Nerespectarea hotărârilor judecătorești (art. 271 cod penal). Decizia 106/2008. Curtea de Apel Suceava
Comentarii |
|
Dosar nr- art.271 Cod penal
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.106
Ședința publică din 25 februarie 2008
PREȘEDINTE: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 2: Motan Traian
JUDECĂTOR 3: Ilieș Titiana
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, domiciliat în mun. R,- A, jud. S, împotriva deciziei penale nr.447 din 16 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția penală.
La apelul nominal a răspuns inculpatul - recurent, asistat de avocat ales, lipsă fiind partea vătămată - intimată.
Procedura este legal îndeplinită.
Avocat, pentru inculpatul - recurent, dezvoltând pe larg motivele depuse în scris la dosar, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.a pr.pen. întrucât acesta nu se face vinovat de comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea deciziei ca fiind legală și temeinică, având în vedere că după punerea în executare a dispozitivului sentinței de condamnare, acesta a ocupat din nou suprafața de teren folosită de partea vătămată.
Inculpatul - recurent, având ultimul cuvânt, a solicitat admiterea recursului, arătând că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa.
Declarând dezbaterile închise, dezbateri ce au fost înregistrate pe sistem audio,
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin sentința penală nr.456 din 29.06.2007 Judecătoria Rădăuția condamnat pe inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunilor:
- prev.de art.271 alin.2 Cod penal, la pedeapsa de 1(un) an închisoare;
- prev. de art. 291 Cod penal, la pedeapsa de 6(șase) luni închisoare.
- prev. de art.292 Cod penal, la pedeapsa de 3(trei) luni închisoare.
În baza disp. art.33 lit.a Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 1(un) an închisoare, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiționat conform art.81-82 Cod penal.
S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art.83 Cod penal.
În baza disp. art.71 alin.5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit. a - c Cod penal, pe durata termenului de încercare de 3 ani stabilit pentru pedeapsa principală.
S-a dispus repunerea părțile în situația anterioară, iar inculpatul a fost obligat la plata sumei de 120 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut din adresa nr. 33 din 14.08.2006 a Biroului Asociat Executori Judecătorești " " R adresată poliției mun. R (fila 122 dosar) că la data de 22.11.2001 creditoarea - a solicitat punerea în executare a titlului executoriu, sentința civilă nr. 1288, din 29.03.1999 a Judecătoriei Rădăuți, cerere în baza căreia s-a întocmit dosarul de executare nr. 358/2001, debitor fiind inculpatul. După îndeplinirea procedurii legale, respectiv emiterea somației la adresa debitorului la data de 15.04.2002 s-a deplasat la fața locului însoțit de expert în vederea punerii în executare a sentinței mai sus menționate. Potrivit procesului verbal încheiat expertul a identificat, măsurat și delimitat suprafețele de teren ce au fost atribuite părților. La data de 27.11.2003 creditorul a solicitat punerea în executare sentinței penale nr. 1271/19.12.2002 a Judecătoriei Rădăuți, prin care părțile au fost repuse în situația anterioară în sensul că inculpatul debitor a fost obligat să predea părții vătămate posesia suprafeței de 26 ari teren părții vătămate. La data de 15.12.2005 executorul judecătoresc s-a deplasat cu expertul, care a identificat, măsurat și delimitat suprafața de 26 ari la locul "", fără a se consemna nici o înțelegere cu privire la inversarea loturilor. De altfel în momentul executării silite s-a constatat că suprafețele de teren ce au fost atribuite părților erau ocupate în mare parte de către inculpatul debitor împotriva căruia s-a făcut executarea silită, iar predarea în posesie a terenurilor s-a făcut conform hotărârilor judecătorești.
Din ansamblul și analiza probelor administrate în cauză prima instanța a stabilit că inculpatul ocupă părții vătămate o suprafață de 2600 mp teren situat la locul numit " ", că refuză să respecte hotărârea judecătorească prin care partea vătămată a fost pusă în posesie cu acest teren și o împiedică să-l folosească, faptă prevăzută de art. 271 alin. 2 Cod penal, că a făcut declarații false în legătură cu parcelele de teren și s-a folosit de aceste acte în obținerea unor înscrisuri pentru dobândirea unei parcele de teren care nu era proprietatea sa, fapte care întrunesc conținutul infracțiunilor de fals în declarații prev. de art. 292 Cod penal și uz de fals prev. de art. 291 Cod penal, situație în care se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor mai sus menționate, comise în concurs real și pe cale de consecință că urmează a răspunde penal, la individualizarea pedepselor avându-se în vedere criteriile generale prev.de art.72 Cod penal.
Ca modalitate de executare a pedepsei rezultante instanța a stabilit că aplicarea unei pedepse fără privare de libertate este în măsură a-și atinge scopul educativ față de inculpat, sens în care a dat curs prevederilor art.81 Cod penal.
Totodată, prima instanță a dispus repunerea părților în situația anterioară, în sensul ca inculpatul să elibereze terenul pe care l-a ocupat.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen legal partea vătămată și inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, primul susținând că apelul declarat vizează sancțiunea aplicată inculpatului de către prima instanță, având în vedere poziția procesuală a acestuia, precum și faptul că a mai fost sancționat pentru aceeași faptă, învederând totodată faptul că prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la cheltuielile judiciare, motiv pentru care a solicitat admiterea apelului, desființarea parțială a sentinței și aplicarea unei sancțiuni corespunzătoare gravității faptei comise, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare de la instanța de fond; iar cel de-al doilea solicitând în principal achitarea sa în baza art.10 lit.c Cod proc.penală, iar în subsidiar, în baza art.10 lit.a sau d Cod proc.penală, având în vedere că este proprietarul terenului în litigiu, conform titlului de proprietate depus la dosar.
Tribunalul Suceava - secția penală prin decizia nr.447 din 16.XI.2007 a admis apelul inculpatului și a desființat în parte sentința atacată, în sensul că în temeiul art.71 alin.2 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a teza a II-a și art.64 lit.b Cod penal (în loc de 64 lit.a, b, c Cod penal) și a făcut aplicarea disp. art.71 alin.5 Cod penal.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței și s-a respins ca nefondat apelul declarat de partea vătămată.
Împotriva deciziei a formulat recurs inculpatul reiterând motivele din apel și solicitând în esență achitarea sa în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.a pr.pen. pentru infracțiunile pentru care a fost condamnat, motiv de casare prev. de art.3859pct.18 pr.pen.
Criticile nu sunt întemeiate.
Instanțele de fond și apel au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, încadrând corespunzător din punct de vedere juridic faptele comise în textele de lege mai sus-menționate.
Examinând lucrările dosarului Curtea reține că:
- prin sentința civilă nr.1288/29.03.1999 Judecătoria Rădăuția admis acțiunea formulată de reclamanții, -, - și în contradictoriu cu pârâta, a lichidat starea de indiviziune existentă între părți cu privire la suprafața de 16.900 mp teren atribuind lui lotul nr.2 (colorat în galben) format din suprafața de 2.600 mp teren și 1.625 mp teren situat în Asociația ""; lui - lotul nr.4 colorat în roșu format din suprafața de 2.600 mp teren și 1.625 mp teren situat în Asociația ""; lui lotul nr.3 colorat în maro, format din 2.600 mp teren și 1.625 mp teren situat în Asociația "" și moștenitorilor lui numiții, și în indiviziune lotul nr.1 (colorat în albastru) format din 2.600 mp teren și 1.625 mp teren situat în Asociația "", schița terenurilor pe loturi aflându-se la 143 dosar de partaj.
- sentința menționată a rămas definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.2441/2.10.2001 a Curții de APEL SUCEAVA.
- la data de 15.04.2002 după îndeplinirea procedurii legale, executorul judecătoresc la solicitarea lui - a procedat la punerea în executare a titlului executoriu respectiv sentința civilă mai sus menționată, prin identificarea, delimitarea, măsurarea suprafețelor de teren atribuite părților și punerea în posesie a acestora, aspect ce rezultă din procesul verbal încheiat în acest sens.
- întrucât pe terenul atribuit lui, între timp decedat, este edificată gospodăria lui -, între aceasta și - moștenitorul lui, a intervenit o convenție prin care cei doi și-au schimbat loturile, devenind astfel proprietarul lotului nr.2.
- cum terenul în litigiu a fost îngrădit de către, proprietarul pământului neavând acces la acesta, a formulat plângere penală, iar prin sentința penală nr.1271/19.12.2002 a Judecătoriei Rădăuți, rămasă definitivă prin decizia penală nr.514/2.07.2003 a Curții de APEL SUCEAVA, a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești prev.de art.271 alin.2 cod penal, la pedeapsa de 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, dispunându-se totodată repunerea părților în situația anterioară.
- cu respectarea procedurilor prealabile, la data de 15.12.2005 urmare a solicitării lui, executorul judecătoresc s-a deplasat la suprafața de teren în litigiu, a procedat la identificarea, măsurarea și delimitarea acesteia, precum și la predarea sa către proprietar, însă cu toate acestea a împiedicat-o pe partea vătămată să folosească terenul, începând la acel moment construcția unui gard din beton, definitivat în prezent și care îngrădește întreaga suprafață de 52 ari, aspect recunoscut de cel în cauză în fața instanței de apel.
În raport de situația de fapt reținută, Curtea constată că inculpatul a comis infracțiunea de nerespectare a hotărârii judecătorești și pe cale de consecință urmează a răspunde penal în maniera stabilită în mod corect de către instanța de fond.
Deși inculpatul a susținut că posedă pe lângă hotărârea judecătorească de partaj și titlu de proprietate din anul 2006, prin care justifică deținerea întregii suprafețe de 52 de ari, instanța de control judiciar constată că acel titlu are la bază acte care nu corespund realității, respectiv un proces verbal de punere în posesie nr.2310/15.03.2004, pe lotul nr.2 în loc de 1 cum s-a stabilit prin expertiză, fără verificările necesare în teren întocmit de angajat al Primăriei la solicitarea inculpatului, act folosit de cel în cauză la notar pentru obținerea actului de partaj 529/15.03.2005 prin care primește tocmai posesia terenului în litigiu cu care apoi se intabulează, făcându-se astfel vinovat și de săvârșirea infracțiunilor de fals în declarații și de uz de fals, pentru care în mod justificat a fost condamnat de prima instanță la pedepse cu închisoare individualizate în raport de criteriile generale prev.de art.72 cod penal.
Așa fiind, Curtea nu poate reține inexistența faptei - câtă vreme există o faptă sancționată de legea penală -, că aceasta nu a fost comisă de inculpat - atâta timp cât acesta recunoaște că deține suprafața de 52 de ari pe care a îngrădit-o - și că lipsește intenția făptuitorului dată fiind existența titlului de proprietate în condițiile în care acest titlu a fost obținut pe căi ilicite.
În consecință, reanalizând situația de fapt amplu descrisă în motivarea soluțiilor anterioare și întreg materialul probator administrat în cauză, Curtea constată că motivele de recurs formulate de inculpat și care vizează achitarea sa nu pot fi primite.
Față de aceste considerente și cum nici din oficiu nu sunt date motive de casare în temeiul art.38515alin.1 pct.1 lit.b pr.pen. recursul declarat de inculpat se va respinge, ca nefondat.
Văzând și disp. art.192 alin.2 pr.pen.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 447 din 16.11.2007 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția penală, și-l obligă pe acesta să plătească statului suma de 80 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 25.02.2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
2 ex.
03.03.2008
Jud. -
Președinte:Biciușcă OvidiuJudecători:Biciușcă Ovidiu, Motan Traian, Ilieș Titiana