Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 999/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 999/
Ședința publică din 16 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR 3: Anca
GREFIER: BECHE
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 02.10.2009 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă inculpatul recurent personal, în stare de arest, asistat de avocat ales din cadrul Baroului
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat depune la dosar motive de recurs și o excepție a lipsei de imparțialitate, precizând că aceasta nu formează obiectul unei cereri de recuzare. Susține oral excepția lipsei de imparțialitate a completului de judecată, solicitând admiterea cererii și stabilirea unui alt complet de judecată care să judece prezentul recurs, întrucât același complet s-a pronunțat asupra recursului în mai multe rânduri, prelungindu-se aproape automat măsura arestării preventive a inculpatului, în condițiile în care au lipsit motivele reale și rezonabile pentru prelungirea arestului și fără să se țină seama de durata excesivă a acestuia. Susține că aceste aspecte creează sentimentul de neîncredere și automatism în actul de justiție ce urmează a fi înfăptuit.
Instanța pune în discuție excepția invocată de avocatul.
Procurorul pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a acestei excepții pentru motivele arătate de avocat.
Curtea, deliberând, stabilește că se va pronunța prin decizie asupra excepției invocate de apărătorul ales al inculpatului recurent, apoi constatând că nu mai sunt formulate cereri și invocate excepții, a constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat susține pe larg motivele de recurs depuse în scris la dosar și solicită admiterea recursului declarat de inculpatul, casarea încheierii atacate, iar în rejudecare să se dispună revocarea măsurii arestării preventive și cercetarea acestui inculpat în stare de libertate. În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului, cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Arată că încheierea atacată este netemeinică și nelegală, că s-a fixat o cauțiune de 1.000.000 RON, astfel că inculpatul va fi în imposibilitatea de aoa chita; că de 1 an cercetarea judecătorească a stagnat însă nu din vina inculpatului; cauza este ultramediatizată și instanțele au dat dovadă de un automatism constatând că nu s-au schimbat temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpat, întrucât acesta este arestat de o lungă perioadă de timp. Articolul 236.C.P.P. arată că măsurile preventive nu se referă la aplicarea unor măsuri represive, că starea de arest preventiv în cauză devine abuzivă, având în vedere că are o durată excesivă și temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri nu mai subzistă, respectiv art. 148 lit. f De C.P.P. asemenea, instanțele nu verifică dacă într-adevăr inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Din interceptările telefonice nu rezultă probe pentru a fi arestat preventiv acest inculpat. este singura persoană care se referă la inculpatul, căruia avea să-i plătească o datorie, iar până la acest moment nici o probă nu exista la dosar cu referire la acest inculpat. Luându-se în considerare această declarație, s-a greșit, deoarece declarațiile coinculpaților din dosar nu pot fi considerate probe. Mai critică încheierea recurată și cu privire la faptul că pentru inculpatul nu se reține în mod individual menținerea măsurii arestării preventive, aceasta fiind reținută în lot, ceea ce nu este corect. Solicită să nu se mai mențină starea de arest a acestui inculpat întrucât nu se mai impune, însă dacă este necesară luarea unei măsuri preventive, să fie înlocuită măsura arestării preventive cu măsura obligării inculpatului de a nu părăsi țara sau localitatea, fiind îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege în acest sens, invocând și practica CEDO în materie.
Procurorul pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului declarat de inculpat, încheierea atacată fiind legală și temeinică. În mod corect tribunalul a respins cererea de liberare sub control judiciar, a avut în vedere limitele rezonabile în condițiile concrete ale fiecărui caz în parte, precum și faptul că pericolul pentru ordinea publică este mai mare decât interesul inculpatului de a fi judecat în libertate.
Inculpatul recurent solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și susținut de apărătorul său ales.
A,
Deliberând, constată următoarele:
Prin încheierea penală de ședință din 02 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art. 3002Cpp rap. la art. 160 Cpp, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților:
-, născut la 15.11.1967, în localitatea T, județul T, fiul lui și, cu domiciliul în T, str. - -, -. B, 2,. 8, județul T, CNP -, arestat preventivă în baza mandatului de arestare preventivă nr. 7/03.02.2008 emis de Tribunalul Timiș;
-, fiul lui și, născut la data de 10.03.1975 în, Turcia, CNP -, domiciliat în C, str. -. - nr. 2, - 30,. 1,. 2, jud. D, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 27/02.03.2008 emis de Tribunalul Timiș;
-, născut la 18.02.1964, în localitatea C, județul D, fiul lui și, cu domiciliul în C,-, județul D, CNP -, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 10/12.02.2008 emis de Tribunalul Timiș,
-, născut la 23.10.1963, în localitatea T, județul T, fiul luiLepădat și, cu domiciliul în T,-,. 3,. 13, județul T, CNP -, cetățenie română, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 6/03.02.2008 emis de Tribunalul Timiș;
- ROSANA, născută la data de 5.12.1980, fiica lui - si, domiciliata in C- - 4,. 9 jud. D, cetățean R, CNP -, arestată preventiv în baza mandatului de arestare prevenitvă nr. 8/05.02.2008 emis de Tribunalul Timiș;
-, fiul lui si, nascut la data de 29.10.1959 in -Turcia, domiciliat in com. nr. 19 jud.D, cetatean, CNP -, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 9/05.02.2008 emis de Tribunalul Timiș;
urmând ca legalitatea și temeinicia acestei măsuri să fie analizată înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile.
În baza art. 160 indice 8a alin. 6.C.P.P. raportat la art. 160 indice 2.C.P.P. s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către apărătorul ales al inculpatului și însușită de către acesta.
În baza art. 160 indice 8a alin. 6.C.P.P. raportat la art. 160 indice 2.C.P.P. s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către apărătorul ales al inculpatului și însușită de către acesta.
În baza art. 139 alin. 1.C.P.P. raportat la art. 145 indice 1.și C.P.P. art. 145.C.P.P. s-au respins ca neîntemeiate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara și/sau localitatea, formulate de către apărătorii aleși ai inculpaților, și susținute de aceștia.
În baza art. 139 alin. 2.C.P.P. s-au respins ca neîntemeiate cererile de revocare a măsurii arestării preventive formulate de inculpații și, prin apărătorii aleși și susținute de inculpați.
În baza art. 160 indice 8 alin. 2.C.P.P. s-a stabilit cauțiunea într-un cuantum de 1.000.000 lei, în sarcina inculpatului.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Timișa apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, prin raportare la incidența dispozițiilor art. 148 lit. f C.P.P. temeiul de drept care a stat la baza emiterii mandatelor de arestare preventivă, în condiții de legalitate, aspect pe care, de altfel, instanța l-a constatat la primirea dosarului în instanță, în sensul că: inculpații sunt trimiși în judecată pentru comiterea unor infracțiuni care sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, reținându-se în sarcina acestora aderarea la un grup infracțional organizat, structurat pe două filiere, una și una română, care a acționat în scopul comiterii infracțiunilor menționate în rechizitoriu, și există probe că lăsarea inculpaților în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Procedând potrivit dispozițiilor art. 160 indice b C.P.P. tribunalul a reținut că, față de probatoriul administrat până la acest moment procesual, nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive luată față de inculpați ar fi fost luată cu încălcarea dispozițiilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia. Mai mult decât atât, de la ultima verificare a legalității și temeiniciei arestării preventive până în prezent, s-a constatat că temeiurile care au determinat luarea și menținerea acestei măsuri privative de libertate nu s-au schimbat, analiza acestei măsuri făcându-se prin raportare la pericolul concret pentru ordinea publică, pentru a nu se depăși justul echilibru dintre măsura dispusă și scopul acesteia.
Pe de altă parte, "prin gravitatea deosebită a infracțiunilor și prin reacția particulară a opiniei publice", anumite infracțiuni pot suscita "o tulburare a societății" de natură să justifice o detenție preventivă, situație care, la acest moment procesual, subzistă și în ceea ce îi privește pe inculpați, tribunalul neputând proceda la o analiză amănunțită a probelor administrate până în prezent, fără a încălca prezumția de nevinovăție a inculpaților, aceasta urmând a se face după administrarea întregului probatoriu în fața instanței, prin pronunțarea unei hotărâri de condamnare sau achitare.
Potrivit art. 136 alin. 8.C.P.P. alegerea măsurii preventive aplicată inculpatului trebuie să aibă în vedere scopul acesteia, gradul de pericol social al infracțiunii, sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura. În raport de aceste criterii și de cele analizate anterior, precum și prin raportare la jurisprudența CEDO, tribunalul a constatat că măsura arestării preventive luată față de inculpați își menține în continuare caracterul adecvat și de necesitate pentru ordinea publică, durata arestului preventiv fiind rezonabilă în raport cu gravitatea faptelor și complexitatea cauzei, amânările judecății cauzei având un caracter obiectiv, și nu a apreciat a fi oportună înlocuirea acestei măsuri privative de libertate cu o altă măsură preventivă prevăzută de lege.
În condițiile de față, tribunalul a apreciat că, la acest moment procesual, interesul general prevalează în raport cu interesul inculpaților de a fi judecați în stare de libertate. Astfel, s-a reținut că presupunerea rezonabilă privește fapte grave, că acestea implică activitatea mai multor persoane, fapte care au un impact social deosebit prin repercusiunile pe care le generează, motiv pentru care, în baza art. 300 indice 2.rap.C.P.P. la art. 160 indice b C.P.P. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților.
Constatând că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu s-au schimbat, tribunalul, în baza art. 139.C.P.P. rap. la art. 145 indice 1.C.P.P. art. 145.C.P.P. a respins ca neîntemeiate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, formulate de apărătorii aleși ai inculpaților, și susținute de aceștia.
Pe cale de consecință, având în vedere aceleași considerente, în baza art. 139 alin. 2.C.P.P. a respins ca neîntemeiate cererile de revocare a măsurii arestării preventive, formulate de inculpații și, prin apărătorii aleși și susținute de inculpați.
Cu privire la cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații și, tribunalul a apreciat că, deși, din punct de vedere formal, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, cererile fiind admisibile în principiu, din analiza pe fond a cererilor, în baza art. 160 indice 8a alin. 6.C.P.P. le-a respins ca neîntemeiate, apreciind că, raportat la complexitatea cauzei, la împrejurarea că proba testimonială nu a fost epuizată, există pericolul ca, o dată lăsați în libertate, inculpații să încerce influențarea martorilor și să zădărnicească aflarea adevărului în cauză. Așa cum s-a arătat mai sus, tribunalul a apreciat că, în cauză, se impune menținerea stării de arest a inculpaților astfel încât, liberarea provizorie sub control judiciar a apărut ca inoportună.
Referitor la cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul, prin apărător ales și susținută de acesta, tribunalul a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, cererea fiind admisibilă în principiu, motiv pentru care, în baza art. 160 indice 8 alin. 2.C.P.P. a stabilit cauțiunea într-un cuantum de 1.000.000 lei, în sarcina inculpatului.
Împotriva acestei încheieri penale a declarat recurs inculpatul prin apărătorul ales, criticând-o pentru netemeinicie cu privire la respingerea cererii având ca obiect liberarea provizorie pe cauțiune, solicitându-se revocarea măsurii arestării preventive.
Prin motivele de recurs, inculpatul prin apărătorul său ales a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii penale recurate și rejudecând, revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acesteia.
Recursul declarat de inculpat cu privire la partea din încheiere privind menținerea măsurii arestării preventive este tardiv, pentru motivele care vor fi analizate în continuare, urmând a fi respins.
În recursul declarat de inculpat prin apărătorul ales (fila nr. 2 dosar instanța de recurs) inculpatul solicită "admiterea recursului, casarea încheierii recurate iar în rejudecare să dispuneți admiterea cererii subsemnatului de liberare provizorie pe cauțiune și, în consecință, revocarea măsurii arestării preventive", instanța de control judiciar fiind învestită numai cu privire la aceste dispoziții din încheierea pronunțată de Tribunalul Timiș.
În motivele de recurs depuse astăzi, 16.10.2009 în instanță, inculpatul prin apărătorul său, adaugă la motivele inițial formulate, formulare care era în termenul de recurs de 24 ore, potrivit disp. art. 160 C.P.P. la care fac trimitere disp. art. 160 alin. 4.C.P.P.; instanța a fost învestită în termenul de recurs numai cu soluționarea recursului împotriva părții din încheiere prin care s-a solicitat admiterea cererii având ca obiect liberare provizorie pe cauțiune.
Motivul de recurs privind revocarea măsurii arestării preventive a fost formulat abia la data de 16 octombrie 2009, deci la 2 zile (48 ore) după declararea recursului, astfel că măsura menținerii arestării preventive a inculpatului a rămas definitivă, prin nerecurare în termen, astfel că în baza art. 38515alin.1 pct. 1 lit. a teza I-a C.P.P. recursul va fi respins ca tardiv.
Cu privire la liberarea provizorie pe cauțiune, recursul este fondat, întrucât deși în considerentele încheierii recurate prima instanță stabilește cauțiunea în cuantum de 1.000.000 lei, în dispozitiv nu se pronunță cu privire la această cerere, motiv pentru care în baza prev. art. 38515alin.1 pct. 2 lit. c C.P.P. recursul va fi admis, încheierea penală recurată va fi casată în parte, iar cauza va fi trimisă la Tribunalul Timiș pentru soluționarea cererii având ca obiect liberare provizorie pe cauțiune, prima instanță urmând a reanaliza și cuantumul sumei stabilite cu titlu de cauțiune, cu privire la care apărătorul ales al inculpatului a criticat-o ca fiind exagerat de mare, în contextul realității economico-financiare din România, iar inculpatul nu are posibilități de plată a acesteia.
Cu privire la excepția de imparțialitate a instanței invocată în recurs de apărătorul ales al inculpatului, acesta și inculpatul au fost întrebați dacă înțeleg să recuze completul de judecată, excepția invocată echivalând cu o cerere de recuzare, răspunsul fiind în sensul că nu formulează cerere având ca obiect "recuzare".
Întrucât o astfel de excepție - sub această denumire - nu este reglementată de Codul d e procedură penală și nici de legislația comunitară europeană, ea va fi respinsă.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare în recurs vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul prevederilor art. 38515alin.1 pct. 1 lit. a teza I-a C.P.P. respinge ca tardiv recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii penale de ședință din 02 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în partea privind menținerea măsurii arestării preventive.
În temeiul prevederilor art. 38515alin.1 pct. 2 lit. c C.P.P. admite recursul declarat de același inculpat împotriva aceleiași încheieri penale, în partea privind cererea având ca obiect liberare provizorie pe cauțiune.
Casează sub acest aspect încheierea penală recurată și trimite cauza la Tribunalul Timiș pentru soluționarea cererii formulate de inculpatul, având ca obiect liberare provizorie pe cauțiune.
Respinge excepția de imparțialitate.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare în recurs, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
BECHE
Red. /21.10.2009
Tehnored./2 ex./22.10.2009
Prima instanță:
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 999/
Ședința publică din 16 octombrie 2009
În temeiul prevederilor art. 38515alin.1 pct. 1 lit. a teza I-a C.P.P. respinge ca tardiv recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii penale de ședință din 02 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în partea privind menținerea măsurii arestării preventive.
În temeiul prevederilor art. 38515alin.1 pct. 2 lit. c C.P.P. admite recursul declarat de același inculpat împotriva aceleiași încheieri penale, în partea privind cererea având ca obiect liberare provizorie pe cauțiune.
Casează sub acest aspect încheierea penală recurată și trimite cauza la Tribunalul Timiș pentru soluționarea cererii formulate de inculpatul, având ca obiect liberare provizorie pe cauțiune.
Respinge excepția de imparțialitate.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare în recurs, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
CĂTRE,
TRIBUNALUL TIMIȘ
SECȚIA PENALĂ
Vă trimitem alăturat dosarul nr. de mai sus, în care s-a pronunțat decizia penală nr. 999/R din 16.10.2009, prin care s-a admis recursul declarat de același inculpat împotriva aceleiași încheieri penale, în partea privind cererea având ca obiect liberare provizorie pe cauțiune.
A fost casată sub acest aspect încheierea penală recurată și s-a dispus trimiterea cauzei la Tribunalul Timiș pentru soluționarea cererii formulate de inculpatul, având ca obiect liberare provizorie pe cauțiune.
Dosarul, cusut și numerotat, conținefile.
Facem mențiunea că dosarul dvs. nr- are termen de judecată la data de 30 octombrie 2009.
PREȘEDINTE SECȚIE, GREFIER,
- - BECHE
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
CĂTRE,
TRIBUNALUL TIMIȘ
SECȚIA PENALĂ
Vă trimitem alăturat dosarul nr. de mai sus, în care s-a pronunțat decizia penală nr. 999/R din 16.10.2009, prin care s-a admis recursul declarat de același inculpat împotriva aceleiași încheieri penale, în partea privind cererea având ca obiect liberare provizorie pe cauțiune.
A fost casată sub acest aspect încheierea penală recurată și s-a dispus trimiterea cauzei la Tribunalul Timiș pentru soluționarea cererii formulate de inculpatul, având ca obiect liberare provizorie pe cauțiune.
Dosarul, cusut și numerotat, conținefile.
Facem mențiunea că dosarul dvs. nr- are termen de judecată la data de 30 octombrie 2009.
PREȘEDINTE SECȚIE, GREFIER,
- - BECHE
Președinte:Codrina Iosana MartinJudecători:Codrina Iosana Martin, Ion Dincă, Anca
