Revocarea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 899/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 899
Ședința publică de la 11 2009
PREȘEDINTE: Elena Zainescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 3: Elena Negulescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de domnul procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism-Biroul Teritorial Prahova
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data 17 februarie 1989, în prezent aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Mărgineni, județul D, împotriva încheierii de ședință din Cameră de Consiliu de la data de 09 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr-, prin care în temeiul disp. art.3001rap. la art.160 alin.2 cod proc. penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive luată față de acesta și s-a menținut măsura.
De asemenea, în baza disp. art.139 alin.1 și 2 cod proc. penală au fost respinse cererile de revocare și înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de același inculpat, ca neîntemeiate.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat, în stare de arest, personal și asistat de apărător ales, din cadrul Baroului P, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.42 din 27.11.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
În temeiul disp. art.172 alin.7 cod proc. penală, se permite apărătorului ales al recurentului, aflat în stare de arest, să ia legătura cu acesta, precizându-se că nu sunt cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, de asemenea, susține că nu are cereri de formulat, apreciind cauza în stare de judecătă.
Curtea, luând act de aceste declarații, în sensul că nu sunt cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, constată cauza în stare de recurs și acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Avocat, apărător ales al inculpatului, arată că s-a declarat recurs împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Prahova la data de 9 2009 prin care a fost menținută starea de arest preventiv și respinsă cererea de înlocuire a acesteia cu o altă măsură, apreciind-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Se solicită, în principal, admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond, revocarea măsurii arestării preventive luată față de inculpat și punerea în libertate a inculpatului, având în vedere stadiul actual al dosarului, materialul probator administrat în faza de urmărire penală și circumstanțele personale ce operează în favoarea acestuia.
În subsidiar, se formulează de asemenea concluzii de admitere a recursului și casare a încheierii instanței de fond, urmând a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, conform disp. art.136 alin.35cod proc. penală, reținându-se că inculpatul nu prezintă pericol în soluționarea cu celeritate a cauzei, odată pus în libertate nu va crea o stare de pericol pentru comunitatea din care face parte, așa cum rezultă din actele de la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public -Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism-Biroul Teritorial Prahova, având cuvântul, arată că la data de 7 2009 inculpatul a fos trrimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri, faptă apreciată de legiuitorul român și nu numai ca fiind una de o gravitate deosebită, fiind vorba de aproximativ 16 grame de substanță halucinogenă.
Așa cum s-a reținut și de instanța de fond, în cauză subzistă în continuare temeiurile ce au fost avuteîn vedere la momentul luării măsurii arestării preventive față de inculpat, raportat la natura infracțiunii comise, modalitatea de săvârșire și rezonanța socială prezentată de aceasta în comunitate.
Față de aceste considerente, se solicită respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat și menținerea încheierii criticate ca fiind legală și temeinică sub toate aspectele.
Recurentul-inculpat, având cuvântul personal, arată că toată această situație creată se datorează unor probleme familiale, respectiv a decesului în urmă cu ceva timp a părinților săi, ce a dus atât la pierderea sprijinului material cât și a celui moral, însă a reușit totuși să termine studiile liceale, în prezent fiind student la o facultate din
Pentru a i se da posibilitatea să-și continue studiile și să primească în continuare bursa de urmaș, necesară întreținerii sale, solicită admiterea recursului și punerea în libertate.
Mai arată că regretă sincer comiterea infracțiunii și recunoaște că a greșit enorm.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 9 2009 din Camera de Consiliu a Tribunalului Prahova, s-a constatat în baza art.3001rap. la art.160balin.2 cod proc. penală, legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului, menținându-se arestarea preventivă a acestuia în temeiul art.3001alin.3 cod proc. penală.
Prin aceeași încheiere s-au respins cererile inculpatului de revocare și respectiv înlocuire a măsurii preventive, ca neîntemeiate.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată prin Rechizitoriul nr.133/D/P/2009 al -Serviciul Teritorial Ploiești pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 modificată și completată, cu aplic. art.41 alin.2 cod penal, constând în aceea că în perioada septembrie-noiembrie 2009, pe baza aceleiași rezoluții infracționale și în mod repetar, a deținut și a pus în vânzare droguri de risc, canabis, 16,4 gr. în schimbul obținerii unor sume de bani.
Pe baza probatoriilor existente la dosar, respectiv procesul verbald e prindere în flagrant, procesele verbale întocmite de investigatorul sub acoperire, rapoartele de constatare tehnico-științifice întocmite de Laboratorul Central de analiză și profil al drogurilor din cadrul, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice și comunicările tip SMS interceptate și înregistrate în baza autorizației nr.165 din 28.10.2009 a aceleiași instanțe, procesul verbal de percheziție domiciliară, declarațiile colaboratorului, s-a reținut că sunt indicii temeince că inculpatul este autorul faptei suspusă judecății.
Pedeapsa pentru infracțiune este închisoarea mai mare de 4 ani și lăsasrea în libertate a inculpatului constituie pericol pentru ordinea publică, materializat atât prin împrejurările în care a fost comisă și gravitatea faptei cât și prin faptul că această activitate ilicită a constituit principalul mijloc de obținere a mijloacelor de existență.
Se mai arată că prin lăsarea în libertate a inculpatului s-ar produce un impact negativ în rândul comunității, întrucât s-ar considera că organele abilitate să ia măsuri împotriva acelora care săvârșesc fapte grave nu intervin prompt pentru stoparea unor astfel de fapte.
Instanța, constatând că subzistă în continuare temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, a apreciat că nu se impune revocarea arestării preventive și nici înlocuirea acestei măsuri cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, astfel cum s-a solicitat de inculpat.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul a declarat recurs, în termen legal, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, că nu se mai justifica menținerea arestării preventive, întrucât din materialul probator administrat în cauză rezultă că nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică, solicitând, în principal, admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond, revocarea măsurii arestării preventive și judecarea sa în stare de libertate.
O altă critică se referă la greșita respingere a cererii de înlocuire a măsurii preventive a arestării cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea, susținând că prin lăsarea sa în libertate nu va crea o stare de pericol pentru comunitate.
Curtea, examinând încheierea criticată, în raport de actele și lucrările dosarului, de motivele invocate și din oficiu, sub toate aspectele conform art.3856alin.3 cod proc. penală, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Revocarea măsurii arestării preventive se poate dispune atunci când a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau dacă nu mai există vreun temei care să justifice menținerea acesteia.
În speță, Curtea constată că în mod justificat instanța de fond a reținut că arestarea preventivă a inculpatului s-a dispus cu respectarea prevederilor art.143 rap. la art.148 alin.1 lit.f) cod proc. penală, probatoriile administrate în cauză constituie indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul infracțiunii dedusă judecății pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, materializat prin gravitatea faptei comise, amploarea traficului de droguri în rândul tinerilor cu consecințe grave asupra vieții și sănătății acestora.
Chiar dacă inculpatul a recunoscut și regretat comiterea infracțiunii, aceasta nu justifică revocarea măsurii arestării preventive și nici înlocuirea cu altă măsură restrictivă de libertate, întrucât circumstanțele reale și cele personale ale inculpatului nu pot constitui temeiuri care să determine punerea sa în libertate, ci acestea sunt elemente care urmează a fi evaluate în procesul de individualizare a pedepsei, dacă se va reține vinovăția sa.
În mod corect, instanța de fond a reținut că prin lăsarea în libertate a inculpatului s-ar crea o stare de pericol pentru ordinea publică, întrucât acesta și-ar continua activitatea infracțională pentru obținerea mijloacelor de existență, fiind singura susrsă de venit.
Menținerea stării de arest a inculpatului nu contravine prevederilor art.5 pct.1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului cât timp există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune și există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o altă faptă sau să fugă după săvârșirea acestuia, privarea de libertate fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
Referitor la cea de a doua critică, privind greșita respingere a cererii de înlocuire a măsurii preventive cu o altă măsură restrictivă de libertate, Curtea reține incidența prevederilor art.141 cod proc. penală, în sensul că încheierea instanței de fond prin care s-a respins cererea de înlocuire nu poate fi supusă nici unei căi de atac și prin urmare, sub acest aspect, critica inculpatului se apreciază ca inadmisibilă.
Concluzionând, Curtea constată că încheierea atacată este legală și temeinică și în consecință, recursul declarat va fi respins ca nefondat în temeiul art.38515pct.1 lit.b) cod proc. penală, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Mărgineni, județul D, împotriva încheierii de ședință din Cameră de Consiliu pronunțată la data de 09 2009 de Tribunalul Prahova, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezintă onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu ce se va anvansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red./Tehnored.
5 ex./14 2009
. fond - Trib.
Jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Elena ZainescuJudecători:Elena Zainescu, Ioana Nonea, Elena Negulescu
