Neglijența în serviciu (art.249 cod penal). Decizia 69/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 69/
Ședința publică din 29 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 2: Anca Nacu
JUDECĂTOR 3: Florin
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații și, împotriva deciziei penale nr. 258 din 08.10.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, pentru inculpații recurenți și lipsă, se prezintă avocat din oficiu din cadrul Baroului T, reprezentată partea vătămată-intimat SC""SRL de avocat - din cadrul Baroului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și potrivit art. 38513Cpp, acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul din oficiu al inculpaților recurenți, avocat, solicită a se lua act de retragerea recursului.
Apărătorul părții vătămate intimate, avocat -, solicită a se lua act de retragerea recursului. Cu cheltuieli de judecată.
Procurorul solicită a se lua act de retragerea recursului.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 773 din 14.03.2006 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr. 4796/2005, în baza art. 11 pct.2 lit. a raportat la art.10 lit. Cod procedură penală, a fost achitată inculpata - fiica lui și, născută la data de 02.04.1950 în loc., jud. A, domiciliată în A,-,. 178 b,. 14, CNP - pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu prev. de art.249 alin.1 Cod penal.
În baza art. 11 pct.2 lit. a raportat la art.10 lit. d Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul - fiul lui și, născut la 15.07.1947 domiciliat în A,-,. B,.3, CNP -, pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu prev. de art. 249 alin.1 Cod penal.
În baza art. 346 alin.2 Cod procedură penală instanța a respins acțiunea civilă exercitată de partea vătămată SC SRL cu sediul în, str -. 6,. C,. 4, jud. C, în cadrul procesului penal.
S-a constatat că partea vătămată, domiciliat în com. nr.111, jud. C, nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art. 192 alin.1, pct.1, lit. a Cod procedură penală a fost obligată partea vătămată SC SRL și partea vătămată, la plata către stat a sumei de 250 lei fiecare, cu titlul de cheltuieli judiciare, din care suma de 378,40 lei în contul -, pentru plata expertizei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că în data de 26.06.2003 în jurul orelor, 4,00 conducând autocamionul marca cu nr. de înmatriculare -, aparținând SC SRL, numitul circulând pe DN 7, la km 584+300 ca urmare a pierderii controlului volanului și impactului cu un copac de pe marginea drumului, a decedat.
Victima a fost transportată la Serviciul Județean de Medicină Legală unde în data de 27 06 2003 fost efectuată autopsia ocazie cu care acesteia i-au fost recoltate probe respectiv, o probă de sânge de către făptuitorul, probă care a fost ambalată într-un flacon nesigilat și etichetat iar ulterior trimisă serviciului laborator la data de 30.06.2003, în vederea efectuării analizei toxicologice pentru stabilirea alcoolemiei. Conform buletinului de analiză toxicologică nr.564/30 06 2003 victima avea o alcoolemie de 2,80 gr/litru alcool pur în sânge, alcoolemia fiind calculată de făptuitoarea.
Din raportul de expertiză întocmit de Comisia pentru interpretarea alcoolemiei, a rezultat că valoarea alcoolemiei victimei la ora 5,30 rămas aceeași cu cea din momentul decesului iar valoarea acesteia a fost influențată nesemnificativ de păstrarea probei din data de 27.06.2003 până la 30.06.2003.
Ca urmare a alcoolemiei stabilite, s-a reținut că SC SA, în calitate de asigurator al autovehiculului condus de victimă, nu a acordat părții vătămate SC SRL prima de asigurare.
Instanța de fond a reținut pe baza probelor administrate în cauză, că nu rezultă ca vreunul dintre inculpați să-și fi încălcat atribuțiile de serviciu și nici că analiza toxicologică ar fi greșită sau că victima ar fi avut un alt grad de alcoolemie decât cel stabilit.
Părțile vătămate nu au solicitat recalcularea alcoolemiei în termenul legal pentru păstrarea probei de sânge iar contestarea acesteia după termenul de 15 zile de păstrare a probei și după distrugerea acesteia a făcut imposibilă recalcularea.
S-a reținut, totodată, că partea vătămată a susținut că este imposibil ca victima să fi avut o asemenea alcoolemie întrucât aceasta nu obișnuia să consume alcool și nici în ultima cursă în care, de altfel, l- însoțit și l-a supravegheat tot drumul, nu a consumat băuturi alcoolice.
S-a mai arătat în sentința primei instanțe că cei doi inculpați nu aveau obligația de a comunica rezultatul analizelor toxicologice părților vătămate neavând date cu privire la proprietarii autoturismelor implicate în accident sau alte date ale persoanelor interesate în cauză iar părțile vătămate aveau obligația de a face demersuri pentru aflarea rezultatului analizelor, SML A neavând vreo obligație față de proprietarii autoturismelor.
Cuantumul alcoolemiei era înscris și în raportul de autopsie necesar înhumării victimei, raport al căror conținut părțile vătămate l-ar fi putut cunoaște.
Referitor la obiecțiunile depuse la dosar în legătură cu metodologia recoltării probelor biologice s-a arătat că pentru persoanele decedate se aplică prevederile protocolului nr.1336/C/4/27.12.2001, care a fost respectat în totalitate în sensul că a fost recoltată probă unică de sânge de 10 ml, flaconul a fost etichetat cu bandă adezivă pe care s- notat data decesului și data autopsiei, numele și prenumele decedatului. Proba a fost ambalată într-o sticlă pe dopul căreia a fost aplicată bandă adezivă și parafa medicului. Pe formularul de înregistrare au fost trecute numărul de înregistrare, numele și prenumele victimei, numele medicului, numele cadrului mediu, data decesului, data autopsiei iar adresa de înaintare conținea numărul de înregistrare în registrul laboratorului. De asemenea, nu s-a putut reține că analiza a fost tardiv înaintată către organele de cercetare penală iar în cauză a fost efectuată și o expertiză de către Comisia pentru interpretarea alcoolemiei din cadrul IML
Instanța de fond a concluzionat că din probe nu rezultă că inculpații au încălcat vreuna din atribuțiile de serviciu și în baza art. 11 p ct.2 lit. a rap. la art.10 lit. d Cod procedură penală a dispus achitarea inculpaților și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 249 alin.1 Cod penal și respins acțiunea civilă exercitată de SC SRL.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel partea vătămată SC SRL, care, prin concluziile orale puse de reprezentantul său în fața instanței a solicitat anularea probei biologice și a mențiunii din raportul de autopsie care face referire la această probă, întrucât victima nu a consumat băuturi alcoolice și probele biologice nu provin de la aceasta. A arătat că partea vătămată nu are pretenții de la inculpați și nu se opune menținerii dispozițiilor de achitare a inculpaților.
Prin memoriul depus la dosar (fila 54), apelanta a arătat următoarele:
S-a susținut că și în prezent victima, angajatul firmei în calitate de conducător auto, în momentul accidentului auto din 26 iunie 2003 nu a avut alcool în sânge întrucât nu a consumat băuturi alcoolice, astfel că toate actele privind probele biologice, examinarea lor și rezultatul constând în stabilirea unei alcoolemii de 2,80 %0, constatată prin actul de analiză toxicologică nr. 564 din 30.06.2003 al Serviciului Județean de Medicină Legală sunt și nule de drept și deci neavenite, urmând a fi desființată proba biologică precum și mențiunea din raportul de autopsie cu privire la această probă conform art. 348 Cod procedură penală întrucât nu provine de la victima accidentului.
În susținerea celor de mai sus s-au învederat instanței următoarele argumente:
a) Victima accidentului era un tânăr în vârstă de 23 de ani, cu o bună comportare în societate, neavând până la data accidentului încălcări ale legii de nici un fel și, în mod special, nici privind circulația rutieră, dovadă că nu a fost sancționat contravențional sau penal, astfel cum rezultă din cazierul judiciar precum și din adresa postului de poliție. Mai mult, declarațiile martorului precum și caracterizarea de la locul de muncă confirmă un fapt cert și anume, că victima nu obișnuia să consume alcool, obținând la o vârstă tânără permisul de conducere categoriile B, C, E, potrivit permisului nr. -, cum s-a constatat de poliție prin procesul-verbal de cercetare la fața locului din 26 iunie 2003 al Serviciului de Circulație Rutieră din cadrul IPJ Patronul firmei în cauză, a declarat în sesizarea scrisă adresată către IPJ A că victima, ca șofer, împreună cu patronul firmei, au plecat din comuna cu autocamionul marca cu număr de înmatriculare -, proprietatea acesteia, la data de 24.06.2003, orele 24,00, spre B, unde la 25.06.2003 au încărcat marfă pentru Olanda, după care, la orele 16,00, au plecat din B spre Ungaria pe ruta S-D-A-Nădlac.
Autovehiculul cu marfă a fost condus pe rând de victimă și de patronul firmei, acesta din urmă conducând de la B până la S, unde volanul a fost încredințat victimei, care a condus autovehiculul până la Nădlac unde, în data de 26.06.2003, orele 4,00, s-a produs accidentul urmare căruia acesta a decedat. Pe tot traseul parcurs de la și până la Nădlac, și nici anterior deplasării, șoferul nu a consumat alcool, fiind însoțit de angajatorul lui, astfel că în momentul accidentului nu putea practic să aibă alcool în sânge, cum greșit s-a reținut ulterior.
b)În plus, acest aspect a rezultat și din interpretarea datelor tehnice din diagramă.
Din procesul-verbal de cercetare la fața locului a rezultat că accidentul s-a produs pe un drum drept, între A și Nădlac, pe partea a sensului de mers, loc unde nu erau denivelări și semne rutiere de restricție ori vizibilitate redusă, ceea ce demonstrează neatenția la conducere a șoferului ca urmare a oboselii după 24 de ore de la plecarea de acasă, instalată firesc la un tânăr de numai 23 de ani.
c)Că șoferul a comis accidentul ca urmare a neatenției în conducere, instalată pe fondul unei oboseli accentuate, o confirmă și datele tehnice rezultate din diagrama tachografului autovehiculului - ("cutia neagră" a acestuia) interpretată de expertul tehnic autorizat inginer potrivit cărora din S, unde victima s-a urcat la volan, s-au parcurs până la L, unde a fost primul, circa 235 km. cu o viteză medie de 62,12 km./oră și de aici până la locul accidentului încă 70 km. cu o viteză medie de 72 km/oră. În ambele segmente de drum menționate au avut loc mai multe frânări, decelări și accelerări, impuse de condițiile de trafic, ceea ce dovedește că pe traseu, până la locul accidentului, șoferul avea reflexele normale, oboseala accentuându-se ulterior, când s-a apropiat de locul accidentului, viteza în acel moment fiind mai mare și anume, între 78 - 92 km/oră.
d)Acest mod de conducere exclude în mod absolut prezența alcoolului în sânge, căci la o alcoolemie de 2,80%0, cum s-a reținut ulterior, se instalează, potrivit literaturii de specialitate, așa-zisa fază a treia de intoxicație alcoolică concretizată prin anestezie, hipotermie, care evoluează spre comă, scăderea tensiunii arteriale și se termină prin colaps respirator și moarte datorată paraliziei.
e)În acest context este inexplicabil și fără logică prezentarea în dosarul de urmărire penală a unor date și acte referitoare la existența unei alcoolemii ridicate de 2,80%0, contrazise de starea de fapt relatată anterior, ca și contradicțiile și inadvertențele datelor probatorii reținute la anchetă, unde în raportul de autopsie din 27.06.2003 nu se face nici o mențiune că s-au recoltat probe biologice de la victimă, dar se inserează o frază privind alcoolemia, rezultată dintr-un buletin toxicologic întocmit la 30 iunie 2003, deci ulterior întocmirii raportului de autopsie. Deși întocmite la 30.06.2003 aceste date nu se comunică organului de poliție din care cauză acesta prin adresa nr. 3204/04.09.2003, după mai bine de două luni, comunică asigurătorului SA C că accidentul s-a produs datorită neatenției în conducere, autovehiculul a părăsit partea carosabilă lovindu-se de un copac.
Prin decizia penală nr. 258 din 08.10.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, a fost admis apelul declarat de împotriva sentinței penale nr. 773/14.03.2006 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr. 4796/2005.
A fost desființată parțial hotărârea atacată, iar în rejudecare, a fost desființat buletinul de analiză toxicologică - alcoolemie nr. 564/2003 privind pe, întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală
S-a luat act de renunțarea apelantei la pretenții civile,
Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii apelate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
A fost obligată apelanta la plata a câte 714 lei cheltuieli judiciare către inculpații, respectiv.
Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, sub toate aspectele de fapt și de drept, ținând cont și de dispozițiile art. 371 al. 2 Cod procedură penală, tribunalul a apreciat drept fondat apelul declarat de SC SRL, pentru următoarele motive:
S-a apreciat în esență că, în urma accidentului de circulație din 26.06.2003 soldat cu decesul șoferului, societatea proprietară a vehiculului și a mărfii din acesta - anume a suferit o pagubă de circa 20.000 euro, iar asigurătorul ar fi trebuit să acopere această pagubă dacă nu s-ar fi stabilit că șoferul a condus autotrenul în stare de ebrietate; altfel spus, prin buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. 564/30.06.2003 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală A s-a stabilit că nivelul alcoolemiei șoferului decedat, la momentul accidentului, era de 2,8 grame la mie.
S-a reținut că de la bun început, prin patronul său, martorul (persoană care l-a însoțit pe șofer pe tot parcursul drumului B-Nădlac) au susținut că mențiunile din buletinul de analiză al alcoolemiei nu corespund realității, întrucât șoferul nu a consumat alcool pe parcursul drumului, aducându-se în sprijinul acestei susțineri argumentele enunțate în memoriul depus la fila 55 dosar apel și numerotate a, b, c, d,
Chiar dacă instanța de apel a apreciat drept credibile argumentele expuse de apelantă prin memoriul său, s-a precizat că obiectul prezentului dosar nu-l constituie în mod direct stabilirea faptului dacă victima a avut sau nu alcoolemie la momentul accidentului, ci dacă cei doi inculpați se fac sau nu vinovați de comiterea infracțiunii de neglijență în serviciu.
Cu privire la acest aspect, instanța de apel, analizând ansamblul probațiunii cauzei și văzând și atribuțiile de serviciu pe care le aveau cei doi inculpați, conform fișei postului, a constatat că nu se poate reține vreo culpă a acestora cu privire la încălcarea vreunei îndatoriri de serviciu; altfel spus, cei doi inculpați au respectat metodologia de recoltare a probelor de sânge pentru persoanele decedate, metodologie stabilită prin Protocolul nr. 1336/C/4/27.12.2001 (fila 14 dosar 5116).
Cu privire la acest Protocol nr. 1336/2001, s-a menționat că are valoarea unei norme organizatorice interne, fiind emis chiar de conducerea Serviciului de Medicină-Legală A, astfel după cum rezultă din adresa instituției menționate, aflată la fila 44 dosar apel.
Lecturând prevederile cuprinse în menționatul Protocol 1336/2001, instanța de apel a remarcat faptul că acesta nu conține nici o garanție referitoare la aspectul că sângele recoltat aparține persoanei decedate și acest sânge nu poate fi în vreun fel contaminat, (fapt ce ar putea duce la denaturarea analizelor de laborator), mai precis, s-a avut în vedere faptul că (spre deosebire de procedura de recoltare a probelor biologice pentru persoane vii) la persoanele decedate nu există obligația sigilării flaconului în care s-a recoltat sângele; spre exemplu, în Protocolul 1336 se menționează doar că recipientul se etichetează cu bandă adezivă, iar ca element de siguranță, pe o bandă adezivă ce traversează dopul recipientului, se aplică parafa și semnătura medicului legist; evident că aceste procedee nu au valoarea unei sigilări, astfel după cum s-a putut lesne remarca și prin comparație cu procedura recoltării probelor biologice pentru persoanele vii.
S-a reținut că mențiunea nesigilării apare, de altfel, și în registrul Serviciului de Medicină Legală A de evidențe și înregistrare a probelor de sânge (fila 68 dosar de fond), sub nr. 564/30.06.2003. S-a apreciat că acest fapt poate crea suspiciuni din partea persoanelor încredințate că alcoolemia este greșită, cu atât mai mult cu cât, la aceea dată - 30.06.2003, inculpatul a predat laboratorului de analiză toxicologică, încă un flacon nesigilat cu sânge, aparținând numitului G, (persoană decedată, de asemenea); așadar, câtă vreme ambele flacoane au fost predate nesigilate, nu există nici o garanție că cele două probe de sânge nu au fost inversate între ele, din greșeală; evident că această supoziție poate părea o simplă speculație, fără nici o legătură cu realitatea, dar, rămâne de subliniat faptul că procedura de recoltare a probelor biologice pentru persoane decedate - stabilită la nivelul Serviciului Județean de Medicină Legală A este deficitară.
O altă deficiență importantă cu privire la modalitatea de organizare a evidenței Serviciului Județean de Medicină Legală A s-a considerat că o constituie, în opinia instanței de apel, modalitatea de comunicare, respectiv predare către persoane sau instituții, a rezultatelor analizelor de laborator efectuate. În concret, la întrebarea instanței cu privire la data la care s-a predat poliției buletinul de analiză al alcoolemiei numitului și raportul de autopsie efectuat, Serviciul Județean de Medicină Legală Aar ăspuns prin adresa de la fila 44 dosar apel că "aceste date nu se arhivează".
Or, s-a apreciat că imposibilitatea dovedirii datei la care s-a comunicat poliției rezultatul alcoolemiei, poate contura concluzia justificată că această comunicare s-a făcut după expirarea termenului de 15 zile, stabilit pentru păstrarea probelor de sânge, așadar după distrugerea probei.
Tribunalul Arada considerat cp acest fapt are o deosebită importanță pentru apelantă, care s-a văzut pusă în imposibilitate de a contesta nivelul alcoolemiei, întrucât, în momentul în care a aflat despre aceasta, proba de sânge fusese deja distrusă (fără a se întocmi vreun proces-verbal în acest sens).
Referitor la această problemă, s-a reținut că nemulțumirile și suspiciunile apelantei sunt cu atât mai mari cu cât din adresa întocmită de IPJ A sub nr. 5204/04.09.2003 (adică după mai bine de două luni de la data stabilirii alcoolemiei) către Sucursala C (fila 35 dosar primă instanță) rezultă că împrejurările și cauzele producerii accidentului de circulație au fost "neatenția în conducere" a șoferului; prin urmare, la data de 04.09.2003, Poliției A nu i se adusese la cunoștință faptul că șoferul avusese o alcoolemie de 2,8 grame la mie, astfel că s-a presupus că motivul accidentului a fost neatenția în conducere, fapt comunicat societății de asigurare.
S-a reținut că, după acest moment, la o dată care nu s-a putut stabili, a fost descoperit aspectul că, de fapt, printr-un buletin de analiză a alcoolemiei întocmit la 30.06.2003 s-a stabilit că șoferul fusese sub influența alcoolului la data accidentului.
O altă problemă ridicată în cauză, s-a referit la faptul că prin raportul de autopsie a numitului - întocmit la 27.06.2003 sub nr. 249/B/1 se menționează nivelul alcoolemiei, care a fost stabilit 3 zile mai târziu. Acest aspect a fost de natură a crea suspiciuni suplimentare apelantei, ținând cont mai ales de faptul că nu s-a specificat vreo dată a redactării raportului, ulterioară datei de 30.06.2003, deși se pare că aceasta a fost o simplă omisiune după cum justifică Serviciul Județean de Medicină Legală în înscrisul de la fila 44.
În concluzie, sintetizând ideile deja expuse, aspectul real și esențial pentru apelantă (susținută de familia victimei) este faptul că nu au avut posibilitatea efectivă a contesta acel raport de analiză toxicologică alcoolemie întocmit victimei. S-a apreciat că acest fapt nu s-a datorat vreunei culpe a celor doi inculpați, care, au respectat procedurile interne stabilite la nivelul Serviciului Județean de Medicină Legală prin Protocolul 1336, ci, s-a datorat modului în care conducerea instituției a înțeles să reglementeze această activitate.
În opinia instanței de apel este de neconceput ca o probă (chiar științifică fiind) să dobândească o valoare probantă absolută, în ciuda altor numeroase probe contrar ii, în condițiile în care nu au existat garanții suficiente care să permită părții interesate să conteste acel mijloc de probă. Or, în condițiile în care partea vătămată, din motive independente de voința și diligența sa, nu a beneficiat de posibilitatea efectivă de a contesta în mod eficient un mijloc de probă, tribunalul a apreciat că proba respectivă este ilegală și total lipsită de valoare probatorie.
Chiar dacă instanța nu a pronunțat o hotărâre de condamnare a inculpaților, ci de achitare a acestora în temeiul art. 10 lit. cod procedură penală, s-a considerat că aceasta nu înseamnă că nu trebuie să facă aplicarea dispozițiilor art. 348 cod procedură penală referitor la desființarea înscrisului susmenționat (buletinul de analiză toxicologică 564/2003) și mențiunea în raportul de autopsie nr. 249/N/1 din 27.06.2003 referitor la aceeași alcoolemie.
Împotriva deciziei penale nr.258 din 8.10.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- prin care s-a admis apelul declarat de SC SRL împotriva sentinței primei instanțe care a fost desființată parțial și s-a dispus desființarea buletinului de analiză toxicologică- alcoolemie nr.564/2003 privind pe întocmit de SML A, luându-se act de renunțarea apelantei la pretențiile civile și fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Prin registratura instanței s-au depus cererile inculpaților prin care aceștia arătau că își retrag recursul declarat, declarația acestora în acest sens fiind depuse în scris și atașate în file separate la dosar, astfel că, în temeiul art. 3854al. 2.pr.pen. raportat la art. 369.pr.pen. se va lua act de retragerea recursurilor declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr. 258 din 8.10.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
În temeiul art. 193.pr.pen. vor fi obligați inculpații la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare către partea vătămată "".
În temeiul art. 192 al. 2.pr.pen. va fi obligat fiecare parte recurentă la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 3854al. 2.pr.pen. raportat la art. 369.pr.pen. ia act de retragerea recursurilor declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr. 258 din 8.10.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
În temeiul art. 193.pr.pen. obligă inculpații la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare către partea vătămată "".
În temeiul art. 192 al. 2.pr.pen. obligă fiecare parte recurentă la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 29.01.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red.-30.01.2009
Tehnored.-06.02.2009
Prima instanță - Judecătoria Arad -
Instanța de apel - Tribunalul Arad -,
Președinte:Codrina Iosana MartinJudecători:Codrina Iosana Martin, Anca Nacu, Florin
