înlocuire cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Cauza a fost amânată pentru data de 08 decembrie 2009.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut pe baza actelor și lucrărilor cauzei, următoarele:
Procedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpaților, și în conformitate cu art. 3002rap. la art. 160 C.P.P. tribunalul a apreciat că în continuare subzistă temeiurile avute în vedere la luarea și menținerea acestei măsuri.
Analizând îndeplinirea cerințelor impuse de art.143 C.P.P. s-a reținut că din probele administrate pe parcursul urmăririi penale, respectiv procesul verbal de sesizare, procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesele verbale de perchiziție domiciliară și înscrisurile ridicate cu această ocazie, declarațiile inculpaților și ale martorilor, dosarele de creditare ridicate de la bănci și relațiile comunicate de acestea, procesele verbale de depistare și de consemnare a unor situații de fapt, procesele verbale de recunoaștere după planșele foto, listing-urile convorbirilor telefonice, denunțul inculpatului, rezultă existența unor indicii temeinice privind săvârșirea de către inculpați a faptelor pentru care sunt cercetați.
S-a motivat, de asemenea, că în cauză sunt îndeplinite cumulativ condițiile impuse de art.148 al. 1 lit. f în C.P.P. sensul că inculpații sunt cercetați pentru comiterea unor fapte sancționate cu pedeapsa închisorii mai de patru ani și există dovezi că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Sub acest ultim aspect s-a arătat că infracțiunile reținute în sarcina inculpaților au un grad de pericol social deosebit de ridicat, urmarea produsă constând într-un prejudiciu însemnat, cu implicarea unui număr sporit de persoane în activitatea infracțională, concluzionându-se că impactul în rândul comunității a unor astfel de fapte, tot mai numeroase în prezent, este puternic.
Drept urmare, s-a apreciat că întrucât lăsarea în libertate a fiecăruia dintre inculpați prezintă pericol concret pentru ordinea publică, menținerea stării de arest preventiv a acestora este pe deplin justificată, măsura fiind în concordanță și cu jurisprudența CEDO, față de gravitatea deosebită a faptelor reținute în sarcina inculpaților și reacția pe care ar putea să o aibă comunitatea în cazul lăsării în libertate a acestora.
Referindu-se la cererile inculpaților de revocare ori înlocuire a măsurii arestării preventive, instanța de fond a reținut că măsura preventivă a arestării a fost luată cu respectarea prevederilor legale și ca atare nu se justifică revocarea acesteia. Totodată s-a apreciat că nu se impune nici înlocuirea acesteia deoarece temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat ci se mențin și în prezent, așa încât nefiind îndeplinite disp. art.139 al.1 și 2.C.P.P. cererea a fost respinsă.
Împotriva Încheierii din 10 noiembrie 2009 au declarat recurs, în termen, inculpații, și, care au criticat hotărârea pronunțată de nelegalitate și netemeinicie.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpați a criticat încheierea primei instanțe, susținând că în mod greșit s-a menținut starea de arest preventiv a acestora întrucât pericolul concret pentru ordinea publică s-a diminuat, că în prezent nu mai subzistă temeiurile ce au stat la baza luării măsurii preventive a arestării, precizând totodată că inculpații nu vor zădărnici aflarea adevărului.
Pentru motivele arătate, s-a solicitat, în principal, admiterea recursurilor, casarea încheierii iar pe fond revocarea măsurii arestării preventive. În subsidiar, s-a solicitat înlocuirea măsurii preventive a arestării cu o altă măsură neprivativă de libertate, întrucât scopul procesului penal poate fi atins și în altă modalitate.
Curtea, examinând încheierea recurată, în raport de criticile invocate, circumscrise cazului de casare prev. de art. 3859pct. 18.C.P.P. pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum cer disp. art. 3856al.3 C.P.P. constată că recursurile declarate de inculpați sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează:
Prin Rechizitoriul nr. 82/D/P/2008 din 01 iulie 2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Biroul Teritorial Dâmbovița, s-a dispus, printre altele, trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 26 Cod penal rap. la art. 215 al. 1,2,3,5 Cod penal cu aplic. art. 41 Cod penal, art. 26 Cod penal rap. la art. 290 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal;, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.7 al. 1 din Legea nr.39/2003, art. 26 Cod penal rap. la art. 215 al. 1,2,3,5 Cod penal cu aplic. art. 41 Cod penal, art. 290 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal și, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 7 al. 1 din Legea nr.39/2003, art. 26 Cod penal rap. la art. 215 al. 1,2,3,5 Cod penal cu aplic. art. 41 Cod penal, art. 290 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal.
În fapt, s-a reținut în sarcina acestora că la începutul anului 2007 împreună și cu alte persoane s-au constituit într-un grup infracțional organizat în scopul obținerii în mod fraudulos de credite bancare, sens în care pe baza actelor de identitate preluate de inculpatul, coinculpații și au falsificat contracte individuale de muncă și adeverințe de venit în scopul obținerii în mod fraudulos de credite bancare, cauzând un prejudiciu ce depășește suma de 200.000 lei.
Recurenții inculpați, și au fost arestați preventiv prin încheierea nr.8 din 12 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr-, reținându-se incidența disp. art.143, art. 146 și art.148 al.1 lit.f C.P.P. măsura fiind prelungită și ulterior, menținută, în condițiile legii, ultima oară prin încheierea de ședință din 28 septembrie 2009 Tribunalului Dâmbovița, instanță investită cu soluționarea în fond a cauzei.
Procedând în conformitate cu disp. art. 3002rap. la art. 160 C.P.P. prima instanță, în mod temeinic și legal a reținut că măsura arestării preventive a celor trei inculpați a fost luată cu respectarea tuturor condițiilor de fond și formă, probele administrate la urmărirea penală constituind indicii temeinice, verosimile din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au comis infracțiunile pentru care au fost cercetați și trimiși în judecată.
De asemenea, în mod just s-a apreciat că temeiurile avute în vedere inițial nu au încetat și nici nu s-au schimbat, ci dimpotrivă subzistă și în prezent și impun în continuarea privarea de libertate a inculpaților având în vedere natura și gravitatea deosebită a faptelor imputate, amploarea activității infracționale cu implicarea unui număr important de persoane, consecințele grave produse, prejudiciul fiind estimat la peste 200.000 lei, așa încât soluția primei instanțe prin care s-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților și s-au respins, pe cale de consecință, cererile de revocare ori înlocuire a măsurii arestării cu o măsură neprivativă de libertate este conformă legii și probatoriilor administrate până în prezent.
Chiar dacă inculpații sunt arestați preventiv de circa șase luni nu se poate susține că în cauză a fost depășit termenul rezonabil în care trebuie soluționată o cauză, având în vedere complexitatea deosebită a acesteia și numărul mare al persoanelor implicate, prin rechizitoriul sus menționat fiind trimise în judecată 22 de persoane, fapt ce a condus ca până în prezent prima instanță să nu poată administra nicio probă, niciunul dintre inculpați, nici chiar cei arestați, nefiind audiați.
Referitor la pericolul social concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea acestora în libertate, Curtea reține, pe lângă argumentele anterior expuse și impactul social negativ pe care l-ar avea o astfel de măsură în condițiile în care, pe fondul crizei economice și sociale, faptele de natura celor reținute în sarcina inculpaților au cunoscut o amploare fără precedent, îndeosebi în anumite zone geografice cum este și cazul județului D, așa încât și din acest motiv menținerea stării de arest preventiv se impune, scopul procesului penal prev. de art. 136.C.P.P. putând fi atins numai prin judecarea inculpaților în stare de arest preventiv, recurenții fiind cei care au inițiat grupul infracțional organizat în scopul obținerii în mod fraudulos de credite bancare, prin falsificarea de înscrisuri.
În consecință, fiind îndeplinite întru-totul cerințele impuse de art. 3002rap. la art. 160 al. 3.C.P.P. în mod temeinic și legal prima instanță a menținut starea de arest preventiv a inculpaților, așa încât recursurile declarate fiind nefondate, vor fi respinse conform art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. urmând ca în baza disp. art. 192 al. 2.C.P.P. fiecare recurent să fie obligat la cheltuieli judiciare către stat, inclusiv în privința onorariului pentru apărătorul desemnat din oficiu, stabilit conform art. 5 al. 1 lit.d din Protocolul comun încheiat între Ministerul Justiției sub nr.1139/2008 și Uniunea Națională a Barourilor din România sub nr.1693/2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, și, toți aflați în stare de arest în Penitenciarul Mărgineni împotriva încheierii din 10 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr-.
Obligă fiecare recurent la plata sumei de câte 160 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de câte 100 lei reprezintă onorarii pentru apărătorii desemnați din oficiu, ce se vor avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților, în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători,
Fiind în concediu fără plată
prezenta se semnează de Președintele
completului de judecată
Grefier,
Red. NI/Tehnored. GM
6 ex./23.11.2009
Dosar fond nr- Trib.
Judec. fond
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Negulescu ElenaJudecători:Negulescu Elena, Zăinescu Elena, Nonea Ioana
