Nerespectarea hotărârilor judecătorești (art. 271 cod penal). Decizia 119/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 119
Ședința publică de la 12 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ene Ecaterina
JUDECĂTORI: Ene Ecaterina, Pocovnicu Dumitru Crîșmaru Gabriel
- -
-A- grefier
***********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de - - procuror
Pe rol fiind judecarea recursurilor penale declarate de inculpații E și E și partea civilă împotriva deciziei penale nr.466/A din 28.10.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții inculpați asistați de avocat ales și intimatul parte civilă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei după care:
La solicitarea instanței dacă a declarat apel, partea civilă a răspuns că nu a declarat apel deoarece a declarat parchetul și a apreciat că nu este necesar să mai declare și el.
Instanța a pus în discuție admisibilitatea recursului declarat de partea civilă potrivit dispozițiilor art.3851al.4 Cod procedură penală și a acordat cuvântul părților pe această excepție.
Avocat având cuvântul pentru recurenții inculpați a pus concluzii de admitere a excepției pusă în discuție de instanță.
Recurentul parte civilă având cuvântul cu privire la excepția pusă în discuție de instanță a susținut că este dreptul său să declare recurs dacă procurorul nu a dus cazul mai departe.
Procurorul având cuvântul a pus concluzii de respingere a recursului declarat de partea civilă ca inadmisibil.
Părțile și procurorul au învederat instanței că nu au alte cereri de formulat.
Nefiind formulate alte cereri, instanța a constatat recursurile declarate de inculpați în stare de judecată și a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurenții inculpați a susținut că motivele de recurs sunt aceleași ca și motivele de apel invocând netemeinicia sentinței de condamnare a inculpaților. În apel a insistat în audierea martorului lucru care nu s-a realizat deoarece era plecat în străinătate. Această mărturie era absolut necesară deoarece martorul nu fusese audiat la fond. Numai soția părții civile a declarat de natură a conduce la condamnarea inculpaților, alte probe în cauză nu sunt. Martorii audiați la instanța de fond au arătat că au văzut doar că partea civilă tăia pomii dar nu au văzut pe inculpați tulburând pe acesta în stăpânirea terenului nu au spus că distrugeau gardul sau proferau amenințări. La dosar nu sunt probe din care să rezulte că inculpații au proferat injurii sau amenințări ori au împiedicat în vreun fel pe partea civilă să folosească terenul.
A pus concluzii de admitere a recursului declarat de inculpați casarea deciziei și pe fond achitarea inculpaților. A invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859pct.9,18 Cod procedură penală susținând că instanța de apel nu a motivat soluția dată și nu au fost avute în vedere toate probele administrate în cauză. Nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Intimatul parte civilă având cuvântul cu privire la recursul declarat de inculpați a susținut că a cumpărat terenul în litigiu fiind de bună credință iar susținerile inculpaților nu sunt reale și nici confirmate. La dosar sunt suficiente probe din care rezultă că inculpații se fac vinovați de faptul că i-a fost tulburată liniștea familiei și nu a fost respectată o hotărâre. A solicitat respingerea recursului.
Procurorul având cuvântul a pus concluzii de respingerea recursului ca nefondat, menținerea deciziei ca fiind temeinică și legală, soluția s-a pronunțat având în vedere tot probatoriul administrat. A cerut obligarea recurenților la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurenții inculpați și având ultimul cuvânt au susținut că au cumpărat pe căi cinstite terenul în litigiu și că partea civilă este cel care a pătruns pe terenul lor. Au depus la dosar copia certificatului de atestare fiscală pentru persoane fizice privind impozitele și taxele locale.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin 782/14 aprilie 2008 Judecătoriei Bacău pronunțată în dosarul -, inculpații E și E, au fost condamnați la pedepsele de 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești prev.de art.271 alin.3 teza I și de 1 lună închisoare pentru comiterea infracțiunii de distrugere, prev. de art.217 alin.1 Faptele fiind concurente, cele două pedepse au fost contopite, în pedeapsa cea mai grea, inculpații având astfel de executat pedeapsa de 6 luni închisoare.
Pedepsele principale aplicate celor doi inculpați au fost suspendate potrivit art.81, termenele de încercare fiind stabilite potrivit art.82, susnumiților atrăgându-li-se atenția cu privire la conținutul art.83
Pe lângă pedeapsa principală, inculpaților le-a fost aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza II și lit.b din, pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art.348 pr.pen. s-a dispus restabilirea situației anterioare, inculpații fiind obligați că lase părții vătămate în deplină proprietate și liniștită posesie, suprafața de 515,79. situată în com. sat. jud.B, 18 610/1 identificate pe conturul 17-18-19, 15-11-10-16 din schița anexă la raportul de expertiză (ds- al Judecătoriei Bacău ).
Pretențiile civile ale părții civile au fost respinse.
În temeiul art.191 alin.1,2, fiecare inculpat a fost obligat la plata de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere că numiții și au devenit proprietarii suprafeței de 1300. prin contractul de vânzare cumpărare, autentificat sub nr.147/08.02.2006, de BNP, însă urmare a faptului că nu li s-a permis să stăpânească suprafața de 515,79 mp, aceștia au fost obligați să promoveze acțiune judecătorească pronunțându-se astfel sentința civilă nr.1362/23.02.2007, prin care inculpații și și numiții și au fost obligați să lase în deplină proprietate și pașnică posesie această suprafață de teren.
Având în vedere această hotărâre judecătorească numiții au fost puși în posesie conform procesului verbal încheiat de executorul judecătoresc la data de 13.07.2007, în aceeași zi edificându-se un gard pentru delimitarea proprietății. La aceeași dată, când familia a fost pusă în posesie și a edificat gardul ce delimitează proprietatea, inculpații, au demontat o parte din gardul edificat pătrunzând pe terenul în cauză, adresând injurii și amenințări cu acte de violență la adresa familiei. Fiind sesizate organele de poliție din cadrul postului de poliție, acestea s-au deplasat la fața locului, unde au găsit pe cei doi inculpați pe terenul aparținând părții vătămate, refuzând să părăsească terenul, deși organele de poliție le-au solicitat acest lucru aducând injurii și amenințări la adresa familie, spunându-le că le va da foc la locuință și că-i va omorî.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpații, și procurorul.
Numai apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacăua fost motivat în scris.
Astfel procurorul a criticat hotărârea primei instanțe deoarece pedepsele aplicate inculpaților sunt nejustificat de blânde, în condițiile în care sunt cunoscuți cu antecedente penale și s-a omis a se face aplicarea art.71 alin.5
Oral, prin avocatul ales inculpații au criticat hotărârea primei instanțe în ceea ce privește greșita lor condamnare, solicitând ca în apel să fie achitați.
Examinând sentința atacată pe marginea actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, Tribunalul Bacău prin decizia penală nr.466/A/28.10.2008 a constatat că situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost corect stabilite.
Din probele dosarului a rezultat că în cursul anului 2006, partea vătămată împreună cu soția sa au cumpărat suprafața de 1300. de la numitul G, care la rândul său deținea un act de vânzare-cumpărare pentru această suprafață de teren. Anterior G se judecase cu și pentru aceeași suprafață de teren, obținând hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Terenul în litigiu se află în spatele casei inculpaților.
Soții au susținut că ar fi cumpărat terenul în litigiu de la numitul, încheind cu acesta un act de vânzare-cumpărare de mână cu doi martori, nicidecum printr-un act autentic așa cum cerea legea. Deși inculpații au avut posibilitatea să perfecteze vânzarea-cumpărarea n-au procedat în acest sens.
În anul 2000, numitul a vândut terenul numitului G pe baza unui contract de vânzare-cumpărare autentificat la notariat.
Deși au pierdut procesul civil, inculpații au declarat că nu înțeleg să respecte civ.1362/28 febr.2007, definitivă și irevocabilă, continuând să susțină că suprafața de 515. teren este a lor și din această cauză au desfăcut gardul construit de partea vătămată, pătrunzând astfel pe terenul pe care aceasta fusese pusă în posesie în acea zi de către executorul judecătoresc.
Pedepsele aplicate inculpaților sunt într-adevăr mici. La individualizarea pedepselor, instanța de fond a avut în vedere împrejurările concrete în care au fost săvârșite faptele deduse judecății. Nu se justifică majorarea pedepselor aplicate inculpaților în condițiile în care acestea n-au stăruit în greșeală ci au permis părții vătămate să intre în posesia terenului în litigiu, respectând în cele din urmă hotărârea judecătorească.
Achitarea inculpaților nu este însă cu putință, întrucât aceștia l-au împiedicat pe să intre în posesia terenului în litigiu, desfăcând și-o parte din gardul ridicat pentru delimitarea proprietății dobândite și pentru care aveau o hotărâre judecătorească favorabilă.
Apelurile inculpaților cât și apelul procurorului sunt întemeiate sub un alt aspect și anume în ceea ce privește omisiune suspendării pedepsei accesorii. Atâta vreme cât a fost suspendată executarea pedepselor principale trebuia suspendată și executarea pedepselor accesorii. Alte motive care să facă mai ușoară situația inculpaților nu există.
Având în vedere cele de mai sus, apelurile au fost admise doar în ceea ce privește neaplicarea prevederilor art.71 alin.5
Împotriva acestei decizii au declarat recurs partea civilă și inculpații și.
Partea civilă a motivat în scris recursul solicitând majorarea pedepselor aplicate inculpaților și înlăturarea suspendării condiționate a executării pedepselor.
Recursul părții cile este inadmisibil. Conform prevederilor art.3851al.4 pr.pen. Nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința cărora persoanele prevăzute în art. 362 nu au folosit calea apelului ori când apelul a fost retras, dacă legea prevede această cale de atac. Persoanele prevăzute în art. 362 pot declara recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, chiar dacă nu au folosit apelul, dacă prin decizia pronunțată în apel a fost modificată soluția din sentință și numai cu privire la această modificare. În cauză, soluția instanței de fond nu a fost modificată în apel, astfel încât partea civilă nu poate face recurs dacă nu a făcut apel.
Oral în fața instanței inculpații au solicitat achitarea pentru infracțiunile pentru care au fost condamnați.
Recursul inculpaților este întemeiat cu privire la condamnarea acestora pentru infracțiunea de distrugere prevăzută de art.217 al.1 penal.
Conform acestor prevederi constituie infracțiune Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuințare a unui bun aparținând altuia sau împiedicarea luării măsurilor de conservare ori de salvare a unui astfel de bun, precum și înlăturarea măsurilor luate. Distrugerea constă în lezarea substanței bunului, astfel încât acesta încetează să mai existe în materialitatea sa. constă în atingerea adusă bunului astfel încât acesta își pierde unele din calitățile sale, ceea ce atrage o reducere a potențialului său de utilizare.
Din probele administrate în cauză rezultă că inculpații au demontat un panou din gardul construit de partea civilă (fotografia de la pag.72 dos. urm.pen.) Această acțiune nu realizează conținutul infracțiuni de distrugere deoarece gardul continuă să existe. Nu i-a fost afectată substanța și potențialul de utilizare.
Față de această situație, Curtea în baza art.38515pct.2 lit.d pr.pen. va admite recursul declarat de recurenții inculpați E C- și E împotriva deciziei penale nr.466/A/28.10.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul de mai sus, pe care o va casa în parte, va desființa în parte sentința penală nr.782/14.04.2008 pronunțată de Judecătoria Bacău cu privire la condamnarea acestora pentru infracțiunea prevăzută de art.217 al.1 pen și aplicarea prevederilor art.33 și 34 penal, va reține cauza spre rejudecare și pe fond în baza art.11 pct.2 lit.a cu art.10 lit. b pr.pen. va achita pe recurenții inculpați E C- și E pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prev. de art.217 al.1 penal.
Se va înlătura aplicarea prevederilor art.33 lit.a și art.34 lit.b penal.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale nr.782/14.04.2008 pronunțată de Judecătoria Bacău și ale deciziei penale nr.466/A/28.10.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău.
Se va lua act că recurenții inculpați au avut apărător ales.
În baza art.192 al.2 pr.pen se va obliga recurentul parte civilă la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art.192 al.3 pr.pen. în recursul inculpaților, cheltuielile judiciare avansare de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
1. În baza art.38515pct.1 lit.a pr.pen. respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul parte civilă împotriva deciziei penale nr.466/A/28.10.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul de mai sus.
2. În baza art.38515pct.2 lit.d pr.pen admite recursul declarata de recurenții inculpați E C- și E împotriva deciziei penale nr.466/A/28.10.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul de mai sus, pe care o casează în parte, desființează în parte sentința penală nr.782/14.04.2008 pronunțată de Judecătoria Bacău cu privire la condamnarea acestora pentru infracțiunea prevăzută de art.217 al.1 pen și aplicarea prevederilor art.33 și 34 penal, reține cauza spre rejudecare și pe fond:
În baza art.11 pct.2 lit.a cu art.10 lit. b pr.pen achită pe recurenții inculpați E C- și E pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prev. de art.217 al.1 penal.
Înlătură aplicarea prevederilor oart.33 lit.a și art.34 lit.b penal.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale nr.782/14.04.2008 pronunțată de Judecătoria Bacău și ale deciziei penale nr.466/A/28.10.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău.
Ia act că recurenții inculpați au avut apărător ales.
În baza art.192 al.2 pr.pen obligă recurentul parte civilă la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art.192 al.3 pr.pen. în recursul inculpaților, cheltuielile judiciare avansare de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 12 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Ene Ecaterina, Pocovnicu Dumitru Crîșmaru Gabriel
- - - -
- -
GREFIER,
-
Red.
Red. Gh/
Red.
Tehnored.G/4 ex
24.02.2009
Președinte:Ene EcaterinaJudecători:Ene Ecaterina, Pocovnicu Dumitru Crîșmaru Gabriel
