Delapidare Spete Jurisprudenta Art 215 cod penal. Decizia 67/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 67/
Ședința publică din 29 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 2: Anca Nacu
JUDECĂTOR 3: Florin
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 284/A din 27.10.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul-recurent, asistat de avocat ales din cadrul Baroului T, reprezentată partea civilă intimată -" "SRL de avocat din cadrul Baroului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, apărătorul ales al inculpatului-recurent depune la dosar împuternicire avocațială.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și potrivit art. 38513Cpp, acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat, arată că se pretinde că inculpatul s-ar fi prezentat la o societate comercială prezentându-se ca doctor avocat, însă la momentul respectiv inculpatul era avocat, indiferent dacă era înscris sau nu în Barou, iar reținerea ca mincinoasă a acestei calități nu există. Precizează că singura problemă este dacă felul desfășurării activității inculpatului poate intra în elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, însă calitatea de avocat a inculpatului este autentică. Pe de altă parte, nu s-a demonstrat că există vreun contract, deci nu se poate vorbi de existența unei infracțiuni calificate. Totodată, precizează că din dosar lipsesc dovezile că s-ar fi înmânat suma pretinsă inculpatului, pretențiile civile nefiind dovedite, iar la judecarea cauzei a fost condamnat fără a avea un apărător. Prin urmare, solicită admiterea recursului și achitarea inculpatului întrucât infracțiunea pentru care a fost condamnat nu există. Depune la dosar un set de acte.
Apărătorul părții civile intimate solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de apel, avându-se în vedere probele administrate în cauză. Precizează că potrivit adresei nr. 29 din 2008, inculpatul a avut în perioada 10.05.1978 - 28.11.2006 calitatea de avocat, însă această calitate a încetat. Fiind posibil ca această calitate să înceteze când persoana devine nedemnă, prin săvârșirea unor fapte penale, calitatea de avocat a inculpatului a încetat. Arată că starea de fapt este cea reținută în mod corect de prima instanță și solicită respingerea recursului ca nefondat. Solicită cheltuieli de judecată.
Procurorul solicită respingerea recursului ca nefondat, din probe rezultând că inculpatul s-a prezentat în mod mincinos ca fiind avocat, neavând aceasta calitate. Totodată, precizează că s-au efectuat acte și s-au dat sume fără a se desfășura activități juridice, inculpatul restituind însă o parte din sumă. Față de excepția nulității absolute, precizează că este adevărat că hotărârea a fost casată pentru lipsa de apărare, însă s-a rejudecat.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, precizează că nu s-a prezentat sub titulatura de doctor avocat, iar din acte rezultă că societatea a prezentat o situație, o sumă de bani mai mare decât cea primită și predată avocatului care s-a prezentat la În legătură cu nulitatea hotărârii a fost judecat în lipsă și fără să i se asigure apărarea.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1236 din 8 mai 2008, Judecătoria Arad, în temeiul art. 215 alin. 2, 3 Cod penal a condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 06.12.1949 în loc., cetățean român, studii superioare, căsătorit, domiciliat în sat nr. 232, com., jud. A, fără forme legale în A, Str. -, -. 305,. B,. 7, Jud. A, CNP -, fără antecedente penale, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
În temeiul art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 5 ani.
În temeiul art. 71 Cod penal s-a dispus suspendarea exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal cu excepția dreptului de a alege.
În temeiul art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor privind revocarea suspendării condiționate conform art. 83 Cod penal.
În temeiul art. 14, 346 Cod procedură penală raportat la art. 998 Cod civil, a admis acțiunea civilă a părții civile - SRL cu sediul în, fostul Combinat Chimic, N jud. A și în consecință a obligat inculpatul să plătească suma de 10.373, 12 lei cu titlu de despăgubiri.
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 400 lei ce reprezintă cheltuieli judiciare.
În temeiul art. 189 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 1000 lei - plata onorariului avocațial.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în fapt că în cursul lunii octombrie 2005, inculpatul a fost contactat de către martora - contabil la - SRL, care știa că acesta este avocat, în vederea angajării acestuia pentru a reprezenta societatea menționată în 2 procese cu - Comunală și numitul G ce se aflau pe rol la Judecătoria Arad și respectiv ICCJ
Inculpatul este absolvent al Facultății de Drept B, promoția iunie 1975 ( 29-30) și a exercitat profesia de avocat în cadrul Baroului Colectiv de Asistență Juridică I în perioada 10.05.1978 - 28.11.1986, calitatea sa de avocat încetând conform decizie nr. 65/30.11.1987 (31).
S-a reținut că în prezent inculpatul nu figurează înscris în avocaților vreunui barou din țară, conform adresei nr. 496/2006 din data de 11.07.2006 emisă de Uniunea Națională a Barourilor din România, calitatea sa încetând pentru săvârșirea unor fapte penale legate de exercitarea profesiei de avocat (filele 36, 38 dosar nr.1573/P/2006).
În această situație, inculpatul s-a prezentat la sediul societății recomandându-se a fi "doctor în științe juridice", încheind un proces verbal cu numitul pentru a reprezenta interesele - în cele 2 procese menționate.
În perioada noiembrie - decembrie 2005, inculpatul a pretins și a primit în total suma de 6500 euro, echivalentul a 22.000 lei pentru achitarea cheltuielilor ocazionate de cele 2 procese deși inculpatul nu a reprezentat societatea la vreun termen de judecată din acele dosare.
Martorul A - conducător auto angajat la -, l-a transportat cu autoturismul societății de două ori pe inculpat, în cursul lunilor decembrie 2005 și ianuarie 2006, la B, pentru a participa la ședințele de judecată de la. într-un proces comercial în care acesta trebuia să reprezinte interesele - SRL.
Martora l-a însoțit pe inculpat la unul din termenele de judecată din procesul în care era pârât numitul G, dar inculpatul a părăsit sala de judecată înainte de a fi fost făcut apelul nominal și acesta nu i-a prezentat vreo legitimație de avocat sau de consilier juridic.
Partea vătămată - SRL s-a constituit parte civilă cu suma de 6500 euro adică echivalentul sumei de 22.000 lei reprezentând daune materiale.
Prima instanță a reținut că în cursul urmăririi penale, inculpatul a restituit o parte din sumă, respectiv 1800 euro, numitei, contabila societății. De asemenea, din suma încredințată inculpatului, suma de 5000 lei a fost înmânată avocatului din, încheindu-se contractul de asistență juridică nr. - din 17.01.2006 ( 59 dosar 1573/P/).
Instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile delictuale referitoare la existența faptei ilicite cauzatoare de prejudicii, a prejudiciului, a raportului de cauzalitate dintre acestea și respectiv privind vinovăția inculpatului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul care prin motivele depuse în scris a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii și rejudecând achitarea sa în baza art. 10 lit. a-d Cod procedură penală. În motivarea apelului acesta a arătat că niciodată nu și-a atribuit calitatea de avocat, afirmații părții vătămate sunt nereale și le-a făcut în scopul obținerii unor foloase materiale nejustificate, pentru acoperirea unor datorii imense pe care le-a făcut personal și în numele societății. S-a precizat că declarațiile martorilor nu sunt concludente pentru că, datorită calității lor au interese în cauză. S-a precizat că cererea de amânare și acțiunea civilă împotriva lui G s-a redactat de către fiica părții vătămate și tocmai pentru că se cunoștea că nu are calitatea de avocat s-a procedat la angajarea unui avocat din În legătură cu acțiunea civilă s-a arătat că sumele au fost acordate nejustificat, fără a exista vreo dovadă în acest sens și susține că nu a primit de la partea vătămată nici o sumă de bani.
Prin decizia penală nr. 284/A din 27.10.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, a fost respins apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 1236 din 8 mai 2008 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr-.
Examinând apelul declarat în cadrul dat de dispozițiile art. 378 Cod procedură penală prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu conform art. 371 alin. 2 Cod procedură penală tribunalul a constatat că prima instanță în mod corect a analizat și interpretat probațiunea administrată în cauză și a reținut o stare de fapt corespunzătoare adevărului, susținută de probatoriul cauzei, atât cel administrat în faza de urmărire penală cât și cel desfășurat în fața instanței și anume - plângerea părții vătămate, declarațiile reprezentantului părții vătămate, adresa nr. 126/2007, decizia nr. 65/1987, înscrisuri, declarațiile martorilor, A, declarațiile inculpatului.
S-a apreciat că susținerile inculpatului privind angajarea în calitate de avocat a d-lui pentru reprezentarea părții vătămate în fața instanței supreme nu a fost contestată de aceasta și nu prezintă relevanță sub aspectul vinovăției. De asemenea, înscrisurile depuse de către inculpat în fața instanței de apel nu au legătură cu activitatea infracțională a inculpatului, privesc alte activități ale părții vătămate.
Instanța de apel a considerat că, reținând vinovăția inculpatului, prima instanță a procedat la o justă încadrare juridică a faptei penale. Astfel, fapta inculpatului de a induce în eroare partea vătămată - SRL A prezentându-se ca "doctor avocat" în vederea reprezentării în fața instanței, obținând în acest fel foloase materiale și cauzând un prejudiciu constituie infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 2, 3 Cod penal.
Sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, instanța de apel a apreciat că aceasta este bine dozată, fiind adaptată gravității infracțiunii comise, prima instanță ținând seama la stabilirea ei de dispozițiile art. 72 Cod penal privitor la gradul de pericol social, limitele de pedeapsă stabilite de lege, modul și mijloacele de săvârșire a infracțiunii, urmarea produsă precum și cele privind persoana și conduita inculpatului.
Tribunalul a considerat că în cuantumul și modalitatea stabilită de prima instanță pedeapsa este aptă în realizarea scopului preventiv-educativ al acesteia astfel cum este definit de art. 52 Cod penal.
În privința laturii civile a cauzei tribunalul a reținut că prima instanță a soluționat-o în mod corect, suma acordată cu titlu de despăgubiri rezultând din probele de la dosar.
Așa fiind, instanța de apel, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală a respins ca nefondat apelul.
Împotriva deciziei penale nr. 284/A/27.10.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- din 09.06.2008 a declarat recurs în termenul legal inculpatul, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr- din 26.11.2008, prin care a solicitat a se dispune în baza art. 38515.pr.pen. casarea cu reținere hotărârii atacate și pronunțarea unei hotărâri de achitare în baza art. 11 al. 2 lit. a rap. la art. 10 al. 1 lit. a pr.pen. arătând în motivare că decizia penală nr. 611/R/2007 a Tribunalului Arad este lovită de nulitate absolută întrucât a fost lipsit de dreptul la apărare, cu toate că legea prevede că pentru fapta care i se impută trebuia să fie asistat de un apărător.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a celor analizate din oficiu, Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat pentru considerentele ce urmează.
Potrivit art. 215 alin. 1.Cod Penal, infracțiunea de înșelăciune constă în inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă.
2 al aceluiași articol conține în teza Iof ormă agravată, respectiv înșelăciunea săvârșită prin folosire de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase.
3 al aceluiași articol incriminează infracțiunea de înșelăciune în convenții, care constă în inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate.
Din probatoriul administrat rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că, în toamna anului 2005, inculpatul recurent a indus și menținut în eroare pe partea civilă A, cu ocazia încheierii și executării unui contract de mandat pentru reprezentarea în fața instanței de judecată, prin folosire de calități mincinoase (avocat), cerând și obținând o sumă de bani destinată acoperirii cheltuielilor ocazionate de două procese, inculpatul producându-i astfel părții civile o pagubă în valoare de 10.373,12 lei.
În acest sens sunt declarațiile reprezentantului părții civile, (directorul general), și a martorilor și care arată că: în toamna anului 2005, când partea civilă A avea nevoie de serviciile unui avocat, contabila societății -, știind că inculpatul este avocat, l-a recomandat pentru a reprezenta societatea în două procese - unul la A și unul la B; inculpatul s-a deplasat la sediul părții civile prezentându-se doctor avocat în științe juridice și menționând că în această calitate este în măsură să reprezinte societatea în fața instanțelor de judecată; inculpatul a câștigat astfel încrederea directorului general, care a dat dispoziție casieriei să îi elibereze sumele de bani solicitate - 6.500 euro; deși directorul general a i-a cerut în repetate rânduri încheierea unui contract de asistență juridică, inculpatul a evitat acest lucru invocând diverse pretexte; la un moment dat, inculpatul a recomandat reprezentanților societății parte civilă să angajeze un avocat din B, dar nu pentru că el nu ar avea calitatea de avocat, ci pentru că așa ar fi mai bine; după pierderea proceselor, la insistențele reprezentanților părții civile, inculpatul a restituit o parte din banii primiți de la aceasta - 1.000 euro în luna noiembrie 2006 și 800 euro în luna ianuarie 2007 ( 18-21, 27-29, 30-32 dosar urmărire penală și 55, 57, 56 dosar primă instanță nr- din 31.10.2007 al Judecătoriei Arad ).
De asemenea, martorul A, șoferul societății parte civilă, a declarat că a fost trimis de către administratorul cu inculpatul la B, la Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și că de fiecare dată îl aștepta pe inculpat în mașină, acesta revenind după 3-4 ore și spunând totul este rezolvat și că el cunoaște o persoană importantă acolo ( 33, 34 dosar urmărire penală și 58 dosar primă instanță nr- din 31.10.2007 al Judecătoriei Arad ).
Din înscrisurile de la dosar rezultă că inculpatul nu este avocat, el având această calitate doar în perioada 10.05.1978 - 28.11.1986, fiind exclus din profesie după o perioadă de suspendare până la rezolvarea situației sale penale ( 36, 38 dosar urmărire penală și 31 dosar primă instanță nr- din 31.10.2007 al Judecătoriei Arad ); totodată, reiese că nu inculpatul a reprezentat partea civilă în cele două procese ( 22, 26 dosar urmărire penală).
Instanța de recurs înlătură susținerile apărătorului inculpatului potrivit cărora calitatea de avocat ar înceta doar prin moarte. Art. 27 și 28 din Decretul nr. 281/1954 pentru organizarea și exercitarea avocaturii în Republica Populară Română (în vigoare în perioada în care inculpatul a fost avocat) prevăd categoriile de persoane care nu pot exercita profesia de avocat.
Curtea nu reține nici apărarea formulată de avocatul ales al inculpatului conform căreia, chiar dacă inculpatul a fost radiat din Baroul Arad, avea calitatea de a reprezenta în instanță o persoană fizică sau juridică. Această susținere nu are incidență în cauză, întrucât inculpatul s-a prezentat ca fiind doctor avocat în științe juridice, și nu doar ca o persoană care ar putea să reprezinte societatea în fața instanțelor de judecată. De altfel, reprezentanții societății parte civilă doreau expres să beneficieze de serviciile unui avocat, jurista societății (martora ) fiind proaspăt angajată. În acest sens este elocvent și comportamentul inculpatului, care, la unul din termenele de judecată când trebuia să asigure reprezentarea părții civile, a părăsit sala de judecată înainte de strigarea cauzei motivând că are ceva (a se vedea declarațiile martorei - 30-31 dosar urmărire penală și 57 dosar primă instanță nr- din 31.10.2007 al Judecătoriei Arad ). Totodată, inculpatul a recomandat reprezentanților societății parte civilă să angajeze un avocat din B, dar nu pentru că el nu ar avea calitatea de avocat, ci pentru că așa ar fi mai bine.
Nu va fi însușită nici susținerea apărătorului inculpatului în sensul că nu s-a încheiat vreun contract. Astfel, potrivit art. 942 Cod civil, contractul este acordul între două sau mai multe persoane spre a constitui sau a stinge între dânșii un raport juridic. Contractul de mandat este un contract consensual, luând naștere prin simplul acord de voință al părților, nefiind necesară îndeplinirea vreunor forme speciale. De altfel, neîntocmirea înscrisului constatator al contractului de mandat este imputabilă inculpatului, care a evitat acest lucru invocând diverse pretexte.
Se mai observă că este neîntemeiată și susținerea inculpatului din motivele de recurs, respectiv că decizia penală nr. 611/R/2007 a Tribunalului Arad ar fi lovită de nulitate absolută întrucât a fost lipsit de dreptul la apărare, cu toate că legea prevede că pentru fapta care i se impută trebuia să fie asistat de un apărător. Pe de o parte, decizia amintită este definitivă, așa încât nu mai este supusă controlului judiciar. Pe de altă parte, conform deciziei nr. LXIV/15.10.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, publicată în nr. 537/16.07.2008, dispozițiile art. 171 alin. 3 din Codul d e procedură penală se interpretează în sensul că asistența juridică nu este obligatorie, pentru petenți sau intimați, în cauzele ce au ca obiect plângeri formulate în condițiile art. 2781din Codul d e procedură penală.
Așadar, latura obiectivă a infracțiunii constă în acțiunea inculpatului de a folosi calitatea mincinoasă de avocat cu ocazia încheierii și executării unui contract de mandat pentru reprezentarea în fața instanței de judecată a A, cerând și obținând de la reprezentanții acestei societăți comerciale o sumă de bani destinată acoperirii cheltuielilor ocazionate de două procese, producându-i astfel părții civile o pagubă în valoare de 10.373,12 lei. În mod evident, dacă reprezentanții părții civile ar fi știut că inculpatul nu are calitatea de avocat, nu ar fi încheiat cu aceste contractul de mandat.
Latura subiectivă constă în intenția inculpatului de a induce și menține în eroare pe reprezentanții societății comerciale parte civilă în scopul obținerii pentru sine a unui folos material injust.
În privința sancțiunii, se observă că în mod corect pedeapsa a fost aplicată în cuantumul minim prevăzut de lege, având în vedere gradul de pericol social concret al infracțiunii (față de modul de săvârșire și consecințele acesteia) și persoana inculpatului (care nu are antecedente penale).
Tot în mod corect a fost individualizată și executarea pedepsei închisorii, prin dispunerea suspendării condiționate, având în vedere cuantumul pedepsei aplicate, lipsa antecedentelor penale și aprecierea că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.
Referitor la acțiunea civilă exercitată în prezenta cauză penală, Curtea constată că prima instanță a procedat în mod just prin admiterea acțiunii civile, considerându-se că sunt întrunite condițiile angajării răspunderii civile a inculpatului și că pretențiile formulate sunt întemeiate. Este evident că, prin acțiunea sa ilicită, inculpatul a cauzat părții civile un prejudiciu, reprezentat de diferența dintre suma de bani primită pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate de cele două procese și suma de bani plătită de inculpat avocatului din B în interesul societății comerciale parte civilă.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 38515pct. 1 lit. b pr. pen. va fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 284/A/27.10.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- din 09.06.2008.
În temeiul art. 193 alin. 6.C.P.P. rap. la art. 274.pr.civ. inculpatul recurent va fi obligat la plata sumei de 1.500 lei cheltuieli judiciare în recurs către partea civilă intimată
Văzând și disp. art. 192 al. 2.pr.pen. inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515alin. 1 pct. 1 lit. b pr.pen. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 284/A/27.10.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- din 09.06.2008.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpatul recurent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat, în recurs.
În temeiul art. 193 alin. 6.C.P.P. rap. la art. 274.pr.civ. obligă inculpatul recurent la plata sumei de 1.500 lei cheltuieli judiciare în recurs către partea civilă intimată
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 29.01.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red /06.02.2009
Dact 2.ex./09.02.2009
Prima inst. - Jud. - Judecătoria Arad
Inst. Apel - Tribunalul Arad - jud.
- jud.
Președinte:Codrina Iosana MartinJudecători:Codrina Iosana Martin, Anca Nacu, Florin
