Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 833/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 833
Ședința publică din data de 19 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Negulescu Elena
JUDECĂTOR 2: Zăinescu Elena
JUDECĂTOR 3: Nonea Ioana
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA împotriva deciziei penale nr. 109 din 23 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, cu privire la inculpatul, fiul lui și, născut la 31 iulie 1973, domiciliat în Târgoviște,-, județul D și rezident în Austria - 8750 21.
Prin decizia penală nr.109 din 23 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovițas -a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Pucioasa împotriva sentinței penale nr.41 din 17 februarie 2009 pronunțată de Judecătoria Pucioasa.
Admițându-se apelul declarat de inculpatul fiul lui și, născut la 31 iulie 1973, împotriva sentinței penale nr. 41 din 17 februarie 2009 pronunțată de Judecătoria Pucioasa, aceasta a fost desființată și rejudecând:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit.1Cod proc. penală a fost achitat inculpatul fiul lui și, născut la 31 iulie 1973, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 85 alin. 1 din OUG nr.195/2002, republicată.
În baza art. 181și art. 91 lit. c Cod penal s-a aplicat inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 500 lei.
În baza art.11 pct. 2 lit. a cu aplic. art. 10 lit. a Cod proc. penală, același inculpat a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 85 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, republicată.
S-a respins cererea Parchetului de pe lângă Judecătoria Pucioasa privind anularea plăcuțelor de înmatriculare G-WB 400.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul inculpat, personal și asistat de apărător desemnat din oficiu, doamna avocat, din Baroul Prahova, cu delegație avocațială nr. 6179/23.10.209.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, aduce la cunoștința inculpatului faptul că față de soluția de achitare pronunțată de instanța de apel, există posibilitatea de fi ascultat de instanța de control judiciar.
Intimatul inculpat având cuvântul precizează că dorește să dea declarație.
Curtea, în conformitate cu disp. art. 38514alin. 11Cod proc. penală, procedează la ascultarea intimatului-inculpat, declarația dată fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul arată că nu are cereri de formulat și solicită să se constate cauza în stare de judecată.
Apărătorul desemnat din oficiu având cuvântul pentru intimatul inculpat, arată că nu are cereri prealabile de formulat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.
Curtea, luând act de susținerile părților în sensul că nu au cereri de formulat, nici excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântularată că susține recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița împotriva deciziei penale nr. 109/23 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, cu precizarea că va susține motivul de nelegalitate al hotărârii pronunțate de instanța de apel și nu cel de netemeinicie al hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Hotărârea instanței de apel este criticată sub aspectul nelegalității privind greșita achitare a inculpatului pentru săvârșirea celor două infracțiuni deduse judecății.
Din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine că la data de 15 aprilie 2008, lucrătorii poliției rutiere au oprit în trafic autoturismul marca Mercedes C 200 purtând plăcuțele cu numărul de înmatriculare 400 iar inculpatul nu a făcut dovada înmatriculării vehiculului respectiv.
Se arată că la fila 18 din dosarul de urmărire penală se află traducerea legalizată a cărții de identitate a autovehiculului din conținutul căreia rezultă că acesta a fost scos din circulație la data de 28 ianuarie 2008.
Chiar inculpatul cu prilejul audierii sale în fața instanței de apel, a precizat că la momentul când a fost oprit de poliție în trafic, a sunat în Austria și i s-a spus că nu i s-a reînnoit asigurarea, astfel că valabilitatea plăcuțelor de înmatriculare expirase.
În mod greșit tribunalul a dispus achitarea pentru infracțiunea prev. de art. 85 alin. 2 din OUG nr.195/2002, republicată, în temeiul art. 10 lit. a Cod proc. penală, în condițiile în care pentru infracțiunea prevăzută de art.85 alin. 1 din același act normativ, se reține că fapta există în materialitatea ei dar îl sancționează pe inculpat cu amendă administrativă.
Raționamentul pe care l-a făcut instanța de apel este greșit atunci când a apreciat că la momentul depistării inculpatului în trafic, aceste plăcuțe nu mai erau valabile dar că ulterior reînnoirii asigurării plăcuțele pot fi refolosite în circulație.
Se susține că infracțiunea prev. de art.85 alin.2 din OUG nr.195/2002 republicată, s-a consumat prin conducerea pe drumurile publice a autovehiculului cu un număr care a corespuns unei înmatriculări anterioare reale, dar care, la data conducerii autovehiculului pe drumurile publice își pierduse valabilitatea. Numărul aplicat pe autovehicul nu a avut corespondent într-o înscriere actuală, fiind contrar realității și să inducă în eroare.
Pentru aceste considerente, se apreciază că tribunalul a procedat greșit reținând că plăcuțele de înmatriculare deși cu valabilitate expirată prin neplata asigurării, nu sunt false.
Aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ pentru comiterea infracțiunii prev. art. 85 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 nu se justifică întrucât punerea în circulație sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat ori cu număr fals de înmatriculare are în mod necesar, ca rezultat, crearea unei stări de pericol pentru siguranța traficului rutier.
Se solicită admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțate de instanța de apel și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond, ca legală și temeinică.
Avocat având cuvântul pentru intimatul inculpat,solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița și menținerea ca legală a hotărârii atacate.
Arată că hotărârea pronunțată de Tribunalul Dâmbovița prin care inculpatul a fost achitat, dispunându-se aplicarea unei sancțiuni administrative, este legală și temeinică.
În mod corect instanța de apel a reținut că nu se poate face dovada unei activități ilicite desfășurate de inculpat și că fapta sa este lipsită de pericolul concret al unei infracțiuni. de înmatriculare nu erau false, lucru, dealtfel, dovedit.
Este adevărat că neplata asigurării ar fi influențat valabilitatea plăcuțelor de înmatriculare, dar acest lucru consideră că nu poate fi reținut ca fiind o infracțiune.
asigurării nu poate reprezenta pericol pentru siguranța traficului rutier așa cum s-a susținut de către reprezentatul parchetului iar situația creată este rezultatul diferențelor legislative dintre Austria și România.
Precizează că intimatul inculpat nu are antecedente penale, are o familie și un loc de muncă.
Intimatul inculpat având ultimul cuvânt arată că mașina era proprietatea firmei, el se deplasa la, pe o distanță de 8- 9 km și nu folosea în interes propriu numerele de înmatriculare.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.41 din 17 februarie 2009 pronunțată de Judecătoria Pucioasa, în baza disp.art. 85 alin. 1 teza I din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 74 lit. a și art. 76 lit. d Cod penal, a fost condamnat inculpatul fiul lui și, născut la 31 iulie 1973 în municipiul C, județul O, CNP -, domiciliat în orașul P,-, județul D, studii superioare, manager la Ro SRL, căsătorit, doi copii minori, fără antecedente penale, la pedeapsa de 6 luni închisoare.
Conform art.85 al. 2 din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 74 lit. a și 76 lit. d Cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza disp. art. 33 lit. a și 34 lit. b cod penal au fost contopite pedepsele stabilite și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare, în condițiile prev. de art. 71 rap. la art. 64 al. 1 lit. a teza II și b cod penal.
În temeiul art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni, stabilit conform art. 82 Cod penal iar în baza art. 71 al. 5 Cod penal a fost suspendată condiționat și executarea pedepselor accesorii.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut pe baza probatoriilor administrate în cauză, următoarele:
În ziua de 15 aprilie 2008 inculpatul a fost depistat pe DN 71 pe raza orașului, județul D conducând autoturismul marca Mercedes C 200 cu nr. de înmatriculare - 400. În urma verificărilor efectuate, cu adresa nr./GC/-/23 aprilie 2008, Direcția Poliției de Frontieră Oac omunicat că autovehiculul respectiv nu figurează în bazele de date ale autorităților austriece, fapt confirmat și de Biroul Asigurărilor de Autovehicule din România prin adresa nr. 01058/06 mai 2008.
De asemenea, s-a reținut că din traducerea cărții de identitate a autoturismului rezultă că acesta a fost scos din circulație la 28 ianuarie 2008, iar în ceea ce privește plăcuțele de înmatriculare - 400 atașate autoturismului condus de inculpat, acestea au fost emise la 05 decembrie 2002 pentru călătorii de probă de către serviciile de înmatriculare germane în numele firmei & - OG, cu valabilitate până la 17 ianuarie 2008 și că ele au fost date de această societate inculpatului care a cumpărat la data de 16 iunie 2007 o șalupă cu remorcă pentru a fi transferată în România, așa cum rezultă din adresa Interpol Viena nr.-/1-II/BK/E3.
A mai reținut prima instanță că în conformitate cu legislația națională inculpatul se face vinovat de comiterea celor două infracțiuni la circulația rutieră câtă vreme prin încriminarea lor se urmărește identificarea persoanelor care au comis infracțiuni pe drumurile publice și care au pus astfel în pericol siguranța circulației.
Apărarea inculpatului în sensul că potrivit legislației internaționale poate aplica numerele de probă primite de la societatea austriacă pe orice autovehicul neînmatriculat a fost înlăturată de prima instanță ca nefiind susținută de nicio probă, aceasta reținând că respectivele plăcuțe de înmatriculare au fost eliberate pentru probe firmei austriece ce se ocupa de comercializarea vehiculelor doar în perioada de valabilitate a autorizației pe teritoriul statului respectiv și nicidecum inculpatului.
Împotriva sentinței penale nr. 41/2009 a Judecătoriei Pucioasa au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Pucioasa și inculpatul.
În apelul său, Parchetul de pe lângă Judecătoria Pucioasaa criticat sentința sub aspectul netemeiniciei, susținând că împrejurările reținute de judecătorie la individualizarea pedepsei puteau constitui argumente pentru stabilirea unor sancțiuni orientate către minimul special și nu drept circumstanțe atenuante, cu consecința coborârii pedepselor sub minimul special.
Prin decizia penală nr. 109 din 23 iunie 2009 Tribunalul Dâmbovițaa respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Pucioasa și admițând calea de atac formulată de inculpatul, a desființat sentința și rejudecând, în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit.1Cod proc. penală l-a achitat pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 85 al. 1 din OUG nr. 195/2002, republicată, aplicând acestuia amenda administrativă în cuantum de 500 lei.
Totodată, în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a cu aplic. art. 10 lit. a a C.P.P. fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 85 al. 2 din OUG nr. 195/2002, republicată.
Pentru a decide astfel, prima instanță de control judiciar a reținut, următoarele:
Inculpatul este patronul unei societăți comerciale ce se ocupă de circa 10-12 ani cu comercializarea autoturismelor noi și second-hand, ocazii cu care a intrat în relații comerciale și de afaceri cu firme și autorități din mai multe țări europene.
În ziua de 15 aprilie 2008, lucrătorii poliției rutiere române au oprit în trafic pe DN 71, pe raza orașului, județul D, autoturismul Mercedes C 200, purtând plăcuțe cu numărul de înmatriculare -400 condus de inculpat, acesta din urmă neputând prezenta dovada înmatriculării autovehiculului susmenționat, conform legislației române în materie.
Pe baza actelor aflate în dosarul de urmărire penală precum și cele de la cercetarea judecătorească, s-a reținut că în urma verificărilor întreprinse privitoare la situația juridică a autoturismului, efectuate prin - Poliția de Frontieră O și Organizația Internațională de Poliției Criminală - Biroul Național INTERPOL s-a constatat că numerele de înmatriculare -400 au fost eliberate de autoritățile austriece la data de 16 iunie 2007 firmei al cărei patron este inculpatul și care se ocupă de comercializarea autoturismelor.
De asemenea, s-a motivat că potrivit adresei înaintate de Biroul Interpol inculpatul a cumpărat de la firma & o șalupă cu remorcă pentru transferul căreia s-a emis pe numele inculpatului placa de probă -400, asemenea plăcuțe de probă fiind eliberate societăților cumpărătoare pentru orice tip de autovehicul achiziționat pe teritoriul țării respective, în speță Austria, plăcuțe cu valabilitate de circulație pe durata în care este plătită asigurarea.
Potrivit relațiilor comunicate de autoritățile austriece s-a reținut că plăcuțele de probă cu nr.-400 nu mai pot fi puse în circulație cât timp nu s-a plătit asigurarea, ceea ce înseamnă, prin interpretarea "per a contrario" făcută de tribunal, că după plata asigurării, plăcuțele sunt perfect valabile și pot fi folosite în circulație.
Față de această situație faptică, prima instanță de control judiciar a apreciat că nu există nici un dubiu cu privire la faptul că numerele de înmatriculare sunt perfect valabile, că ele sunt deținute în mod legal de inculpatul și că prin aplicarea lor pe autoturismul transportat în România, inculpatul nu se face vinovat de comiterea vreunei infracțiuni de fals.
Se reține că potrivit legislației penale române ceea ce este specific infracțiunilor de fals și le diferențiază de alte fapte de denaturare a adevărului este împrejurarea că înșelarea încrederii publice se realizează prin produsul activității infracționale, în speță, plăcuțele de înmatriculare, acestea constituind prin ele însele dovada adevărului și se bucură obiectiv de încrederea generală.
Or, față de situația reținută în cauză nu se poate concluziona că inculpatul ar fi desfășurat o activitate ilicită și ar fi alterat aflarea adevărului prin aplicarea plăcuțelor de înmatriculare, plăcuțe care, deși cu valabilitate expirată pentru neplata asigurării, nu sunt false.
În raport de considerentele arătate, tribunalul a apreciat că sentința primei instanțe este criticabilă sub aspectul greșitei condamnări pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 85 al. 2 din OUG nr.195/2002, întrucât această faptă nu există.
Referitor la ce-a de a doua infracțiune reținută în sarcina inculpatului și anume cea prev. de art. 85 al. 1 din OUG nr. 195/2002 tribunalul a apreciat că această faptă există în materialitatea sa întrucât la momentul depistării inculpatului în trafic plăcuțele de înmatriculare nu mai erau valabile dar că după reînnoirea asigurării acestea puteau fi refolosite în circulație.
Cum fapta comisă de inculpat, în modalitatea expusă, nu a produs consecințe față de niciunul dintre participanții la trafic s-a apreciat că prin conținutul ei concret este lipsită în mod vădit de importanță și nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
S-a motivat că spre aceeași concluzie conduc și celelalte elemente legate de persoana inculpatului, care s-a prezentat cu promptitudine în fața autorităților, este cunoscută cu o bună conduită în societate, fără antecedente penale, departe de mediul infracțional, având familie și copii minori în întreținere, fiind și administratorul unei societăți comerciale.
Drept urmare, reținând incidența disp. art. 181Cod penal, tribunalul a admis apelul declarat de inculpat și în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a cu aplic. art. 10 lit.1a C.P.P. dispus achitarea inculpatului pentru fapta prevăzută de art. 85 al. 1 din OUG nr. 195/2002, aplicând acestuia amenda administrativă în cuantum de 500 lei.
Având în vedere soluțiile de achitare pronunțate, tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Pucioasa.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs, în termen, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița care a criticat hotărârea pronunțată de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului conform art.38510al. 1 și 2.C.P.P. Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovițaa criticat decizia sub aspectul greșitei achitări a inculpatului în privința infracțiunilor prev. de art. 85 alin. 1 și art. 85 alin. 2 din OUG nr.195/2002 și ambele hotărâri sub aspectul netemeiniciei acestora, respectiv a individualizării pedepselor, ultima critică nemaifiind susținută în instanță.
S-a susținut că raționamentul instanței de apel în sensul că fapta inculpatului de aplica plăcuțele de probă emise de firma austriacă pe autoturismul cumpărat și transportat în România nu poate fi considerată o infracțiune și că dacă la momentul depistării inculpatului în trafic aceste plăcuțe nu mai erau valabile, după reînnoirea asigurării, plăcuțele puteau fi refolosite în circulație este total greșit și nu se bazează pe probele administrate în cauză.
S-a motivat astfel că infracțiunea prev. de art. 85 al.2 din OUG nr.195/2002 s-a consumat prin conducerea pe drumurile publice a autovehiculului cu un număr care a corespuns unei înmatriculări anterioare reale dar care la data conducerii autovehiculului pe drumurile publice își pierduse valabilitatea. Numărul aplicat pe autovehicul nu a avut corespundent într-o înscriere actuală, fiind contrar realității și să inducă în eroare.
Drept urmare, s-a apreciat că infracțiunea prev. de art. 85 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 există și deci soluția de achitare a inculpatului este greșită.
În privința infracțiunii prev. de art. 85 al. 1 din OUG nr. 195/2002 s-a susținut că aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ nu se justifică, nefiind oportună o asemenea măsură, întrucât punerea în circulație sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat are în mod necesar ca rezultat crearea unei stări de pericol pentru siguranța traficului rutier, iar instanțele trebuiau să adopte o atitudine sancționatoare mai fermă pentru a descuraja fenomenul infracțional și proliferarea acestuia.
S-a concluzionat că soluția de condamnare a inculpatului dispusă de prima instanță corespunde probelor administrate în cauză.
Pentru motivele invocate s-a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri iar pe fond pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.
Prezentându-se la termenul din 19 noiembrie 2009 inculpatul a înțeles să uzeze de dispozițiile cuprinse în art. 38514al. 11Cod proc. penală, declarația acestuia fiind atașată la fila 16 dosar recurs.
Curtea, examinând hotărârea recurată, în raport de criticile invocate, circumscrise cazurilor de casare prev. de art. 3859pct. 14 și 18.C.P.P. pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, în limitele prev. de art. 3859al. 2 și 3.C.P.P. constată că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița este fondat, în limita și pentru considerentele ce urmează:
Prin rechizitoriul nr.558/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pucioasaa fost pusă în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, fiul lui și, născut la 31 iulie 1973, studii superioare, fără antecedente penale, căsătorit, tată a doi copii minori, CNP -, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 85 al. 1 și art. 85 al. 2 din OUG nr.195/2002, republicată.
În fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului că în ziua de 15 aprilie 2008 condus pe drumurile publice autoturismul Mercedes serie -F-, neînmatriculat în circulație și căruia i-a atașat numere false de înmatriculare.
Pe baza probelor și mijloacelor de probă administrate în timpul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, ambele instanțe au reținut în mod corect și complet situația de fapt, astfel cum a fost expusă pe larg anterior, ce nu a fost contestată de inculpat.
Reținând vinovăția inculpatului, în forma prevăzută de lege, judecătoria a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea fiecăreia din infracțiunile arătate în actul de acuzare, hotărâre desființată de tribunal, care, în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit.1Cod proc. penală combinat cu art. 18 Cod penal a dispus achitarea acestuia și aplicarea unei amenzi administrative în cuantum de 500 lei iar conform art.11 pct. 2 lit. a cu aplic. art. 10 lit. a a C.P.P. dispus achitarea pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 85 al. 2 din OUG nr. 195/2002, republicată.
Trebuie menționat că pe tot parcursul procesului penal inculpatul și-a susținut nevinovăția, motivând, inclusiv în fața instanței de recurs, că numerele de înmatriculare ce i-au fost înmânate de firma austriacă sunt folosite de către clienții cumpărători fără ca aceștia să fie obligați să înmatriculeze autovehiculele în cauză, precizând că nu a cunoscut faptul că la data depistării în trafic numerele de înmatriculare erau expirate.
Potrivit normelor cuprinse în actualul Cod Rutier, adoptat prin OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, astfel cum a fost republicat, constituie infracțiunea prev. de art. 85 al. 1 "punerea în circulație sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai, neînmatriculat sau neînregistrat" și de pedepsește cu închisoarea de la 1 la 3 ani.
De asemenea, constituie infracțiunea prev. de art. 85 alin. 2 "punerea în circulație sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai cu număr fals de înmatriculare sau de înregistrare" și se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani.
Procedura înmatriculării și înregistrării vehiculelor în România este prevăzută în art.19 și urm. din Regulamentul de aplicare a nr.OUG195/2002 adoptat prin HG1391/2006.
Din probele administrate în cauză rezultă fără echivoc că la 15 aprilie 2008 inculpatul a fost oprit în trafic de lucrătorii poliției rutiere pe respectiv în orașul județul D, în timp ce conducea autovehiculul Mercedes purtând plăcuțe cu nr.de înmatriculare -400, situație necontestată de către inculpat.
Potrivit relațiilor oferite de Inspectoratul General de Poliție de Frontieră O și Organizația Internațională de Poliție Criminală- Biroul Național Interpol, inculpatul a cumpărat la data de 16 iunie 2007 de la firma " und " o șalupă cu remorcă cu facturile nr.2007/185 și 2007/196, că pentru transferul în România firma a emis pe numele inculpatului plăcuțele de probă G- (A), cu rugămintea de a le returna câteva zile mai târziu și față de neînapoierea acestora, firma a denunțat plăcile ca fiind "nerecuperabile".
De asemenea, potrivit acelorași relații a rezultat că plăcuțele de înmatriculare G- (A) au fost emise în numele firmei " und " la data de 05 decembrie 2002 pentru călătorii temporare, cu valabilitate până la 17 ianuarie 2008.
În raport de aceste relații, este evident că faptele inculpatului care la data de 15 aprilie 2008 fost surprins în trafic conducând autoturismul Mercedes pe care avea aplicate alte numere de înmatriculare decât cele la care se referă disp. art. 19 și urm. din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 85 al. 1 și 85 al. 2 din OUG nr. 195/2002, atât sub aspectul laturii obiective a fiecăreia din infracțiunile imputate cât și sub aspectul laturii subiective, intenția inculpatului, chiar dacă indirectă, neputând fi contestată. Curtea nu poate reține apărările inculpatului în sensul că astfel de plăcuțe de înmatriculare pot fi folosite de cumpărătorii autoturismelor achiziționate din țările ce fac parte din Uniunea Europeană, câtă vreme este pe deplin probat că acesta a condus pe drumurile publice un autoturism cu încălcarea legislației române privitoare la înmatricularea autoturismelor, mai mult chiar, s-a dovedit că pentru a crea aparența de legalitate a aplicat pe autoturism plăcuțe de înmatriculare care nici în țara de origine nu mai erau valabile.
Prin urmare, relațiile sociale ocrotite prin normele cuprinse în art. 85 al. 1 și 85 al. 2 din OUG nr. 195/2002 au fost în mod evident afectate, întrucât inculpatul a condus pe drumurile publice un autoturism neînmatriculat în România și căruia i-a atașat numere de înmatriculare ce nu fac parte dintre cele la care se referă regulamentul de aplicare a codului rutier, recursul declarat de parchet fiind sub acest aspect fondat.
Cu toate acestea, având în vedere că deplasarea a avut loc pe o porțiune redusă de drum, că nu a avut nici un fel de consecințe față de ceilalți participanți la trafic, că inculpatul se află la prima încălcare a legii penale, este căsătorit, are copii minori, este absolvent de studii superioare, Curtea apreciază că faptele comise de acesta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, așa încât soluția tribunalului d e achitare a inculpatului în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit.1Cod proc. penală cu referire la art. 181Cod penal sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 85 al. 1 din OUG nr. 195/2002, republicată, este legală și temeinică și nu se justifică reformarea acesteia, aceeași soluție urmând a fi pronunțată și în ceea ce privește infracțiunea prev.de art. 85 al. 2 din G nr. 195/2002, republicată în privința căreia instanța de apel dispusese condamnarea pe motiv că fapta nu există.
Drept urmare, Curtea constată că în cauză sunt incidente pe deplin dispozițiile cuprinse în art. 181Cod penal și ca atare nu se justifică condamnarea inculpatului pentru vreuna din cele două infracțiuni față de gradul de pericol social redus al acestora, astfel că în temeiul disp.art.38515pct.2 lit.d va C.P.P. fi admis recursul declarat de parchet, va fi casată în parte decizia și în totalitate sentința de condamnare și în baza art. 11 pct. 2 rap. la art. 10 lit.1Cod proc. penală combinat cu art. 181Cod penal se va dispune achitarea inculpatului pentru infracțiunile prev. de art. 85 al. 1 teza 1 și art. 85 alin. 2 din nr.OUG 195/2002 cu aplic. art. 74 lit. a și art. 76 lit. d Cod penal.
Conform art. 91 lit. c Cod penal și față de Decizia în interesul legii nr.XXXV din 6 XI 2006 Înaltei Curți de Casație și Justiție se va dispune aplicarea unei singure sancțiuni administrative, în cuantum maxim, apreciind că aceasta este îndestulătoare pentru prevenirea comiterii de către inculpat a unor infracțiuni la circulația pe drumurile publice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA privind pe intimatul inculpat, fiul lui și, născut la 31 iulie 1973, domiciliat în Târgoviște,-, județul D și rezident în Austria - 8750 21, împotriva deciziei penale nr. 109/23 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Casează decizia în parte și în totalitate sentința de condamnare și în baza art. 11 pct. 2 rap. la art. 10 lit.1Cod proc. penală combinat cu art. 181Cod penal achită inculpatul pentru infracțiunile prev. de art. 85 al. 1 teza 1 și art. 85 alin. 2 din nr.OUG 195/2002 cu aplic. art. 74 lit. a și art. 76 lit. d Cod penal.
Conform art. 91 lit. c Cod penal aplică inculpatului sancțiunea administrativă cu amendă în sumă de 1.000 lei.
Obligă inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat, pentru toate instanțele.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători
Grefier,
Red. NI
Tehnored. GM
3 ex./07.12.2009
Dosar apel nr- Trib.
Judec. apel /
Dosar fond nr- Judec.
Judec. fond
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Negulescu ElenaJudecători:Negulescu Elena, Zăinescu Elena, Nonea Ioana
