Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 834/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 834
Ședința publică din data de 19 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Negulescu Elena
JUDECĂTOR 2: Zăinescu Elena
JUDECĂTOR 3: Nonea Ioana
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL PRAHOVA și intimatul, domiciliat în P,-, județul P, împotriva sentinței penale nr. 102 din 4 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova prin care în baza art. 2781alin.8 lit. b Cod proc. pen. s-a admis plângerea formulată de petenții -, administrator al SC SRL și G G, administrator al SC Cons SRL P, împotriva Rezoluției nr. 982/P/2004 din 08.04.2008 a parchetului de pe lângă aceeași instanță, în contradictoriu cu intimatul.
Desființându-se rezoluția menționată, s-a dispus trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, în vederea începerii urmăririi penale față de intimat, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune, prevăzută de art.215 alin.1, 2, 3 și 5 Cod penal, fals intelectual, prevăzută de art. 289 Cod penal și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimații petenți G G și - în nume personal și în calitate de administratori ai intimatelor petente SRL și Cons SRL P, lipsă fiind recurentul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că la dosar s-au depus motive de recurs formulate de intimatul, însoțite de acte în dovedire.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul precizează că nu are cereri prealabile de formulat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.
Intimații petenți - și G G, având pe rând cuvântul personal și în calitate de administratori ai intimatelor petente SRL și Cons SRL P, arată că nu au cereri prealabile de formulat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.
Curtea, ia act de declarațiile părților, constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul precizează că susține recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova împotriva sentinței penale nr. 102/04 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, hotărâre ce este criticată sub aspectul de nelegalitate privind greșita admitere a plângerii formulate potrivit disp. art. 2781Cod proc. penală.
Cercetările efectuate după pronunțarea deciziei de către Curtea de Apel Ploiești au evidențiat că faptele săvârșite de învinuitul nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 215 al. 1, 5, art. 289, art. 290 și art. 291 Cod penal.
În acest sens învinuitul a declarat că nu a avut niciun moment intenția de a induce în eroare părțile vătămate, ci că reprezintă o organizație menită să atragă fonduri externe guvernamentale, fiind depuse mai multe înscrisuri în acest sens, iar susținerile acestuia sunt confirmate de martorii și Stare.
Din probele administrate în cauză nu rezultă că părțile vătămate au fost prejudiciate cu suma de 50.000 euro ce a reprezentat cheltuieli de protocol ocazionate de cele câteva deplasări la Râmnicu V și servirea mesei la restaurant.
Singura dovadă care face referire la o sumă de bani o reprezintă factura fiscală emisă de România și înregistrată la SC Cons SRL, factură cu privire la care învinuitul a precizat că a achiziționat-o în zona complexului Europa din B, la insistențele părților vătămate care doreau să înregistreze în evidențele contabile cheltuielile ocazionate cu renovarea unui imobil.
Învinuitul a arătat că a acceptat această propunere, a achiziționat factura, dar ulterior a înțeles că a făcut o greșeală și a cerut în scris anularea facturii întrucât în mod evident datele înscrise nu erau reale.
Soluția de scoatere de sub urmărire penală dispusă prin rezoluția nr. 982/P/2004 din 08 aprilie 2008 este legală și temeinică și din perspectiva faptului că deși se vorbește despre cheltuieli de protocol, transport și mese la restaurant ar fi fost necesar pentru dovedirea acestora ca la factura emisă să fie atașate și alte documente primare: notele de plată pentru mesele servite, foi de parcurs și alte documente privind cheltuielile ocazionate de plata combustibilului, din verificările efectuate de DGFP P în arhivele societăților administrate de petenți nu s-a găsit decât factura susmenționată și cele două chitanțe emise de România, înscrisuri care nu pot proba efectuarea unor cheltuieli reale.
În motivarea hotărârii pronunțate de Tribunalul Prahovas -a arătat că organul de urmărire penală nu a identificat și nu a audiat toate persoanele cu care părțile au purtat discuții, privind contractele încheiate și efectele acestora precum și drepturile și obligațiile asumate de fiecare dintre acestea, pentru a se putea stabili cu certitudine dacă intimatul a indus în eroare petenții.
Cercetările efectuate în cauză încă de la momentul actelor premergătoare dar și după începerea urmăririi penale când au fost administrate probe, evidențiază că în speță nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune.
Pe cale de consecință, nici celelalte infracțiuni care s-ar putea afla eventual în conexitate cu infracțiunea de înșelăciune, fiind evident că atâta timp cât lipsește infracțiunea scop lipsesc și infracțiunile mijloc.
Hotărârea instanței de fond prezintă un aspect de nelegalitate în sensul că deși s-a dispus desființarea rezoluției sus menționate, nu s-a dispus în nici un fel asupra rezoluției nr. 963/II/2/2008 din 20.11.2008 emisă de prim procurorul adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, prin care procurorul ierarhic superior a analizat plângerea împotriva soluției emisă de procuror și a dispus respingerea acesteia ca nefondată.
În mod evident în cazul desființării rezoluției procurorului este necesară în mod obligatoriu și desființarea rezoluției prim procurorului, în speța de față plângerea prin care petenții au investit instanța a fost chiar rezoluția emisă de prim procuror cu nr. 963/II/2/2008 din 20.11.2008.
Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond și respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În ce privește recursul intimatului având în vedere motivele invocate de parchet, solicită admiterea recursului și casarea hotărârii pronunțate de Tribunalul Prahova și pe fond respingerea plângerii.
Intimatul petent GGa vând cuvântul personal și în calitate de administrator al Cons SRL arată că parchetul nu a respectat decizia pronunțată de Curtea de Apel Ploiești nr. 794 din 13.10.2006 prin care s-a dispus începerea urmăririi penale față de, fapt ce a dus la tergiversarea procesului.
Solicită respingerea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova și intimatul, menținerea sentinței pronunțate de Tribunalul Prahova nr. 102/2008 și dispunerea începerii urmăririi penale a învinuitului pentru fapte de înșelăciune, fals și uz de fals în înscrisuri oficiale, pentru a fi recuperat prejudiciul creat.
Se arată că intimatul a mai fost condamnat pentru fapte de același gen.
Intimatul petent - având cuvântul personal și în calitate de administrator al SRL solicită respingerea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova și intimatul și menținerea ca legală a sentinței pronunțate de instanța de fond.
Precizează că deși la dosarul cauzei există o rezoluție de începere a urmăririi penale împotriva lui, aceasta nu a fost luată în considerație, precum și o adresă a Direcției Cercetări Penale P în care se arată că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune comisă de același intimat.
Societatea intimatului are însemne false, nu are ștampilă, nu are sediu și i-a indus în eroare pentru a încheia o serie de contracte. Societatea nu este înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului.
Intimatul a avut clar intenția de a înșela petenții și de a-i prejudicia. Sunt elemente suficiente în cauză pentru a se dispune începerea urmăririi penale față de numitul.
Se arată că mai există o persoană înșelată cu suma de 20.000 euro, deci în continuare își desfășoară activitatea infracțională.
Solicită respingerea recursurilor și menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Prahova, ca legală și temeinică.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată:
Prin sentința penală nr. 102 din 04 martie 2009 Tribunalului Prahova conform art. 2781al. 8 lit. d Cod proc. penală, s-a admis plângerea formulată de petenții, domiciliat în orașul,- B și GGd omiciliat în municipiul P,- A,. 11,. 24 județul, P, împotriva rezoluției nr. 982/P/2004 din 08 aprilie 2008 parchetului de pe lângă aceeași instanță, în contradictoriu cu intimatul, domiciliat în P,-, județul
Desființându-se rezoluția menționată, prima instanță a dispus trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, în vederea începerii urmăririi penale față de intimat, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 al. 2,3 și 5 Cod penal, fals intelectual prev. de art. 289 Cod penal și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cod penal.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut următoarea situație de fapt:
Prin rezoluția nr. 982/P/2004 din 08 aprilie 2008, unitatea de parchet a dispus în temeiul art. 249 și art. 10 lit. d Cod proc. penală, scoaterea de sub urmărire penală a făptuitorului pentru înșelăciune prev. de art. 215 al. 1 și 2 Cod penal iar conform art. 228 al. 6 și art. 10 lit. d Cod proc. penală s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de același intimat pentru infracțiunile de înșelăciune prev. de art. 215 al. 1-3 și 5 Cod penal, fals intelectual prev. de art. 289 Cod penal, fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cod penal și uz de fals prev. de art. 291 Cod penal.
Procurorul investit cu instrumentarea cauzei a reținut că plângerea penală formulată de petenții - și GGa re ca obiect inducerea în eroare și captarea voinței la încheierea contractelor economice nr. 3/S/01.10.2003 cu SC SRL în valoare de 5 milioane euro și nr. 6/S/10.12.2003 cu SC Cons SRL în valoare de 500.000 euro, cu organizația România, în numele căreia intimatul a acționat, declinându-și calitatea de președinte și atribuții de a atrage finanțări externe neguvernamentale pentru efectuarea de lucrări de gaze în județele V, P și
Ulterior, descoperindu-se că această organizație nu era înregistrată la Registrul Comerțului ca societate comercială sau la judecătorie ca asociație ori fundație, prin neexecutarea obligațiilor asumate în perioada iulie 2003 - mai 2004 ar fi produs un prejudiciu în sumă de 50.000 euro, în patrimoniul persoanelor juridice administrate de petenți, daune reprezentând cheltuieli de transport, masă și protocol suportate cu ocazia multiplelor deplasări efectuate pentru a obține de la organele locale aprobările necesare începerii lucrărilor.
S-a susținut că secundul ar fi acționat în asociere cu făptuitorii și, ultimul executând acte de racolare a petenților și intermediere a legăturii cu făptuitorul.
La data de 13 aprilie 2005 procurorul a infirmat propunerea organelor de cercetare penală privind începerea urmăririi penale față de făptuitorul, sub aspectul infracțiunilor reclamate de petenți.
Admițându-se plângerea promovată conform art. 278 Cod proc. penală, prin rezoluția nr. 3041/II/2 din 18 august 2005 s-a dispus continuarea cercetărilor, însă după finalizarea acestora s-a adoptat aceeași soluție de neîncepere a urmăririi penale, măsură confirmată și de procurorul șef prin rezoluția nr. 661/II/2/03 mai 2006.
Măsura procesuală s-a menținut și prin sentința penală nr. 264 din 08 iunie 2006 pronunțată de Tribunalul Prahova, respingându-se ca neîntemeiată plângerea formulată conform art. 2781Cod proc. penală de persoanele vătămate - și G
Sentința primei instanțe a fost casată prin decizia penală nr. 794 din 13 octombrie 2006 Curții de Apel Ploiești, iar pe fond admițându-se plângerea petenților recurenți s-a procedat la desființarea în parte a rezoluțiilor adoptate în faza de urmărire penală, în sensul începerii urmăririi penale numai față de făptuitorul și continuării cercetărilor sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 215 al. 1 - 5, art. 289, art. 290 și art. 291 Cod penal.
Instanța de control judiciar a menținut soluția de neîncepere a urmăririi penale împotriva făptuitorilor și.
Conformându-se deciziei, prin rezoluția din 19 februarie 2007 Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahovaa dispus începerea urmăririi penale față de intimatul și completarea cercetărilor cu audierea acestuia, a unor martori și înscrisuri.
Față de precizările petenților persoane vătămate privind contactarea de către intimat a mai multor persoane juridice și persoane fizice și în scopul oferirii lucrărilor de rețele de gaze naturale, s-au solicitat relații de la societățile comerciale menționate (SC SA, SC SA, SC, SC Com B), care însă nu au confirmat atari acțiuni.
Din declarațiile persoanelor fizice, procurorul de caz a reținut ca fiind relevantă aceea dată de martorul și din care ar fi rezultat că promițându-i-se atribuirea de lucrări s-a deplasat împreună cu intimatul în municipiul Râmnicu, dar înțelegând că nu se vor obține aprobările necesare, el a renunțat la oferta promovată de secundul.
Pe baza probelor menționate procurorul a concluzionat că nu s-a făcut dovada că părțile vătămate au fost prejudiciate cu suma de 50.000 de euro, sumă ce ar reprezenta cheltuieli de protocol ocazionate de cele câteva deplasări la Râmnicu S și servirea mesei la restaurant.
Factura fiscală seria - nr. -/28 octombrie 2003 emisă de România și înregistrată pe costuri de SC Cons SRL s-a înlăturat ca neconcludentă, deoarece intimatul a explicat că a fost achiziționată din zona Complexului Europa din B și la insistența petenților, ultimii dorind să înregistreze cheltuielile ocazionate cu renovarea unui imobil, în evidențele contabile.
Ca urmare, s-a apreciat că învinuitul a acționat cu bună credință, nu a avut niciun moment intenția de a induce în eroare părțile vătămate, el reprezentând o organizație menită să atragă fonduri externe neguvernamentale, situație de fapt dovedită cu mai multe înscrisuri și confirmată de martorii și.
Conduita contractuală ar rezulta indirect și din faptul că realizând că datele menționate în cuprinsul documentului contabil nu erau reale și deci a făcut o greșeală, după acceptarea propunerii și emiterea facturii a cerut în scris anularea acesteia.
Pe de altă parte, s-a apreciat că existența unei facturi și a două chitanțe emise de același învinuit nu pot constitui dovada unor cheltuieli reale și efective și deci lipsește un element esențial din latura obiectivă a infracțiunii de înșelăciune, respectiv cauzarea unei pagube în patrimoniul petenților persoane vătămate.
Concluzia s-a bazat și pe împrejurarea că factura nu a fost însoțită și de documente primare, întocmite de obicei în astfel de împrejurări, respectiv note de plată pentru mesele servite la restaurant, foi de parcurs și - uri ce ar justifica cheltuielile de transport, lipsa acestora confirmându-se și prin verificările efectuate de către Direcția Finanțelor Publice P, în arhiva celor două societăți aparținând petenților.
În plus s-a opinat că nici semnarea celor două contracte economice nu poate fi reținută drept dovadă a existenței vreunui prejudiciu, cât timp din cuprinsul acestora rezultă că au fost încheiate sub condiția obținerii autorizațiilor legale de la organele în drept iar neîndeplinirea obligației constituie cauză obiectivă ce nu poate fi imputabilă făptuitorului intimat.
Potrivit considerentelor expuse s-a concluzionat că nu se poate reține în sarcina acestuia nici infracțiunile prev. de art. 289 și respectiv art. 291 Cod penal, el neavând calitatea de funcționar.
Plângerea formulată de petenții - și GGî mpotriva rezoluției nr. 982/P/2004 din 08 aprilie 2008 Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahovaa fost respinsă prin rezoluția nr. 963/II/2/2008, adoptată în cadrul controlului ierarhic exercitat de procurorul șef al unității de parchet, ca nefondată.
Pe lângă împrejurările de fapt și de drept reținute de procurorul de caz, în completare s-a arătat că la acest moment procesual există obligația de respectare a dispozițiilor instanței, indicate prin decizia penală nr. 794/13 octombrie 2006 Curții de apel Ploiești, numai cu privire la faptele și împrejurările ce urmează a fi constate și prin care anume mijloace de probă, nu și asupra începerii urmăririi penale.
Plângerea formulată conform art. 2781Cod proc. penală împotriva acestor ultime acte procedurale s-a admis prin sentința penală nr. 102 din 04 martie 2009 Tribunalului Prahova, constatându-se că organele de urmărire penală nu au administrat toate probele necesare justei soluționări a obiectului cauzei, încălcându-și obligația înscrisă în art. 202 Cod proc. penală.
Astfel, s-a observat că nu au fost identificate și audiate toate persoanele cu care intimatul și petenții au purtat discuții privind contractele economice încheiate și efectele acestora, drepturile și obligațiile asumate de fiecare dintre părțile contractante, împrejurări necesare stabilirii cu certitudine dacă făptuitorul a indus în eroare părțile vătămate - și G G, în vederea captării voinței contractuale.
Obligația stabilită de curtea de apel nu s-a îndeplinit nici cel puțin pentru audierea martorului, despre care chiar intimatul ar fi făcut vorbire în declarația din 10 ianuarie 2005, recunoscând că este persoana prin intermediul căreia l-a cunoscut pe, ultimul intermediindu-i și relația cu petenții persoane vătămate.
De asemenea nu s-a stabilit clar dacă au fost anulate contractele de execuție nr. 3/S/01 octombrie 2005 și nr. 6/S/10 septembrie 2003 încheiate între părți și, dacă da, în ce condiții, de către cine și din ce motive s-a dispus anularea acestora.
Mai mult, pe lângă audierea părților, era necesară și audierea persoanelor menționate și totodată administrarea tuturor probelor utile justei soluționări a cauzei, fie dintre cele propuse de părți, fie considerate pertinente de organul de urmărire penală, în raport de obiectul cauzei și susținerile din plângerea penală inițială.
Admițându-se plângerea promovată de petenți, conform art. 2781al. 8 lit. b Cod proc. penală s-a desființat rezoluția adoptată în dosarul nr. 982/P/2004 din 08 aprilie 2008, s-a dispus trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova în vederea începerii urmăririi penale față de intimatul, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune prev. de art. 215 al. 1,2,3 și 5 Cod penal, fals intelectual prev. de art. 289 Cod penal și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cod penal, indicându-se să se constate:
- care au fost drepturile stabilite și obligațiile asumate de fiecare dintre părțile din contractele economice încheiate între petenți și intimat;
- dacă intimatul și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contractele încheiate;
- dacă obligațiile asumate de intimat erau de rezultat sau numai de diligență;
- dacă nu le-a îndeplinit, din ce motive;
- dacă au fost anulate contractele de execuție nr. 3/S/01.10.2003 și nr. 6/S/10.09. 2003 încheiate între petent și intimat și, dacă da, în ce condiții, de către cine și din ce motive s-a dispus anularea acestora;
- dacă au fost pricinuite pagube petenților, în ce condiții s-au produs, de către cine și care este valoarea lor;
- dacă intimatul a întocmit în fals vreun înscris sau s-a folosit de vreun înscris falsificat;
- dacă da, care este acel înscris, în ce mod a fost alterat și de către cine;
- orice altă situație din care să rezulte cu certitudine dacă intimatul a indus sau nu în eroare petenții și în ce mod.
S-a dispus totodată, ca faptele și împrejurările arătate să fie constatate prin audierea persoanelor cu care intimatul și petenții au purtat discuții privind contractele economice încheiate, a martorului, prin efectuarea unei sau a unor expertize grafologice/grafoscopice a înscrisurilor alterate, prin examinarea tuturor documentelor din cadrul fiecăreia dintre societăți și a oricăror alte acte cu relevanță în cauză, care vor puse la dispoziția organelor de cercetare penală de părți, de instituțiile sau de persoanele care dețin asemenea acte.
Împotriva acestei decizii, în termenul legal, au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova și făptuitorul, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
împrejurările de fapt detaliate în rezoluția atacată de părțile vătămate, unitatea de parchet, în esență a susținut că în mod greșit s-a dispus trimiterea cauzei la procuror deoarece cercetările efectuate încă de la momentul actelor premergătoare dar și după începerea urmăririi penale nu au evidențiat că activitatea desfășurată de făptuitorul în raporturile contractuale cu pretenții G G și -, ar cădea sub incidența legii penale, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune cât și al acelora pretins a fi folosite ca mijloc, respectiv fals intelectual, fals în înscrisuri sub semnătură privată ori uz de fals.
În plus, audierea unor martori pentru dovedirea aspectelor de fapt legate strict de prevederile și clauzele stipulate în contractele de execuție încheiate în formă scrisă, ar fi irelevante, știut fiind că drepturile și obligațiile asumate de părți precum și natura acestora (de rezultat sau numai de diligență) se probează cu mențiunile efectuate în cuprinsul actelor juridice respective.
Pe de altă parte, din probele administrate nu rezultă că părțile vătămate au fost prejudiciate cu suma de 50.000 euro, reprezentând cheltuieli de protocol ocazionate în cele câteva deplasări la Râmnicu S și servirea mesei la restaurant, iar învinuitul s-a apărat constant că a fost de bună credință atât la încheierea convențiilor economice cât și la emiterea facturii prezentate de petenți.
Așa fiind, soluția de scoatere de sub urmărire penală dispusă de procuror la data de 08 aprilie 2008 este legală și temeinică, neexistând întrunite condițiile legale pentru începerea urmăririi penale și continuarea cercetărilor sub aspectul disp. art. 215 al. 1,2,3 și 5 Cod penal, art. 289 și respectiv art. 290 Cod penal.
Că aceasta este corectă s-ar deduce indirect și din faptul că în situația în care prima instanță ar fi fost ferm convinsă de întrunirea în speță a elementelor constitutive ale infracțiunilor reclamate prin plângerea penală inițială, ar fi avut posibilitatea evidentă a reținerii cauzei, pentru judecare și completarea probatoriilor inclusiv audierea martorului.
Al doilea motiv de casare vizează legalitatea hotărârii atacate, susținându-se că fiind investită urmare rezoluției nr. 963/II/2/2008 din 20 noiembrie 2008 adoptată de primul procuror al unității de parchet, în raport de măsura dispusă față de actul procedural emis de procurorul de caz, prima instanță era obligată să procedeze și la desființarea acesteia, măsură ce nu poate fi suplinită cu motivarea cuprinsă în partea dispozitivă a sentinței recurate.
În consecință s-a solicitat casarea hotărârii atacate și pe fond respingerea plângerii formulate conform art. 2781Cod proc. penală de petenții părți vătămate - și G G, menținându-se soluția de scoatere și respectiv neînceperea urmăririi penale împotriva învinuitului, în temeiul art. 10 lit. d Cod proc. penală, nefiind întrunite elementele constitutive ce întregesc conținutul infracțiunilor reclamate.
Învinuitul nu s-a prezentat în fața instanței de control judiciar iar prin motivele de recurs depuse în scris a susținut că sentința primei instanțe este netemeinică și nelegală deoarece probele considerate ca necesare pentru refacerea urmăririi penale, sunt irelevante în cauză, audierea martorului nu are nici o legătură cu faptele penale ce i se impută iar raporturile juridice contractate cu petenții s-au probat prin actele pertinente depuse până în prezent.
Separat de aceasta, el este acela care ar fi fost indus în eroare de petentul G G, înregistrându-se cu un document financiar anulat și nerestituit, dar pentru cheltuieli personale făcute la renovarea unui apartament și nu în vederea executării obligațiilor contractuale asumate în convențiile scrise, încheiate.
Ca urmare, neexistând motivele pentru reluarea urmăririi penale s-ar impune casarea în întregime a sentinței atacate și menținerea rezoluțiilor adoptate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, stopându-se astfel actele de hărțuire și șantaj la care ar fi supus de petenții persoane vătămate.
Verificând sentința primei instanțe, pe baza lucrărilor și materialului din dosarele de urmărire penală, atașate în cauză, în raport de motivele de casare invocate precum și din oficiu în limitele art. 3859al. 3 și art. 3858Cod proc. penală, rezultă că situația de fapt s-a reținut corect, iar dispozițiile penale ce reglementează plângerea în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor de netrimitere în judecată a persoanelor reclamate pentru săvârșirea de fapte penale prin fals și uz de fals, cu prilejul încheierii și executării unor contracte comerciale, au fost legal interpretate.
Prin plângerea penală înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova sub nr. 982/P/2004 din 26 august 2004, părțile vătămate - și G G în nume propriu dar și în calitate de reprezentanți legali ai SC SA, SC SRL și SC Cons SRL P, au solicitat cercetarea penală și trimiterea în judecată a făptuitorilor, și, pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prev. de art. 215 al. 1, 2, 3 și 5 Cod penal, uzurpare de calități oficiale prev. de art. 240 Cod penal, trafic de influență prev. de art. 257 Cod penal, fals intelectual prev. de art. 289 Cod penal, fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cod penal și uz de fals prev. de art. 291 Cod penal, pretins a fi comisă în perioada iulie - decembrie 2003 și ianuarie - mai 2004.
Petenții au susținut și din actele procedurale efectuate până în prezent rezultă cu certitudine că în perioada menționată, prin intermediul făptuitorului, petenții au intrat în legătură cu învinuitul, fiind de acord să încheie cu acesta din urmă, contractele de execuție nr. 3/S/01.10.2003 în valoare de 5 milioane euro (în numele SC SA ) și respectiv SC SRL (urmare anulării primei convenții), precum și nr. 6/S/10 septembrie 2003 în valoare de 500.000 euro (în numele SC Cons SRL P), având ca obiect efectuarea unor lucrări specifice la rețelele de distribuție gaze naturale în sistemul Loc. IV H, județul V, detaliile tehnice și proiectul de execuție urmând să fie puse la dispoziție de către SC SA Râmnicu
Voința contractuală a fost consecința declinării calității de președinte al unei pretinse organizații, denumită România - Subsidiara e Naționale, calitate dovedită printr-o serie de înscrisuri apte să formeze convingerea că respectiva persoană juridică ar funcționa legal, având capacitatea de a atrage finanțări externe neguvernamentale, dar și de prezența și recomandarea unor persoane fizice, parte având pregătire juridică, toate acestea finalizate prin deținerea unor formulare tipizate, purtând datele de identificare și o ștampilă cu însemnele acesteia.
Prin declarațiile date atât în faza actelor premergătoare cât și după reluarea cercetărilor dispuse prin decizia penală nr. 794 din 13 octombrie 2006 Curții de Apel Ploiești, învinuitul a recunoscut faptul că în considerarea celor două convenții scrise și în numele organizației reprezentate, însoțit fiind de părțile vătămate și pe cheltuiala acestora a efectuat o serie de deplasări inclusiv pe raza județului V, prezentându-le organelor și instituțiilor abilitate să autorizeze atari proiecte.
A confirmat de asemenea că sumele avansate de administratorii celor două societăți persoane vătămate au constat în asigurarea transporturilor, plata unor mese servite în restaurante, dar și a traducerii și legalizării unor acte în limba engleză pentru un pretins obiectiv din Râmnicu V, consultanță de specialitate și protocol, concomitent cu deschiderea unor conturi la Banca Comercială Română și alte asemenea acțiuni necesare punerii în executare a unor atari convenții premergător realizării obiectului contractual stipulat.
Cuantumul acestora a fost apreciat la circa 37.500.000 lei, sumă ce se regăsește în cele două chitanțe întocmite și semnate în numele Organizației România - Subsidiara e Naționale (filele 41 vol. II) precum și în factura fiscală seria B - nr. - din 28 octombrie 2003, cu specificația că reprezintă servicii consultanță și agrementare lucrări (2003-2004), ce s-ar fi achitat în numerar pentru SC Cons P, administrată de petentul G G, confirmându-se și acceptul recuperării acesteia la prima tranșă a plății lucrărilor executate potrivit planului investiției.
S-a dovedit fără dubiu că atât la data încheierii celor două contracte cât și în cursul derulării acestora și ulterior, persoana juridică în a cărei calitate a acționat învinuitul nu a fost înregistrată ca entitate comercială în evidențele naționale ale Registrului Comerțului ori ca asociație sau fundație în cele deținute de vreo instanță judecătorească, nu a avut un sediu social și deci actele executate inclusiv în raporturile contractate cu părțile vătămate-petente se situează în afara cadrului legal, iar credibilitatea s-a realizat prin folosirea fără drept a unei ștampile și formulare contrafăcute, purtând semne de identificare, în afara autorizațiilor admise de lege.
Prin urmare, astfel cum s-a apreciat și prin decizia nr. 794 din 13 octombrie 2006 Curții de Apel Ploiești, din probele administrate până în prezent rezultă suficiente date în sensul art. 681Cod proc. penală, ce susțin acuzația serioasă că părțile vătămate - și G G, administratori ai celor două societăți comerciale cu statut legal, nu ar fi încheiat contractele de execuție oferite și semnate de învinuitul și nici nu ar fi efectuat cheltuieli necesare demarării lucrărilor convenite dacă nu ar fi fost induși și menținuți în eroare asupra calității acestuia și existenței legale a persoanei juridice Organizația România.
S-a făcut și dovada certă că după încheierea acestora, același învinuit a folosit formulare, ștampilă și facturi fiscale atestând nereal atât existența persoanei juridice cât și asumarea unor obligații contractuale, toate având ca urmare beneficierea de o serie de servicii de protocol și chiar încasarea unor sume de bani importante, astfel cum au fost precizate în cap. II "Valoarea contractului" ca reprezentând sume de până la 50.000 euro, convenite cu titlu de implementare și alte servicii.
Ca atare, chiar dacă până la data sesizării organelor de urmărire penală nu s-a trecut la executarea lucrărilor, obiect al convențiilor încheiate, prejudicierea interesului public și respectiv a credibilității înscrisurilor emise în mediul de afaceri, în cazul implementării unor proiecte cu participație externă, susținute de guvern, s-a realizat la momentul semnării acestora iar acțiunile de contrafacere în afara dispozițiilor legale, de principiu cad sub incidența art. 290 și după caz art. 289 Cod penal.
De altfel, sub raport subiectiv intenția calificată ce atrage răspunderea penală în cazul infracțiunilor de fals încriminate în Codul penal - Partea specială, Titlul VII, Capitolul III, este determinată prin dovedirea faptului că autorul a voit să folosească înscrisul contrafăcut și a acționat având reprezentarea că mențiunile nu corespund realității iar prin săvârșirea faptei a urmărit producerea unor consecințe juridice în interesul său ori a altei persoane, deci conținutul legal se realizează prin simpla introducere a acestuia în circuitul civil.
Atari împrejurări de fapt au fost reținute ca relevante pentru justa soluționare a cauzei la pronunțarea deciziei nr. 794 din 13 octombrie 2006 Curții de Apel Ploiești care admițând recursurile declarate de petenți și desființând în parte rezoluțiile din 24 februarie 2006 și respectiv 03 mai 2006 adoptate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, a dispus începerea urmăririi penale față de învinuitul sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 215 alin. 1-5, art. 289, art. 290 și art. 291 Cod penal.
Instanța de control judiciar a constatat că se impune efectuarea de cercetări cu privire la existența și legalitatea organizației România realitatea operațiunilor comerciale sau de altă natură desfășurate de aceasta, condițiile eliberării chitanțelor și facturilor fiscale emise de organizație și dacă prin aceste operațiuni s-a cauzat vreun prejudiciu petenților persoane vătămate sau societăților administrate de aceștia.
S-a apreciat că împrejurările arătate pot conduce la concluzia că cele două contracte încheiate cu societățile comerciale administrate de ei au fost puse în executare și au produs consecințe atâta timp cât pe baza lor organizația România a încasat sume de bani și a emis documente justificative contabile, chitanțe și facturi fiscale.
În plus întinderea prejudiciului ar putea fi net superioară conform situațiilor de plată anexate, împrejurare de fapt care nu a fost verificată în niciun fel.
Pentru îndeplinirea dispozițiilor hotărârii definitive, prin rezoluția din 19 februarie 2007 procurorul de caz a dispus ca organele de cercetare penală să efectueze acte de urmărire penală constând în audierea învinuitului, reveniri la adresele înaintate la 23 martie 2005, Guvernului României, Președinției României, Consiliului Județean V și Ministerului Economiei și Comerțului și prin care se solicitau date despre organizația România și la care nu s-a primit nici un răspuns; verificări în vederea stabilirii dacă această organizație este înregistrată în registrul asociațiilor și fundațiilor non profit precum și alte acte de cercetare ce vor apărea ca utile cauzei, pe parcursul efectuării acelora menționate anterior.
Deși cauza a trenat pe rol până la 27 noiembrie 2006, poliția judiciară s-a rezumat la audierea învinuitului, emiterea unor adrese către SC SA P și atașarea în xerocopie a unor adrese pretins a fi înaintate Consiliului Județean V, Administrației Prezidențiale, Guvernului României, toate de natura unor scrisori de intenție privind așa zisul proiect de activitate al organizației România, semnate de învinuit în calitate de președinte, pe care s-a imprimat o ștampilă cu însemnele respectivei persoane juridice și s-a indicat ca având sediul social în municipiul B, nr. 193,. 20.
În schimb, soluția de scoatere de sub urmărire penală și respectiv de neîncepere a urmăririi penale față de acesta are la bază o reapreciere a mijloacelor de probă reținute ca prezentând date relevante în sensul art. 215, art. 289 și art. 290 Cod penal, pentru începerea urmăririi penale, prin decizia definitivă adoptată de curtea de apel, înlăturându-se ca neconcludente în raport de apărările formulate, coroborate cu declarațiile martorilor, și.
Din ansamblul actelor procedurale întocmite în cele două cicluri procesuale se constată însă că cele trei persoane fizice nu au dat declarații în această calitate, exceptând pe făptuitorul care la data de 29 septembrie 2004 fost audiat ca "persoană cercetată", deci anterior începerii urmăririi penale în cauză, act premergător ce nu constituie probă în sensul art. 63 și urm. Cod proc. penală.
Natura și caracterul de investigații prealabile a declarației date, rezultă și din faptul că acesta nu a completat un formularul tipizat care să conțină explicațiile prealabile cerute de art. 84 Cod proc. penală și mențiunea prestării jurământului, iar datele prezentate sunt lapidare și total insuficiente pentru a forma convingerea că este concludentă în lămurirea împrejurărilor de fapt indicate în decizia nr. 794 din 13 octombrie 2006 Curții de Apel Ploiești.
Eroarea în care s-au aflat organele de urmărire penală atunci când și-au bazat soluția pe depozițiile celor trei martori, făcând trimitere la declarații aflate la filele 62-63 și respectiv 89-91 din dosarul nr. 982/P/2004, rezultă și din faptul că în realitate la numerele indicate se află alte înscrisuri, iar procesele verbale de îndeplinire a procedurii de citare privind "persoana cercetată" pentru datele de 20.09.2004, 13.12.2004 și 07.02.2005, oricum nu pot produce vreo consecință juridică, cât timp formularele nu cuprind vreo mențiune referitoare la adresa unde au fost înaintate.
Mai mult, neobservându-se consecințele penale atrase de cumpărarea unor formulare tipizate din locuri publice și în alte condiții decât acelea legale, faptă urmată de completarea și folosirea lor inclusiv prin imprimarea unei ștampile contrafăcute, ca aparținând unei persoane juridice inexistente, greșit s-a concluzionat că învinuitul a acționat cu bună credință, nu a produs nici un prejudiciu patrimonial și deci nu sunt întrunite elementele specifice laturii obiective și subiective ale infracțiunilor prev. de art. 215 și respectiv art. 289 și art. 290 Cod penal.
Față de cele ce preced, justificat prin sentința penală nr. 102 din 04 martie 2009 prima instanță a procedat la desființarea rezoluției din 08 aprilie 2008 adoptată de procuror, apreciind că acesta nu și-a îndeplinit obligația prev. de art. 202 Cod proc. penală, deoarece nu au fost administrate toate probele necesare unei juste soluționări a cauzei în raport de obiectul plângerii penale înregistrate pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, sub nr. 982/P/2004, legislația și jurisprudența constantă aplicabilă în materie.
Faptele și împrejurările indicate a fi constatate cu ocazia reluării cercetărilor penale într-adevăr sunt relevante pentru aflarea adevărului iar mijloacele de probă indicate sunt pertinente și concludente pentru verificarea îndeplinirii condițiilor legale de tragere la răspundere penală a unei persoane cercetate în condițiile art. 215 al. 1,2,3 și 4, art. 289 și art. 290 Cod penal.
Este adevărat că natura și conținutul clauzelor stipulate la încheierea contractelor economice, inclusiv acelea având ca obiect execuția lucrărilor în antrepriză, se probează prin actele juridice semnate de părți.
Aceste dispoziții procedurale civile sunt irelevante în speță, deoarece plângerea penală formulată de petenții G G și - are ca obiect captarea voinței contractuale și efectuarea de cheltuieli pentru implementarea convențiilor încheiate cu învinuitul, folosindu-se ca mijloc fraudulos falsul și uzul de fals, inclusiv calitatea de președinte, însemnele și ștampila pretins ca aparținând unei persoane juridice, înregistrate pe teritoriul României.
Sub un alt aspect, curtea observă că astfel cum s-a interpretat și prin decizia nr. XLVII/04 iunie 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, instanța competentă material să judece în fond nu poate reține cauza, spre judecare conform art. 2781alin. 8 pct. c Cod proc. penală și după caz să completeze probele pentru verificarea existenței faptei și vinovăției învinuitului, atâta timp cât se constată insuficiența acelora administrate la urmărirea penală și nerespectarea cadrului legal corespunzător fiecărei etape procesuale, determinate prin decizia penală nr. 794 din 13 octombrie 2006 Curții de Apel Ploiești.
Nici omisiunea primei instanțe de a se pronunța asupra rezoluției nr. 963/II/2/2008 din 20 noiembrie 2008, prin care procurorul ierarhic superior a confirmat rezoluția adoptată de procurorul de caz în data de 08 aprilie 2008, nu constituie o nelegalitate de natură a atrage reformarea în tot a sentinței atacate, în sensul art. 3859pct. 10 Cod proc. penală și conduce la rejudecarea cauzei conform art. 38515pct. 2 Cod proc. penală.
În deplin acord cu jurisprudența majoritară, inclusiv interpretările ce se regăsesc în hotărârile adoptate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală, chiar dacă la primul grad de jurisdicție, prin minuta și dispozitivul întocmit cu ocazia deliberării nu s-a dispus o atare măsură, actul adoptat în cadrul controlului ierarhic efectuat conform art. 278 Cod proc. penală, este desființat de drept ca efect al admiterii plângerii și reformării soluției de neîncepere ori scoatere de sub urmărire penală, în condițiile art. 2781alin. 8 lit. b din același cod.
Concluzionând, sub aspectele analizate sentința primei instanțe este temeinică și conformă prevederilor legii iar recursurile declarate de unitatea de parchet și învinuitul nu sunt fondate, respingându-se conform art. 38515pct. 1 lit. b Cod proc. penală, apreciindu-se că hotărârea atacată este justă și conformă legii.
Văzând și disp. art. 192 al. 2 Cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL PRAHOVA și intimatul domiciliat în P,-, județul P împotriva sentinței penale nr. 102 din 04 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, ca nefondate.
Obligă pe recurentul intimat la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red. NE
Tehnored.GM
2 ex./09.12.2009
Dosar fond nr- Trib.
Judec. fond
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Negulescu ElenaJudecători:Negulescu Elena, Zăinescu Elena, Nonea Ioana
