Neglijența în serviciu (art.249 cod penal). Decizia 66/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 66/
Ședința publică din 29 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 2: Anca Nacu
JUDECĂTOR 3: Florin
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 296/A/27.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, pentru inculpatul recurent lipsă, se prezintă avocat ales din cadrul Baroului T, nereprezentate părțile civile intimate SC" Internațional" SRL și SC " "SA, nereprezentată partea responsabilă civilmente SC ""SA.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, apărătorul ales al inculpatului recurent depune la dosar motive de recurs.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și potrivit art. 38513Cpp, acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat, solicită admiterea recursului, desființarea în parte a deciziei penale și rejudecând să se dispună achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a, rap. la art. 10 Cpp, iar în subsidiar solicită achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a, rap. la art. 10 lit.1Cpp, arătând că șoferul a parcat autospecială și a recunoscut că nu a înștiințat inculpatul despre ce avea să facă și nici nu a intrat cu inculpatul în magazin, astfel încât inculpatul nu putea să prevadă o situație de surpriză. Mai arată că legea prevede ca supravegherea să se facă în funcție de posibilități. Pe de altă parte, fapta este calificată ca și contravenție și nu poate fi apreciată și sancționată ca o infracțiune. Mai precizează că societatea avea obligația de a arăta în ce constă vătămarea, o simplă invocare a prejudiciului nereprezentând o motivare a vătămării. Învederează instanței că Tribunalul Timișa dispus reintegrarea inculpatului pe postul deținut anterior și a anulat decizia de concediere, întrucât angajatorul nu a putut descrie faptele de care acesta s-a făcut vinovat.
Procurorul solicită respingerea recursului ca nefondat, din probe rezultând că inculpatul a lăsat nesupravegheat transportul de valori, creându-se un prejudiciu.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 829/01.04.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, in temeiul art. 249 alin. 1 din Codul penal a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu.
În temeiul art. 71 Cod penal i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a-c Cod penal pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 Cod penal.
În temeiul art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii, iar în baza art. 82 Cod penal a fost stabilit un termen de încercare de 2 ani și 6 luni.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, a fost suspendată executarea pedepselor accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 359 Cod procedură penală, i s-a atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 și art. 84 Cod penal.
În temeiul art. 249 alin. 1 din Codul penal a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu.
În temeiul art. 71 Cod penal i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a-c Cod penal pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 Cod penal.
În temeiul art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii, iar în baza art. 82 Cod penal stabilește un termen de încercare de 2 ani și 6 luni.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, a fost suspendată executarea pedepselor accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 359 Cod procedură penală, i s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 și art. 84 Cod penal.
În temeiul art. 998-999. civ. au fost obligati inculpații și partea responsabilă civilmente SC SA, în solidar, să plătească părții civile SC SA suma de 33.310 lei cu titlu de despăgubiri, actualizată cu dobânda legală și indicele inflației calculată începând cu data de 17.11.2005 și până la data plății efective.
În baza art. 191 alin. 2 și 3.C.P.P. a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 500 lei, în solidar cu partea responsabilă civilmente, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele:
La data de 02.02.2007 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Timișoara, sub nr-, rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara nr. 9888/P/2005 din 08.12.2006, prin care au fost trimiși în judecată inculpații și, pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu, prev. de art. 249 al. 1. pen.
S-a reținut că, la data de 17.11.2005, în jurul orelor 10,30, numitul - director la SC SRL T, a sesizat telefonic dispeceratul Secției 1 Poliție referitor la faptul că din autospeciala marca VW cu nr. de înmatriculare B-47-, care se afla parcată în, lângă magazinul SC SRL, au fost sustrași doi saci de valori în care se afla suma de 33.300 lei, ca urmare a neglijenței inculpaților și, care au părăsit autoturismul, lăsându-l nesupravegheat.
Situația de fapt reținută a fost probată în faza de urmărire penală pe baza următoarelor mijloace de probă: declarațiile inculpaților (filele 7-8, 10-12 dup), declarațiile martorilor (filele 13-18, 63-66), înscrisuri (filele 23-25, 27-33, 39-41, 50-53, 55-58), proces-verbal de cercetare la fața locului (fila 54).
Pe parcursul cercetării judecătorești a fost administrată proba testimonială cu declarațiile inculpaților (filele 40-41, 42-43), declarația martorilor () (filele 86-88), (filele 89-90), (fila 119), înscrisuri (filele 27-30, 61, 64, 72, 73, 92-98).
Coroborând probele administrate pe parcursul urmăririi penale și cercetării judecătorești prima instanță a reținut, în fapt, că la data de 17.11.2005, dispeceratul Secției nr. 1 Poliție Taf ost sesizat telefonic de către numitul, director al SRL Sucursala T, despre faptul că din autospeciala VW cu nr. de înmatriculare B-47-, ce se afla parcată pe B-dul. - din T lângă magazinul SRL, au fost sustrași doi saci cu valori în care se afla suma de 33.300 lei, autospeciala fiind destinată transportului de valori monetare (fila 5).
Potrivit declarațiilor inculpaților (filele 8, 11-12 dosar, 40-41, 42-43) în data de 17.11.2005, inculpatul, angajat al SRL în funcția de agent însoțire valori-șofer și inculpatul, angajat al aceleiași unități în funcția de agent însoțire valori-șef echipă, însoțiți de martora (), în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, s-au deplasat la T, la T și la 1 T de unde au ridicat câte un sac cu bani, pe care i-au pus în spatele scaunului șoferului. Ulterior, s-au deplasat în, la SRL, inculpatul, a parcat autospeciala în fața magazinului, iar inculpatul a intrat împreună cu martora (), casieră la Internațional - Sucursala T, în magazin pentru a ridica sacul cu bani. La scurt timp a intrat în magazin și inculpatul pentru a achita o, situație în care autospeciala a rămas nesupravegheată, toți membrii echipei de transport valori fiind în incinta magazinului.
În momentul în care au ieșit din magazin, au fost informați de către martorul că o persoană necunoscută s-a apropiat de autospecială, după care a plecat înspre catedrală.
S-a reținut că, potrivit declarației acestui martor (filele 15-16 dosar, 119), în data de 17.11.2005 se afla în fața magazinului de vis-a-vis de catedrala din T, ocazie cu care, în jurul orelor 9,50, l-a observat pe inculpatul, însoțit de o domnișoară, că a intrat în magazin, iar după aproximativ două minute au fost urmați și de către al doilea inculpat, cei trei rămânând în magazin circa 5 minute. În timp ce aceștia se aflau în magazin, a auzit o ușă de mașină trântită și a constatat că era vorba de autoturismul blindat cu care s-au deplasat inculpații, iar de lângă autoturism a observat plecând un, pe care nu l-a văzut decât în momentul în care era întors cu spatele și se deplasa înspre catedrală.
Din declarațiile celor doi inculpați, care se coroborează cu declarația martorei () (filele 15-16 dosar, 86-88) și ale martorului, prima instanță a reținut că în momentul în care inculpații au ajuns la autospecială, au constatat că ușa din dreapta era neasigurată, iar din interior lipseau doi saci cu bani, iar procesul-verbal de cercetare la fața locului (fila 54) relevă faptul că yala de la ușa din spate a autospecialei era blocată cu o cheie ruptă, neexistând alte semne de forțare.
Din înscrisul aflat la fila 22 din dosarul de urmărire penală s-a reținut că SA (fostă SRL), societatea angajatoare a celor doi inculpați, deține licență de funcționare în temeiul căreia poate efectua activități de servicii de pază a obiectivelor, bunurilor și valorilor și consultanță, servicii de pază a transporturilor de bunuri și valori și consultanță, servicii de gardă de corp și consultanță în domeniu.
Potrivit planului de pază al transporturilor de bunuri și valori importante pentru Internațional SRL- Punct de lucru T (filele 27-33), între SRL ( în prezent SA), în calitate de transportator, și Internațional SRL- Punct de lucru T -(în prezent SA), în calitate de beneficiar, s-a încheiat un contract de prestări servicii, prin care s-a prevăzut că transportul valorilor monetare de la magazinele în cadrul cărora este situat beneficiarul până la Banca comercială -Sucursala T este asigurat de către personalul de pază și însoțire-protecție transport valori aparținând SRL.
Capitolul III din planul de pază al transporturilor de bunuri și valori prevede că însoțirea-protecția transporturilor de valori se efectuează cu autovehiculul de transport valori conform prevederilor Legii nr. 333/2003, deservit de 1 agent însoțire valori (șofer), 1 agent însoțire valori (șef de echipaj) și un casier delegat.
Inculpații au fost angajați ai SRL, inculpatul având funcția de agent însoțire valori-șef echipă (filele 39, 41), iar inculpatul, funcția de agent însoțire valori-șofer (filele 34, 39, 40).
Din declarațiile inculpaților, coroborate cu notele privind efectuarea instructajului la începerea programului (fila 25 dup) și privind transportul de valori pe luna noiembrie, al cărui beneficiar este Internațional - Sucursala T (fila 23), evidența exploatării autovehiculului și cu foaia de parcurs (fila 38 dup), prima instanță a reținut că în data de 17.11.2005, cei doi inculpații se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu, respectiv asigurarea siguranței transportului de valori și supravegherea permanentă a acestuia.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului care prin neîndeplinirea unei îndatoriri de serviciu, respectiv prin nerespectarea obligației de asigurare și supraveghere a zonei adiacente autovehiculului, precum și a obligației de organizare, conducere și control a activității de pază și a modului de executare a serviciului de către personalul din subordine, respectiv, de către șoferul autospecialei, a cauzat o vătămare importantă intereselor legale ale părții vătămate, SA (fosta Internațional SRL), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. 1. pen.
Astfel, s-a apreciat că elementul material al infracțiunii este reprezentat de inacțiunea inculpatului, respectiv de neîndeplinirea de către acesta a obligațiilor de serviciu pe care pe avea în calitate de agent însoțire valori - șef de echipă.
În privința acestor obligații prima instanță a reținut că în Capitolul V se stipulează că în locul de încărcare-descărcare a valorilor agentul de însoțire valori (șeful de echipă) asigură și supraveghează zona adiacentă autovehiculului și traseul de la ușa de acces la ușa acestuia, interzicând apropierea persoanelor neparticipante; de asemenea, în Capitolul VII, referitor la atribuțiile personalului care participă la executarea transportului de valori, se menționează în plus că agentul de însoțire valori-șeful echipajului trebuie să nu permită apropierea nici unei persoane străine de autovehiculul de transport valori pe timpul operațiunilor de încărcare-descărcare, să asigure locul și să păzească autovehiculul și conținutul transportului pe timpul staționării, iar conform fișei postului (fila 50), însoțitorilor de transport valori le este interzisă participarea la operațiunile de manipulare a bunurilor sau valorilor, având misiunea de supraveghere și pază. Totodată, inculpatul, în calitatea sa de șef de echipaj avea obligația de organizare, conducere și control a activității de pază și a modului de executare a serviciului de către personalul din subordine, respectiv, de către șoferul autospecialei, această obligație fiind prevăzută de art.49 lit. a din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor. În același sens, la Capitolul VII din Planul de pază al transporturilor de bunuri și valori importante pentru SC Internațional SRL (în prezent, SC SA) se prevede că echipajul care asigură paza transportului trebuie să se subordoneze și să acționeze conform precizărilor șefului de echipaj (fila 30 dup).
Prima instanță a apreciat că urmarea imediată care s-a produs constă în vătămarea importantă a intereselor legale ale părții vătămate SA (fosta Internațional SRL), prin producerea unui prejudiciu important în patrimoniul acesteia în cuantum de 33.310 lei.
Prima instanță nu a reținut apărarea inculpatului potrivit căreia în cauză nu s-a produs o vătămare importantă, deoarece trebuie acordată o atenție deosebită cuantumului pagubei suferite de către partea vătămată, în contextul în care aceasta este implicată în relații de comerț caracterizate prin operativitate și rapiditate, supuse menținerii încrederii partenerilor de afaceri, încredere ce ar putea fi afectată de asemenea evenimente negative. Totodată, se are în vedere scopul urmărit de legea penală prin incriminarea infracțiunii de neglijență în serviciu, respectiv sancționarea unui comportament necorespunzător care aduce atingere intereselor persoanelor, iar raportarea producerii vătămării importante doar la cifra de afaceri a persoanei vătămate ar putea conduce la încurajarea comportamentului neglijent în relațiile cu persoanele care dispun de sume mai însemnate de bani.
Susținerea inculpatului că faptele deduse judecății constituie contravenții prevăzute de art. 60 lit. e rap. la art. 48 lit. b, c, p și art. 49 lit. a din Legea nr. 333/2003 și astfel nu pot fi sancționate drept infracțiunii, au fost înlăturate de către prima instanță motivat de faptul că Ordonanța nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, stabilind cadrul legal general aplicabil acestora, stabilește încă de la început, prin art. 1 că "legea contravențională apără valorile sociale, care nu sunt prevăzute de legea penală". Prin urmare, în situația unui concurs de calificări, o faptă fiind prevăzută în același timp și de legea penală și de cea contravențională, va avea prioritate legea penală, legea contravențională urmând a fi incidentă doar dacă nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.
Prima instanță a reținut că latura subiectivă a infracțiunii constă în săvârșirea infracțiunii cu forma de vinovăție a culpei.
Totodată, prima instanță a apreciat că fapta inculpatului care prin îndeplinirea defectuoasă a unei îndatoriri de serviciu, respectiv prin încălcarea obligației de a nu părăsi autovehiculul de transport valori pe timpul luării în primire a valorilor, a cauzat o vătămare importantă intereselor legale ale părții vătămate, SA (fosta Internațional SRL), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. 1. pen. atât în ceea ce privește latura obiectivă, cât și în ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunii.
Constatând că fapta de neglijență în serviciu pentru comiterea căreia a fost trimis în judecată inculpatul există, constituie infracțiune, că a fost săvârșită cu vinovăția cerută de lege, în temeiul art. 345 alin. 1 și 2 din pr. pen. prima instanță a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii care face obiectul judecății, iar la individualizarea pedepsei aplicate, s-a ținut seama de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72. pen.
Astfel, gradul de pericol social concret al infracțiunii de neglijență în serviciu este ilustrat de împrejurările în care s-a comis fapta, inculpatul necunoscând de la început intenția șoferului de a părăsi autospeciala, de scopul urmărit, el însoțind casiera în magazin și participând la manipularea banilor pentru o mai bună pază a lor pe parcursul traseului de la magazin la autospecială.
Cu privire la persoana inculpatului, prima instanță a reținut că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, iar față de comiterea faptei a avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând săvârșirea faptei. De asemenea, prima instanță a ținut seama și de limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a Codului penal, astfel încât i-a aplicat inculpatului o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu prev. de art. 249 alin. 1. pen.
Totodată, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 81. pen. și luând în considerare că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei astfel aplicate pe durata unui termen de încercare de 2 ani și șase luni stabilit potrivit art. 82. pen.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, prima instanță a reținut că natura faptei săvârșite conduce la concluzia unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a și b, iar săvârșirea infracțiunii în timpul și cu prilejul îndeplinirii funcției de agent însoțire valori impune și interzicerea exercitării dreptului prevăzut de art. 64 lit. c din Codul penal, astfel încât în temeiul art. 71 alin. 1. pen. a dispus interzicerea exercițiului acestor drepturi, pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2. pen.
Având în vedere suspendarea condiționată a executării pedepsei principale, în baza art. 71 alin. 5 din Codul penal a dispus și suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
Constatând că fapta de neglijență în serviciu pentru comiterea căreia a fost trimis în judecată inculpatul există, constituie infracțiune, că a fost săvârșită cu vinovăția cerută de lege, în temeiul art. 345 alin. 1 și 2 din pr. pen. instanța a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii care face obiectul judecății, iar la individualizarea pedepsei astfel aplicate a ținut seama de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72. pen.
Gradul de pericol social concret al infracțiunii de neglijență în serviciu este ilustrat de împrejurările în care fapta a fost comisă, inculpatul cunoscând faptul că în autospecială se găsesc sume importante de bani ce au fost colectate de la mai multe obiective. Cu privire la persoana inculpatului, prima instanță a reținut că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, iar față de comiterea faptei a avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând săvârșirea faptei.
De asemenea, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 81. pen. și luând în considerare că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și șase luni stabilit potrivit art. 82. pen.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, prima instanță a reținut că natura faptei săvârșite conduce la concluzia unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a și b, iar săvârșirea infracțiunii în timpul și cu prilejul îndeplinirii funcției de agent însoțire valori impune și interzicerea exercitării dreptului prevăzut de art. 64 lit. c din Codul penal.
Având în vedere suspendarea condiționată a executării pedepsei principale, în baza art. 71 alin. 5 din Codul penal a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
Cu privire la latura civilă a cauzei, prima instanță a constatat că partea vătămată SA (fosta Internațional SRL - filele 27-30) s-a constituit parte civilă (fila 45) solicitând obligarea inculpaților la plata sumei de 33.310 lei și actualizarea acestei sume cu dobânda legală și indicele de inflație până la data efectivă a plății.
În cauză a fost introdusă în calitate de parte responsabilă civilmente SA (fosta SRL - filele 42-49), societatea la care inculpații erau angajați cu contracte individuale de muncă la data săvârșirii infracțiunii.
Potrivit art. 998. civ. orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, obligația existând în conformitate cu art. 999. civ. și atunci când prejudiciul a fost cauzat datorită neglijenței sau imprudenței.
Prima instanță a apreciat că elementele răspunderii civile delictuale a inculpaților sunt întrunite, existând fapta ilicită, respectiv neîndeplinirea obligaților ce le reveneau în exercitarea atribuțiilor de serviciu, prejudiciul - cei doi saci cu bani sustrași, raportul de cauzalitate dintre primele două elemente - prejudiciul datorându-se neglijenței inculpaților, aceștia săvârșind fapta cu vinovăție sub forma culpei.
Din analiza atribuțiilor inculpaților s-a reținut că aceștia aveau de realizat un complex de sarcini aflată într-o vădită întrepătrundere, de buna lor îndeplinire depinzând realizarea obligațiilor asumate prin contractul încheiat între partea civilă și partea responsabilă civilmente.
Prejudiciul cauzat părții civile, ce reprezintă sumele sustrase din autospecială, este o consecință a neglijențelor conjugate ale inculpaților, fapta fiecăruia găsindu-se în raport de cauzalitate cu întreg prejudiciul cauzat. Paguba fiind, deci, imputabilă mai multor persoane, își găsesc aplicare dispozițiile art. 1003. civ. privind obligarea solidară la despăgubiri.
În privința cuantumului prejudiciului, prima instanță a reținut că în ziua săvârșirii infracțiunii inculpații au ridicat de la SC SRL T 2 și de la SC SRL T, puncte de lucru ale părții civile, doi saci ce conțineau sumele de 31.400 lei ( 42-43) și 1.910 lei ( 44-45).
S-a reținut că sunt incidente și dispozițiile art. 1000 alin. 3. civ. inculpații săvârșind fapta ilicită în timpul și cu ocazia serviciului pe care îl îndeplineau pentru partea responsabilă civilmente.
Partea civilă este îndreptățită la actualizare potrivit art. 14. proc. pen. repararea prejudiciului trebuie să fie integrală și să cuprindă atât paguba efectivă cât și folosul sau câștigul de care partea civilă a fost lipsită prin infracțiune. Pentru repararea integrală a prejudiciului, se impune și achitarea folosului nerealizat, potrivit art. 1084 raportat la 1082 Cod Civil, respectiv dobânda legală calculată conform art. 3 alin 3 din OG 9/2000, de la data sustragerii sumei până la data restituirii integrale si efective.
De asemenea, pentru a se asigura o reparare integrală, reală și efectivă se impune ca suma de bani ce a fost sustrasă să fie actualizată și cu indicele de inflație, reprezentând devalorizarea monetară ce a avut loc între momentul producerii infracțiunii și momentul restituirii efective.
În consecință, în temeiul art. 998-999. civ. Instanța de fond a obligat inculpații și partea responsabilă civilmente SC SA, în solidar, să plătească părții civile SC SA suma de 33.310 lei cu titlu de despăgubiri actualizată cu indicele de inflație și dobânda legală calculate începând cu data de 17.11.2005 și până la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel, în termenul prevăzut de lege, inculpatul, apel înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 16.06.2008 sub același număr unic de dosar.
Prin apelul declarat, inculpatul a solicitat desființarea sentinței apelate, rejudecarea cauzei și achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cpp raportat la art. 10 Cpp, iar în subsidiar achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cpp raportat la art. 10 lit. b ind. 1 Cpp.
În motivarea apelului, inculpatul a arătat că nu i se poate imputa faptul că șoferul a înțeles să intre în magazin, pentru a-și achita ratele, în loc să stea în mașină, cu motorul pornit, atâta timp cât din întreg materialul probator administrat în cauză și din însăși declarația acestuia reiese că intrarea în magazin nu a fost simultană, ci la aproximativ două minute după intrarea casierei însoțite de inculpatul apelant. Această derulare în plan temporal a succesiunii faptelor este esențială.
A mai arătat că în mod greșit prima instanță a apreciat că intrarea inculpatului în magazin echivalează cu participarea la operațiuni de manipulare a bunurilor sau valorilor, pe când în realitate a participa la astfel de operațiuni înseamnă că doar casiera trebuia să poarte sacul cu bani, inculpatului revenindu-i obligația de a asigura paza acesteia și să fie oricând pregătit să intervină pentru a asigura securitatea casierei. În acest context, apreciază că nu îi revenea sarcina de a supraveghea autospeciala, sarcină ce îi revenea șoferului.
Totodată, inculpatul a apreciat că prima instanță nu a ținut seama de împrejurarea că inculpatul nu putea să prevadă părăsirea autospecialei în mod intempestiv de către șofer, care în acest fel a creat o situație de surpriză, de care nu se poate face vinovat inculpatul.
A arătat, de asemenea, faptul că prima instanță nu a procedat la descrierea faptei de care se face vinovat inculpatul apelant, limitându-se la a prezenta fapta în mod generic și a enumera atribuțiile de serviciu ce îi reveneau acestuia.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, inculpatul a arătat că partea civilă nu a dovedit că ar fi suferit vreo vătămare importantă în interesele sale legale, nu a depus nici un fel de înscris din care să reiasă întinderea daunei cauzate, astfel încât apreciază că simpla pagubă nu echivalează cu existența unei vătămări în ceea ce privește interesele legale ale părții civile. Mai arată că prima instanță în mod nelegal a susținut interesele părții civile, din moment ce însăși aceasta nu s-a arătat interesată să participe în proces, iar obligarea inculpatului apelant la plata eventualelor daune suferite de partea civilă este nelegală, întrucât într-o atare situație trebuie să plătească autorul furtului.
A mai arătat că fapta imputată inculpatului nu este prevăzută în Codul penal, neputând fi încadrată în mod artificial în conținutul dispozițiilor art. 249 Cp, aceasta fiind reținută drept contravenție în dispozițiile art. 60 lit. e raportat la art. 49 lit. a din legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor.
Prin decizia penală nr. 296/A din 27.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cpp, a fost respins ca nefondat apelul formulat de apelant inculpat împotriva sentinței penale nr. 829/01.04.2008 a Judecătoriei Timișoara pronunțată în dosarul nr-.
Tribunalul, examinând sentința apelata în limita criticilor formulate, dar si prin raportare le prevederile art. 371 cod pr pen, a apreciat că este temeinica si legala, constatând că judecătoria a făcut o corectă si completă cercetare judecătorească, a stabilit pe baza probelor administrate atât în cursul urmăririi penale cât și al judecății vinovăția inculpaților, a dat o încadrare juridica corecta faptelor deduse judecatii si conform criteriilor generale de individualizarea a stabilit o pedeapsa corespunzatoare gradului de vinovatie a acestora si de natura sa asigure scopul preventiv educativ al pedepsei.
In ce priveste latura civila, instanța de apel a considerat că în mod corect s-a apreciat ca se impune obligarea inculpatilor in solidar cu angajatorul sa achite in favoarea beneficiarului serviciului prestat de inculpati despagubirile civile, reprezentand suma de bani care a fost sustrasa actualizata si dobanzile legale aferente.
S-a reținut ca nu este întemeiata critica privind faptul ca nu a fost descrisa si individualizata fapta care se imputa inculpatului in conditiile in care in considerentele sentintei, dupa descrierea faptei, sunt detaliate in fapt elementele constitutive ale infractiunii savarsite de inculpat.
Tribunalul a considerat că in mod corect prima instanta retinut culpa inculpatului apelant la savarsirea infractiunii de neglijenta in serviciu, in conditiile in care din legea speciala si din fisa postului acestuia a rezultat ca acesta avea atributii atat in ceea ce priveste paza, respectiv supravegherea zonei adiacente locului unde era parcat autovehiculul, avea atributii in supravegherea autovehiculului si continutului transportului pe timpul stationarii, precum si faptul că, in calitate de sef al echipajului, avea atributii de organizare, conducere si control a modului de executarea a serviciului de catre personalul din subordinea sa.
S-a apreciat că împrejurarea ca celalalt inculpat a parasit autovehiculul la un interval scurt de 2 minute, nerespectandu-si el insusi atributiile din fisa postului nu sunt de natura sa înlăture culpa inculpatului apelant, care in calitatea de sef de echipaj a dovedit ca nu a dat dovada de diligenta in indeplinirea atribuțiilor ce privesc asigurarea securitatii continutului transportului in cursul stationarii atat inainte de a patrunde impreuna cu martora in incinta acelui magazin, dar si imediat dupa momentul cand a remarcat parasirea postului de catre coinculpat, precum si atributiile privind respectarea dispozitiilor de catre celalalt coinculpat.
Totodată, s-a considerat că parasirea postului de catre celalalt inculpat nu poate constitui un caz fortuit de natura a conduce la inlaturarea raspunderii penale a inculpatului, in conditiile in care atributia acestuia in calitate de sef echipaj era chiar aceea de a lua toate masurile care se impun pentru paza valorilor avand chiar obligatia de a se asigura ca subordonatul sau isi va respecta obligatiile sale. Pe de alta parte, s-a apreciat că parasirea postului de catre coinculpat este doar unul din elementele care au facut posibil incidentul, in conditiile in care, chiar inculpatul, in calitate de sef echipaj, a omis sa ia si alte masuri de paza cum ar fi asigurarea zonei adiacente, asigurarea locului si autovehiculului care transporta sumele de bani.
Faptul ca activitatea ilicita a inculpatului este reglementata, in legea speciala, drept contraventie si nu infractiune, s-a apreciat că are relevanta asupra calificarii juridice a faptei in continutul textului prev. de art. 249 cod penal, prin aceea ca stabileste chiar modalitatile in care au fost incalcate indatoririle de serviciu de catre inculpat. Aceste incalcari constituie o componenta elementului material al laturii obiective a infractiunii, dar pentru realizarea continutului acesteia era necesare si indeplinirea celorlalte elemente ce caracterizeaza infractiunea, respectiv urmarea imediata, care a constat in vatamarea intereselor legale ale partii civile, legătura de cauzalitate între acestea, precum și latura subiectivă a infracțiunii.
Instanța de apel a considerat că în mod corect judecatoria a apreciat ca nu se poate retine apararea inculpatului in sensul de a se califica conduita acestuia drept contraventie, in conditiile in care legea penala are prioritate in raport cu legea contraventionala, tocmai plecand de la insemnatatea valoarii sociale ocrotite de cea dintai, iar imprejurarile de fapt supuse analizei instantei au probat incalcarea de natura penala a acestor valori sociale.
S-a apreciat ca neîntemeiata critica inculpatului in ce priveste modul de solutionare a laturii civile de catre prima instanta, in conditiile in care a fost probata existenta unei legaturi de cauzalitate intre neglijenta inculpatilor si prejudiciul cauzat partii civile. Acest prejudiciu, in cuantum de 33 310 lei se constituie intr-o vatamare importanta a intereselor partii civile, nepuntandu-se concluziona ca un prejudiciu de natura patrimoniala nu reprezinta o vatamare in sensul prevazut de art 249 cod penal.
Tribunalul a considerat că este adevarat ca acest prejudiciu este imputabil si autorului furtului, autor care nu a fost identificat, dar la producerea acestuia a contribuit si neglijenta inculpatilor, care aveau obligatia de asigura paza sumelor de bani si a caror raspundere civila poate fi angajata in temeiul legii speciale, art. 57 din Legea 333/2003 care face trimitere la dispozitiile dreptului comun in materia raspunderii civile.
Instanța de apel a considerat că în mod corect judecatoria a apreciat ca prejudiciul este rezultatul faptei ilicite a inculpatilor si a facut aplicarea dispozitiilor art 998 si urm cod civ, care stabilesc ca raspunderea civila delictuala se angajeaza nu numai in cazul faptelor ilicite intentionate ci si in cazul celor rezultate din neglijenta si a obligat ambii inculpati la recuperarea acestuia in solidar cu partea responsabila civilmente. Chiar daca ulterior va fi identificat autorul furtului, recuperarea prejudiciului se va face in conformitate cu legea civila.
Pentru considerentele aratate, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cpp, Tribunalul Timișa respins ca nefondat apelul.
Împotriva deciziei penale nr.296/A/27.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- a declarat recurs, în termenul legal, inculpatul, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA.
În motivarea recursului declarat de inculpat se solicită admiterea acestuia, casarea deciziei penale recurate și în rejudecare să se dispună achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a, rap. la art. 10 Cpp, iar în subsidiar achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art.10 lit.1Cpp. arătând că șoferul autospecialei a recunoscut că a intrat în magazin la câteva minute după inculpat, fără să îl înștiințeze, fiind dovedită incidența, în speță, a cazului fortuit ca împrejurare de a se înlătura răspunderea penală. Consideră că raționamentul Tribunalului Timiș că părăsirea autospecialei de către șofer nu constituie caz fortuit deoarece îi revenea inculpatului atribuția de a se asigura că subordonatul său își va respecta atribuțiile de serviciu este greșit, tocmai pentru că părăsirea intempestivă a autospecialei de către șofer a fost un element imprevizibil, ce a creat o situație de surpriză pe care inculpatul nu ar fi putut-o anticipa.
Pe de altă parte, inculpatul arată că, atâta vreme cât fapta de nerespectare a obligației de organizare, conducere și control al activității de pază, precum și a modului de executare a serviciului de către personalul din subordine, reținută în sarcina sa este calificată drept contravenție prin art. 60 lit. e rap. la art. 49 lit. a din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, ea nu poate fi apreciată și sancționată ca infracțiune, pe motiv că legea penală are prioritate în raport cu cea contravențională.
În ceea ce privește aprecierea instanțelor că prejudiciul suferit de ""SA a produs o vătămare importantă a intereselor legale acesteia, fără să se arate în ce constă acea vătămare, inculpatul arată că este protecționistă și nelegală, câtă vreme "SA deși obligată prin voința legiuitorului să-și dovedească vătămarea importantă, nu a înțeles să facă acest lucru. Pe de altă parte, consideră că dacă, totuși a apreciat că prejudiciul suferit de societatea constituie o vătămare importantă a intereselor legale ale acesteia, instanța era obligată să-și argumenteze raționamentul, or argumentul instanței nu se înscrie în categoria argumentelor de natură a susține aprecierea consecințelor negative ale prejudiciului în planul vieții economice prezente și viitoare ale unei societăți comerciale. Mai arată că este greșit, pentru că persoanei vătămate îi rămâne posibilitatea solicitării de despăgubiri, pe cale civilă, iar în speță, nu numai vătămarea nu a fost dovedită, dar nici măcar prejudiciul suferit de. Mai învederează instanței că Tribunalul Timiș - Secția litigii de muncă - a dispus reintegrarea inculpatului pe postul deținut anterior și a anulat decizia de concediere, tocmai pentru că angajatorul nu a putut descrie, în concret, faptele de care acesta s-a făcut vinovat, rezumându-se la înșiruirea atribuțiilor de serviciu ale acestuia, la evocarea rezultatului produs și la acuzații generic formulate.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei penale recurate din prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art.385/6 pr.pen. instanța de recurs apreciază că recursul declarat de inculpat este întemeiat sub aspectul modalității de aplicarea a pedepsei accesorii inculpatului.
Starea de fapt reținută de către prima instanță și confirmată de instanța de apel este corectă fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul urmăririi penale și reluate în fața instanței si din care rezultă vinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii prev. de art 249 alin.1 Inculpatul Cod Penal prin neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu respectiv prin nerespectarea obligației de asigurare si supraveghere a zonei adiacente autovehiculului și a obligației de organizare, conducere si control a activității de pază si a modului de executare a serviciului de către personalul din subordine, respectiv de către șoferul autospecialei a cauzat o vătămare importantă intereselor legale ale părții vătămate SC SA.
Inculpatul angajat al SC SRL în funcția de agent însoțire valori șef echipă, în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu împreună cu celălalt inculpat și martora s-au deplasat la SC T, SC T și 1 de unde au ridicat câte un sac cu bani pe care i-au pus în spatele scaunului șoferului, apoi s-au deplasat în, la SC SRL, inculpatul intrând cu martora în magazin pentru a ridica sacul cu bani, în timp ce inculpatul șoferul autoturismului a parcat mașina și a intrat în magazin pentru a achita o.
Din actele dosarului reiese că în această perioadă de timp autospeciala a rămas nesupravegheată în condițiile în care toți membrii echipei de transport se aflau în incinta magazinului, astfel că a fost posibilă sustragerea a doi saci cu bani din interior așa cum reiese din procesul verbal de cercetare la fața locului. Apărarea inculpatului este nefondată câtă vreme vinovăția acestuia este evidentă și are la bază contractul încheiat între SC în calitate de transportator și SC SA în calitate de beneficiar, prin care s-a prevăzut că transportul valorilor monetare de la magazinele în cadrul cărora este situat beneficiarul, până la Banca Comercială sucursala T este asigurat de personalul de pază și însoțire, protecție, transport valori aparținând firmei la care era angajat și inculpatul. Prin urmare în momentul săvârșirii faptei inculpatul se afla in exercitarea atribuțiunilor de serviciu si avea obligația de a asigura, potrivit cap. din planul de pază al transporturilor de bunuri si valori, și supraveghea zona adiacentă a autovehiculului și traseul de la ușa de acces la ușa acestuia capitolul VII menționând că obligația inculpatului era aceea de a nu permite apropierea niciunei persoane străine de autovehiculul de transport valori pe timpul operațiunilor de încărcare descărcare, având obligația de a asigura locul și a păzi autovehiculul și conținutul transportului pe timpul staționării.
Mai mult, față de calitatea inculpatului recurent de șef de echipaj, acesta avea obligația de a organiza si conduce activitatea de pază, veghind la modul în care personalul din subordine, respectiv șoferul autospecialei își respectă îndatoririle sale, conform art. 49 din Lg.333/2003.prin urmare, nu se poate reține că fapta inculpatului recurent ar întruni elementele constitutive ale unei contravenții, deoarece legea penală are întâietate in fața celei contravenționale în situația unui concurs de calificări. Starea de fapt reținută a fost confirmată de martorul care are remarcat intrarea celor trei persoane în magazin observând cum o persoană necunoscută a trântit ușa de la autoturismul blindat cu care s-au deplasat inculpații, observând un îndreptându-se către Catedrală. De asemenea, această stare de fapt a fost confirmată și de persoana care însoțea inculpații pentru a ridica sacii de bani, respectiv martora și care a arătat că ușa din dreapta a autospecialei era neasigurată iar din interior lipseau doi saci cu bani.
Astfel, în mod corect s-a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de neglijentă în serviciu, greșit fiind în schimb modalitatea de aplicare a pedepsei accesorii. Analizând dispozițiile instanțelor de fond în ce privește pedeapsa accesorie, se constată că inculpatului i-a fost interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b și c pe Cod Penal durata executării pedepsei principale. În ce privește pedeapsa accesorie aplicată inculpatului, instanța constată că prin hotărârea pronunțată în cauza Hirst contra Marii Britanii/06.10.2005, Curtea Europeană a drepturilor Omului a decis că interzicerea generală și nediferențiată a dreptului de vot al deținuților, dacă este aplicabilă de drept tuturor deținuților condamnați ce se află în executarea pedepsei, indiferent de durata pedepsei principale și independent de natura sau gravitatea infracțiunii pe care au comis-o și de situația lor personală, este incompatibilă cu articolul 3 din protocolul 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.
Obligativitatea aplicării cauzei menționate de către autoritatea judecătorească română rezidă din aceea că prin Legea nr. 30/1994 a fost ratificată Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și, în plus, prin art. 20 alin. (2) din Constituție se prevede că dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
În același sens, se rețin și dispozițiile deciziei nr. LXXIV/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, care a statuat că dispozițiile art. 71.Cod Penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I - c nu Cod Penal se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3.Cod Penal Prin urmare, instanța de recurs apreciază că în raport cu infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, natura acesteia și ceea ce denotă ea despre personalitatea inculpatului, se impune a se interzice numai exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a - de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și lit. b ca Cod Penal pedepse accesorii.
Prin urmare, în baza art. 38515alin. 1 pct. 2 lit. d pr.pen. va admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 296/!/27.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Va casa decizia penală recurată și sentința penală nr- pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr- cu privire la pedeapsa accesorie și, rejudecând cauza în latura penală, ca înlătura interzicerea dreptului de a alege prev. de art. 64 lit. a teza I și Cod Penal a celui prev. de art. 64 lit. c pen.
Va menține celelalte dispoziții ale hotărârii penale pronunțate.
În temeiul art. 192 al. 3.C.P.P. vor rămâne în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta în recurs.
Se va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515alin. 1 pct. 2 lit. d pr.pen. admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 296/!/27.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Casează decizia penală recurată și sentința penală nr- pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr- cu privire la pedeapsa accesorie și, rejudecând cauza în latura penală, înlătură interzicerea dreptului de a alege prev. de art. 64 lit. a teza I și Cod Penal a celui prev. de art. 64 lit. c pen.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii penale pronunțate.
În temeiul art. 192 al. 3.C.P.P. rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta în recurs.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 29.01.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red.-30.01.2009
Tehnored.-02.02.2009
Prima instanță - Judecătoria Timișoara -
Instanța de apel - Tribunalul Timiș -,
Președinte:Codrina Iosana MartinJudecători:Codrina Iosana Martin, Anca Nacu, Florin
